Articol

Diana Tusa

Lumea politică este peste tot o parte integrantă a vieţii oamenilor. Ceea ce diferă în general, şi ne desparte de ţările vestice, este gradul de integrare al online-ului în lumea politică. Comunicarea în scopuri politice prin intermediul blogurilor sau reţelelor de socializare este redusă la minim.

În condiţiile în care sunt milioane de români online, în fiecare zi, foarte puţini politicieni îşi construiesc o carte de vizită virtuală prin intermediul blogurilor şi socializării online. Am avut plăcerea să discut într-un interviu cu Diana Tuşa, una dintre persoanele care au ales să îmbine comunicarea tradiţională cu expunerea pe blog pentru a intra în contact cu oamenii pe care îi reprezintă (aici este interviul întreg). În cursul discuţiei despre internetul politic şi valoarea interacţiunilor online, tânăra parlamentar spune că promovarea prin intermediului blogului este o prioritate secundară, iar networking se face şi mai greu, având în minte majoritatea reprezentaţilor. După părerea dânsei, marile probleme pe care comunicarea online trebuie să le învingă pentru a deveni o armă decisivă sunt timpul pe care oamenii sunt dispuşi să îl investească, răspândirea acestei metode şi lipsa comunicării non şi meta-verbale.

Se pare că, într-adevăr, România nu este pregătită de o campanie Obama. În urma unui sondaj online la care au răspuns 350 de americani şi 250 de români, toţi utilizatori ai simulatorului social şi politic eRepublik, a rezultat nu doar că americanii, în general, au o părere mai bună despre atmosfera politică din ţara lor decât noi despre a noastră, dar mai ales că expunerea românilor la un mediu online construit în jurul experienţei politice are efecte surprinzătoare. Utilizatorii activi ai site-ului menţionat au o părere mult mai proastă despre politica românească decât noii-veniţi, în timp ce la americani, efectul este invers.

Întrebarea care se pune, firesc, este cât de folositor este, de fapt, PR-ul politic online şi dacă poate depăşi mesajele electorale, de exemplu, emise prin metode tradiţionale. Faptul că nu există încă o “blogopolitică” şi că, după spusele Dianei Tuşa, principala diferenţă dintre comunicarea faţă în faţă şi cea online este numărul de înjurături primite, ne îndreptăţeşte să credem că uneltele politice ale social media vor mai trebui tocite până să fie folosite şi receptionate corect.

Sursa foto

Comenteaza (1)

Despre autor

Social Media, Marketing & PR Innocent Bystander. Student al facultatii de Stiinte Sociale Integrate din cadrul Jacobs University Bremen. Interesat de aplicatiile social media in politica si start-up-uri pe raza mica.

Alte articole scrise de Radu Rovin