Articol

Tehnicile tradiționale de campanie versus new media? La această întrebare încearcă să dea un răspuns Dorina Guțu, director executiv Fulbright Romania și expert în comunicare politică, într-un interviu acordat în cadrul proiectului pr365ro.

E o modă (nr utilizarea new media în comunicarea politică), un fenomen de moment, sau a devenit deja un instrument de lucru?

În politică, există principiul că dacă nu te foloseşti tu de un instrument de marketing politic, oponentul tău o va face şi va avea astfel mai multe şanse decât tine. Politicienii care înţeleg că, de fapt, au la dispoziţie încă o armă de luptă politică, includ noile media în campaniile lor. Noile media nu mai pot fi ignorate. Ar fi o lipsă de viziune politică.

Una dintre lucrările dvs. recente, “New Media”, tratează tema blogurilor politice. Făcând o ierarhie a noilor mijloace de comunicare, pe ce loc aţi încadra blogurile, în raport cu Twitter, Facebook şi alte reţele sociale?

Este incorect să facem ierarhii sau comparaţii. Sunt instrumente diferite, care trebuie folosite diferit, în funcţie de obiectivele de comunicare specifice fiecărui utilizator.

Ce i-aţi recomanda unui politician să scrie pe blogul său şi, mai ales, ce să nu scrie?

Blogul este un instrument de comunicare politică specific nivelului de dezvoltare al societăţii actuale. E o oglindă a ceea ce suntem azi, a ce am devenit, un semn de circulaţie metaforic, un indicator al direcţiei spre care ne îndreptăm. Mai mult, blogul este o oglindă a politicianului respectiv şi indică foarte clar „părerea” pe care o are despre mediul online şi interesul pentru electoratul tânăr. I-aş recomanda să angajeze (cel puţin) un consultant foarte bun, special pentru online.

O scurtă analiză a ultimei campanii prezidenţiale din SUA… Dacă ar fi să cuantificăm, cât la sută din voturile obţinute de actualul lider de la Casa Albă se datorează mediatizării prin intermediul reţelelor sociale?

Un răspuns la această întrebare este imposibil. Există doar speculaţii, mai mult sau mai puţin documentate, care oferă perspective parţiale. Experimentele şi studiile de până acum dovedesc că noile media schimbă categoric nivelul de informaţii şi cunoştinţe despre un politician sau despre politică. Schimbă câte ceva şi la nivelul atitudinilor. Însă comportamentul este cel mai greu de schimbat. Cu alte cuvinte, un votant poate spune că simpatizează un politician, dar asta nu înseamnă că în ziua x va merge să-l voteze. A aduce un alegător în faţa computerului e una, a-l aduce la urnă e alta. Noile media pot face multe, dar nu pot face minuni. Este încă un motiv pentru care campaniile online vor rămâne, şi pe mai departe, doar o componentă a strategiilor electorale.

Sunt şanse ca reţeta să fie una de succes şi în România?

Trebuie ţinut seama, în primul rând, nu neapărat de evoluţiile tehnologice de ultimă oră, ci de tranformările la nivelul mentalităţilor. De exemplu, în urma campaniei lui Obama, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre americanizarea comunicării politice româneşti: accentul pus mai degrabă pe candidat decât pe partid, pe carisma acestuia decât pe programele electorale, tendinţa de a urma reţele verificate şi de succes. Corect este să vorbim despre o adaptare a lor, nu despre o adoptare, deoarece există elemente specifice geografiei electorale naţionale. De exemplu, în spaţiul american, soţia joacă un rol foarte important în campanie. Poate aduce capital electoral. Cursele electorale se parcurg în cuplu. În România, cel puţin pentru moment, acest lucru nu are succes. Politicienii care au ales să meargă pe modelul american şi să-şi implice în mod direct soţiile în campanie şi în viaţa politică au fost şi încă sunt priviţi cu suspiciune.

Majoritatea politicienilor români continuă să prefere comunicarea directă sau prin intermediul declaraţiilor de presă. Chiar şi cei prezenţi în reţelele sociale nu sunt deosebit de activi. Cum vă explicaţi – este electoratul român perceput drept mai puţin receptiv?

Este incorect să reducem discuţia la receptivitatea electoratului. Există trăsături specifice electoratului din fiecare ţară în parte. Şi există teme electorale care contează mai mult de la un an electoral la altul, de la o regiune geografică la alta. Campaniile româneşti actuale sunt după chipul şi asemănarea candidaţilor. Şi după chipul şi asemănarea electoratului lor. O campanie neconvenţională se potriveşte candidatului care are cel mai numeros electorat neconvenţional. Electoratul românesc rămâne deocamdată unul prin excelenţă convenţional.

Comenteaza (1)

Despre autor

Freelancer journalist based in Bucharest, former correspondent in Paris and Athens. Main interest fields – foreign affairs and realtime media.

Alte articole scrise de Nadia Dincovici