Articol

Pe 15 iulie am avut ocazia să discut cu Radu Negrei pe teme de marketing politic. Intervievatul meu este în prezent unul dintre consilierii lui Sorin Oprescu iar în timpul guvernării CDR a fost consilierul preşedintelui Constantinescu.

PR sau marketing politic? Care dintre opţiuni este oportună în faţa unui electorat suspicios, agresat şi cu reflexe colectiviste în reacţie? Cum faci să fii crezut? Când se termină campania? Cum strici după campanie tot ce ai construit înainte? Pănă la urmă, avem cu adevărat de ales? Iată doar câteva dintre provocările lansate de interviul de mai jos.
Măturaţi-l cu spirit critic şi comentaţi-l. Pornesc de la premisa că gimnastica mintală e un exerciţiu de maturizare a gândirii democratice. De aceea vă invit să mă contraziceţi.
Ai votat? Nu contează. Acum se comentează.

1. Aţi fost consilierul preşedintelui în timpul guvernării CDR iar recent aţi consiliat un fost senator PSD. Cum se manifestă diferenţa de viziune politică în strategia de comunicare ?

Radu Negrei: Există două răspunsuri, ambele la fel de adevărate. Primul este că, în timp ce viziunea politică aparţine candidatului, responsabilitatea pentru strategia de comunicare aparţine consultantului. Astfel, din punct de vedere al comunicării, viziunea politică devine doar un aspect de care trebuie să se ţină seama în elaborarea strategică. Cu atât mai mult cu cât, într-o democraţie, viziunea politică este fluidă chiar şi în interiorul unei formaţiuni politice.
Cel de al doilea răspuns este că, atât preşedintele Constantinescu, cât şi actualul primar Sorin Oprescu au candidat ca independenţi.

2. În debutul campaniei electorale i-aţi oferit domnului Oprescu sprijinul dvs în mod voluntar. Ce obiective aveaţi în momentul în care aţi făcut acest lucru?

Radu Negrei: Aşa cum am mai spus public, factorul determinant a fost vechea noastră prietenie. Iar obiectivul avut în vedere cred că a fost, pentru toată lumea, cât se poate de evident: să câştigăm alegerile.

3. Suspiciunea poate fi considerată un reflex de percepţie al publicurilor vizate de marketingul politic. Cum faci să fii crezut?

Radu Negrei: A vorbi despre suspiciunea publicului doar în contextul marketingului politic echivalează cu a privi doar parţial lucrurile. Publicul este suspicios şi faţă de oamenii de afaceri. Şi faţă de marile companii. Şi în raport cu calităţile unui produs sau ale unui serviciu. În cele din urmă, suspiciunea este atât o parte a motorului economic cât şi a motorului democratic. Revenind la marketingul politic: în esenţă, dacă o parte a publicului manifestă un grad de suspiciune mai ridicat faţă de un anumit candidat înseamnă că, în acelaşi timp, manifestă un grad de încredere mai mare în contracandidatul său. Ceea ce înseamnă că ambele tabere au măcar un punct de plecare.

4. Marketing sau PR? Campania electorala vinde un produs înainte de a consolida o imagine sau consolidează o imagine înainte de a vinde un produs?

Radu Negrei: Campania electorală nu vinde. Iar PR-ul este o parte a marketingului. Dincolo de aceste aspecte, marketingul politic a împrumutat tehnici din marketingul tradiţional însă şi reciproca s-a dovedit a fi valabilă.

5. Comunicare politică se manifestă cu precădere sezonier. Ce parte a clasei politice ar trebui să se considere permanent in campanie?

Radu Negrei: Comunicarea politică este permanentă. Doar campaniile sunt definite în timp. Orice politician este nevoit să comunice permanent în cadrul oricărei democraţii.

6. Care e principala capcană pentru comunicarea post-campanie?

Radu Negrei: Să nu inţelegi rezultatele campaniei şi, ca urmare, să nu începi imediat să acţionezi în consecinţă.

7. Cum transformi un eşec politic într-un succes de comunicare?

Radu Negrei: Un eşec nu poate fi transformat într-un succes. Este o afirmaţie valabilă indiferent de domeniu. În unele cazuri, se poate găsi însă un unghi favorabil de a privi lucrurile, unghi din care, pe o anumită nişă, avem de a face cu un succes. Iar de aici se poate construi o nouă strategie.

Comenteaza (1)

Despre autor

Am 23 de ani şi un job în comunicare. Îmi plac macii, merele, cifra 7, casele vechi, fotografia de presă şi mirosul ierbii. Sunt pasionată de ce face online-ul din noi, de film şi de lighioanele numite oameni. În timpul liber fac studii pe eroi de desene animate şi ies la bere. Nu neapărat în ordinea asta.

Alte articole scrise de Ana-Maria Iana