Articol

Social Media Stalker : A new twist on those who obsessively follow someone who is not interested in a relationship. Wherever the victim goes and whatever the victim does in the world of social media, the Social Media Stalker is there. (sursa: Urban Dictionary)

Aveţi blog. Şi cont pe Facebook. Ciripiţi pe Twitter. Vă căutaţi relaţii pe Linkedin. Simţiţi că aveţi ceva de spus în social media. Ce mai încoace şi-ncolo: sunteţi un punct mic dar strălucitor pe harta Internetului. Toate bune si frumoase. Dar ce e de facut când excesul de transparenţă vă expune sâcâielii, abuzurilor sau hărţuirii online?

Pentru un stalker priceput (vi-l mai amintiţi pe Robert De Niro in “The Fan“?), social media a facut lucrurile cum nu se poate mai simple: dacă vrei să urmareşti pe cineva, îl poţi găsi în doi timpi şi trei mişcări cu ajutorul lui Google. Ba ai şi poze la îndemână, ca sa te asiguri că e vorba de persoana pe care o căutai. Dacă ai noroc, X are profilul public pe Facebook, aşa că îi poţi monitoriza uşor prietenii. Şi dacă îl gaseşti şi pe Twitter, urmărirea devine joacă de copii: vei şti la orice oră din zi şi din noapte ce-a mai facut, unde, cum şi cu cine. Eşti un stalker începător şi înca timid? Pentru tine există Tweetstalk – un add-on pentru FireFox care îţi permite să urmăreşti oamenii fără ca ei să fie avertizaţi de prezenţa ta. Ai trecut de faza timidităţilor şi vrei să-ţi întâlneşti “subiectul” faţă în faţă? E simplu: poţi vedea la ce evenimente participă sau în ce cluburi se refugiază după program pentru un suc sau o bere – tot ce ai de facut e să fii acolo.

Lucrurile pot căpăta însă o turnură mult mai serioasă decât o joacă nevinovată de-a v-aţi ascunselea pe net: o adolescentă din Missouri şi-a pus capăt zilelor din cauza hărţuielilor suferite pe MySpace din partea unor vecini care s-au jucat de-a identităţile. Un caz similar s-a petrecut în Long Island, unde o adolescentă a dat în judecata Facebook, câţiva utilizatori înregistraţi şi pe părinţii acestora, declarând că a fost hărţuită online de câţiva foşti colegi de liceu care au creat în acest scop un grup de discuţii unde au ridiculizat-o, transformându-i anii de şcoală într-un veritabil coşmar. Poate vi se pare mult zgomot pentru nimic, dar abuzurile online se pot transforma rapid în hărţuială offline, tradusă în telefoane nedorite, acte de vandalism asupra proprietăţii personale, ba chiar atacuri în plină stradă.

Unii susţin că transparenţa însăşi este cauza problemei: oferind prea multă informaţie, invităm la abuz şi hărţuială. Acest gen de argumentaţie este însă la fel de şubred ca o pledoarie care justifică violul prin faptul că victima purta o fustă prea scurtă. Într-o lume ideală oamenii nu ar trebui pedepsiţi pentru excesul de sinceritate. Ce puteţi face totuşi pentru a evita situaţiile neplăcute de acest gen?

• Fiţi atenţi la informaţiile pe care le postaţi şi la publicul care le poate accesa: nu vă faceţi public numărul de telefon personal sau adresa de acasă pe reţelele sociale. Chiar dacă aţi restricţionat accesul la date doar pentru câţiva utilizatori, securitatea acestui gen de reţele lasă mult de dorit.
• Dacă vreunul din „prietenii” voştri noi de pe site-urile sociale dă semne de agresivitate sau hărţuială, încetaţi imediat orice contact cu el şi ştergeţi-l din lista celor care vă pot accesa informaţiile.
• Porniţi de la premiza că orice publicaţi pe net poate fi aflat, citit şi văzut de absolut oricine, deci gândiţi-vă de două ori înainte să postaţi ceva (chestiune valabila şi pentru texte, şi pentru pozele „deocheate”).
• Nu împărtăşiţi informaţii despre planurile voastre de vacanţă, în care o să lăsaţi casa nepăzită (riscaţi să o găsiţi mai goală decât aţi lăsat-o), ori despre clubul unde mergeţi diseară (riscaţi să vă „agaţe” exact stalkerul virtual, care ştie destule despre gusturile voastre încât să vă pară foarte simpatic la prima vedere).
• Faceţi networking cu discernământ: un număr cât mai mare de „prieteni” necunoscuţi pe Facebook nu vă va transforma peste noapte într-o vedetă a spaţiului online. Social media înseamnă interacţiune cu permisiunea voastră – nu vă „vindeţi” imaginea oricui.

(sursa foto)

Comenteaza (1)

Despre autor

Imi place sa invat in permanenta lucruri noi. Sa gandesc liber si sa ma exprim la fel. Sa ascult si sa comunic.

Alte articole scrise de Adela Marcov