Articol

Unii îl cunosc prin intermediul emisiunilor televizate – din postura de invitat sau cea de moderator, alții din articolele pe care le semnează în publicații bine cotate. Însă, pentru cei mai mulți, Dragoș Bucurenci rămâne cel mai activ lider al proiectelor ecologice din România. Constanta prezență online și consecvența proiectelor susținute offline, conturează profilul unui influencer.

Răspunzând afirmativ inițiativei noastre, Dragoș Bucurenci a avut amabilitatea de a ne acorda un scurt interviu.

Aştept ca o campanie de PR să mă emoţioneze

D.D.: Ce argumente ar trebui să prezinte un om de PR pentru a te convinge în implicarea într-o campanie ?

Dragoș Bucurenci: Nu ştiu dacă argumentele sunt cea mai bună strategie. Ceea ce aştept de la o campanie de PR este să mă emoţioneze. Dacă reuşeşte, m-a convins. Vezi viralul cu fetele bete pe care le aşteaptă dricul.

D.D.: Ce părere ai despre scopul și utilitatea unei activități de CSR pentru o companie producătoare de ciment?

Dragoș Bucurenci: Nu ştiu activitatea ca să-mi pot da cu părerea. În general, am o părere bună despre orice activitate autentică de CSR.

D.D.: În țări precum România, succesul unei campanii sociale depinde considerabil de notorietatea persoanelor publice implicate. În alte țări, nu este nevoie de un asemenea demers. Visezi la o astfel de atitudine și în țara noastră? Peste cât timp ar putea fi și la noi așa?

Dragoș Bucurenci: Nu ştiu despre ce ţări e vorba, dar în toate ţările pe care le ştiu eu succesul oricărei campanii depinde considerabil de notorietatea persoanelor publice implicate. Star-system-ul nu a fost inventat pe Dâmboviţa.

Criza televiziunilor este una de finanţare, nu de audienţă

D.D.: În comunicarea ta printr-un anumit canal, fie offline, fie online, ai simțit vreodată că povestea ta/ mesajul principal al comunicării tale se pierde din cauza mijlocului de comunicare propriu – zis?

Dragoș Bucurenci: Nu cred că „se pierde” e termenul potrivit, cred că orice medium transformă mesajul, iar asta face parte din firescul procesului de comunicare. Să te aştepţi ca la destinatar mesajul tău să ajungă intact e doar o formă, admit că destul de răspândită, de narcisism.

D.D.: În care domeniu social, dupa cel ecologic, ti-ar placea sa te implici la același nivel cu cel prezent?

Dragoș Bucurenci: Protecţia copiilor. E domeniul în care mi-am început cariera, la 17 ani, ca voluntar „Salvaţi Copiii”, şi îmi doresc să mă întorc cândva la el.

D.D.: Întrucât, în ultima vreme, accentul mass-media s-a mutat din sfera televiziunii în online, ce nișe și-ar menține popularitatea, totuși, în televiziune?

Dragoș Bucurenci: E bine spus „accentul”, pentru că deocamdată doar despre asta vorbim – despre un accent. Criza televiziunilor este una de finanţare, nu de audienţă. Mai multe nu ştiu să-ţi spun, nu am televizor de cinci ani şi nu sunt expert media. Dar intuiţia mea e că Mircea Badea mai are multe vieţi în peptu-i de aramă.

Mi-am dorit dintotdeauna să joc pe o scenă de teatru

D.D.: Cu excepția  visului declarat în presă, și anume, cel de a urma un curs de Creative Writing și de a deveni scriitor, alte aspirații artistice au făcut sau fac obiectul viselor tale ?

Dragoș Bucurenci: Mi-am dorit dintotdeauna să joc pe o scenă de teatru şi am făcut-o acum doi ani, într-un spectacol de amatori regizat de Oana Pellea. Am fost convins că sunt anti-talent la dans, dar am avut ambiţia să învăţ tango acum un an, pentru un dans cu Amalia Enache la Gala Verde (în continuare cred că sunt anti-talent, dar a meritat). Altă ambiţie a fost să învăţ să mânuiesc poi-urile, nişte lanţuri cu flăcări la capete. Mi-a reuşit şi asta, tot la nivel de începător.

D.D.: Chiar dacă la un moment dat alegi să-ți creezi propriul model în viață, pentru a deveni model, la rândul tău,  la început fiecare are o muză inspiratoare. Cine a jucat acest rol pentru tine?

Dragoș Bucurenci: Cred că toată viaţa o să existe oameni în jurul meu la care o să mă raportez ca la nişte mentori. Admiraţia este cea mai eficientă motivaţie pentru auto-îmbunătăţire. Totuşi, ai dreptate, există cineva care a jucat pentru prima dată acest rol şi-i voi rămâne mereu recunoscător pentru că a intervenit cu graţie fondatoare în destinul meu. Este vorba despre Irina Nicolau, cea care a construit, împreună cu Horia Bernea, Muzeul Ţăranului Român. A fost primul om care a crezut necondiţionat în mine. Îi datorez aproape tot din ceea ce sunt azi.

Comenteaza (1)

Despre autor

Blogul The show must go on nu are pretenţia unui blog direct personal (nu scriu cât de greu îmi este să mă motivez să fac sport sau alte asemenea), dar, în corpul unor expresii, probabil o fac. De asemenea, deşi singurul blog pe care-l deţin, nu-l pot nominaliza la categoria “blog de comunicare (profesională)”. Este un blog în care mă comunic, de multe ori mie, dar de cele mai multe ori, celor ce mă citesc. A luat naştere acum un an, odată cu bursa Erasmus (Kortrijk, Belgia) şi datorită bunei creşteri şi a unei hrane pe măsură (călătorii, poveşti de “aproape”) încă investesc în el.

Alte articole scrise de Dumitrita Dorina Hirtie