Ce este un brand?

Un brand este esenţa oricărei activităţi de marketing, oricărei încercări de a introduce un nou produs pe piaţă. Nu este nimic mai mult decât un cuvânt în mintea consumatorilor. Acel cuvânt însă, devine atât de puternic încât orice menţionare a lui crează o anumită stare de spirit, de gândire şi sentimentală.

Gândiţi-vă la ciocolata Rom, la guma de mestecat Turbo, la îngheţata Polar etc. Eu, unul, când îmi aduc aminte de copilărie şi bunici, îmi trezesc amintiri frumoase. Unii dintre voi probabil că îşi vor aminti de o perioadă de lipsuri.

Important pentru a demonstra importanţa unui brand este faptul că, şi acum, la 20 de ani de la dispariţia unora dintre ele, simpla lor menţionare ne trezeşte sentimente puternice.

Un brand există în mintea consumatorului şi poate fi afectat pozitiv sau negativ de mesaje intenţionate, neintenţionate sau de anumite evenimente din viaţa fiecăruia dintre noi.

Unii dintre voi probabil că nu îşi vor mai cumpăra niciodată ciocolată Rom, tocmai pentru că le aduce aminte de perioada comunistă şi lipsuri.

Plecând de la această afirmaţie pot spune că producătorii pot încerca mii de modalităţi de a ne schimba sau de a ne îmbunătăţi comportamentul de consum, dar această schimbare nu se poate face în mod arbitrar şi fără participarea noastră, a consumatorilor, ci numai cu participarea noastră.

Din punct de vedere al activităţii de branding, anumite campanii au fost atât de eficiente, încât brandul a devenit sinonim cu produsul.

Gândiţi-vă la brandul Xerox. Acesta a devenit sinonim cu activitatea de multiplicare.

Gândiţi-vă la Coca Cola. Acesta a devenit sinonim cu băutura cola. Dacă te întreabă un prieten la telefon ce vrei să bei şi tu spui cola, atunci eşti sigur că acesta va aduce o sticlă de Coca Cola şi nu o sticlă de Pepsi, chiar dacă ambele conţin extract de cola în băutură.

De asemenea, anumite campanii de marketing au fost atât de eficiente la asocierea unui brand cu o imagine, încât prezenţa brandului nu mai este necesară.

Să ne gândim la Marlboro. La început, erau alăturate imaginea cowboy-ului cu numele brandului. Acum s-a renunţat la numele brandului şi totuşi, toată lumea (şi aici mă refer la fumătorii americani în mod special. Brandul Marlboro este extrem de puţin comunicat consumatorilor români) ştie exact ce produs este promovat.

Brandingul şi numele mărcii sunt importante în timpul luării unei decizii de cumpărare oferind consumatorilor un cadru de referinţă.

De cele mai multe ori, oamenii vor cumpăra mărci pe care le recunosc, pentru că acestea oferă un anumit sentiment de confort, de siguranţă.

Să presupunem că vreţi să achiziţionaţi un frigider şi aţi găsit la acelaşi preţ sau aproximativ la acelaşi preţ un frigider Arctic şi un frigider Candy. Ambele au aceeaşi capacitate, aceeaşi clasă energetică, dar totuşi Artic este mai scump, să spunem cu 100 de lei. Pe care îl veţi cumpăra? Eu pun pariu că va fi vorba de Arctic.

Al Ries şi Laura Ries, adevăraţi monştrii sacrii în domeniul marketingului şi brandingului, au prezentat într-o lucrare fenomenală “Cele 22 de legi imuabile ale brandingului”, pe care le voi prezenta pe scurt într-un alt articol.

Copyright foto branding Sayasatria

Nimeni nu poate nega faptul că marile evenimente (festivaluri conferinţe, concertele, competiţiile sportive etc) au beneficii clare din punct de vedere social şi economic. În acelaşi timp, organizarea acestor evenimente poate genera cantități de deşeuri considerabile. Pentru a armoniza eforturile globale cu eforturile industriei de evenimente), ISO va elabora un standard internaţional care va promova gestionarea durabilă a evenimentelor.

Standardul va fi elaborat de un nou comitet de proiect, ISO/PC 250, Organizarea evenimentelor şi dezvoltarea durabilă. Aproximativ 30 de ţări sunt deja implicate ca participanţi sau observatori.

„Viitorul standard va asigura un cadru pe care organizatorii de evenimente, locaţiile sau alte persoane implicate în lanţul de aprovizionare al evenimentului îl pot utiliza la implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea dezvoltării durabile în cadrul modului lor de lucru.” (Fiona Pelham, preşedinte al ISO/PC-250)

Un cadru de elaborare a evenimentelor recunoscut la nivel internaţional

Standardul ISO 20121 va utiliza o abordare bazată pe sisteme de management care va necesita identificarea problemelor-cheie ale dezvoltării durabile (alegerea locaţiei, procedurile operaţionale, administrarea lanţului de aprovizionare, achiziţiile, comunicaţiile, transportul samd).

„Viitorul standard va constitui o inovaţie importantă, la nivel internaţional, pentru toţi cei implicaţi în organizarea de evenimente. Imaginaţi-vă schimbarea de mentalitate care poate apărea în momentul în care, la nivel internaţional, industria organizării de evenimente începe să abordeze în mod sistematic impacturile lor negative la nivel social, economic şi de mediu.”, a adăugat Fiona Pelham.

Elizabeth Henderson, Director al Departamentului de Responsabilitate Socială Corporativă din cadrul MPI¹, a menţionat: „În timp ce dezvoltarea durabilă a evenimentelor devine din ce în ce mai importantă pentru industria organizării de evenimente, indivizi, companii sau state din lumea întreagă stabilesc standarde multiple şi diferite. ISO 20121 va fi elaborat cu implicarea masivă a părţilor interesate, astfel încât întreaga industrie să poată avea un cadru de elaborare a evenimentelor recunoscut la nivel internaţional.”

Este de aşteptat ca standardul să mărească transparenţa în industria organizării de evenimente. ISO 20121 ar trebui să fie finalizat în 2012, pentru a coincide cu Jocurile Olimpice de la Londra.

Sursa foto: jayare_album

1. Meeting International Professionals (MPI) a fost prima organizaţie care a certificat un eveniment – Conferinţa Europeană a MPI din anul 2008 – cu standardul britanic pentru gestionarea durabilă a evenimentelor BS 8901 al BSI (membru ISO din partea Angliei).

Primul Social Media Editor

Dorind să mărească numărul de cititori şi să îmbunătăţească prezenţa pe internet, şefii BBC News au luat decizia de a angaja primul lor Social Media Editor¹: Alex Gubbay² va avea sarcina de a utiliza în cele mai bune moduri conţinutul generat de către utilizatorii BBC Newswire, de a coordona munca corespondenţilor şi reporterilor care folosesc unelte social media şi de a asigura implementarea unor bune practice privind utilizarea acestora în cadrul BBC.

Urmarea? La câteva zile după numirea lui Alex Gubbay ca social media editor, BBC News face un pas înainte spre optimizarea ştirilor pentru motoarele de căutare. Mai concret: oferirea de titluri alternative pentru fiecare știre.

Ce faci când vrei să găseşti ceva pe internet? De cele mai multe ori accesezi un motor de căutare, introduci un termen sau o suită de termeni care te interesează şi apoi te uiţi prin rezultatele căutării. Corect? De la acest lucru au plecat şi editorii de la BBC News.

Două titluri, un singur articol

În mod firesc, cititorii ajung pe paginile articolelor BBC News și prin intermediul altor căi decât din prima pagină a site-ului: motoare de căutare, link-uri din alte site-uri, recomandări personale, Twitter sau RSS.

Plecând de la această realitate, programatorii lor au dat posibilitatea jurnaliştilor de a pune două titluri fiecărei ştiri: un titlu scurt care apare pe prima pagină a site-ului şi un titlu lung care apare pe pagina în sine a articolului sau în rezultatele căutărilor pe motoarele de căutare. Acest lucru se întâmplă datorită limitărilor instituite de Ceefax şi Digital Text (titlurile de pe prima pagină trebuie să se încadreze în limita de 31 – 33 de caractere). Din păcate, noile titluri sunt şi ele limitate la un număr de 55 de caractere (inclusiv spaţii).

20 de caractere nu ni se par multe, dar ele pot face diferenţa între două articole cu acelaşi conţinut. Ce articol credeţi că va fi afişat prima dată: unul fără cuvinte cheie sau cu un cuvânt cheie în titlu sau un alt articol care conţine mai multe cuvinte cheie în titlu?

Sursa: blogul BBC News³

1. Anuntul BBC privind angajarea primului Social Media Editor – Social Media Focus
2. Alex Gubbay a fost News Editor în cadrul BBC Sport Interactive
3. blogul BBC News

E-mail în loc de newsletter…

Până aici nimic rău. Însă, în momentul în care vezi că o firmă – care, chiar dacă are un site realizat într-un mod profesionist – în loc să trimită newsletter-uri, trimite e-mailuri cu o formatare dezastruoasă (aşa cum se poate vedea din poza alăturată), te poţi gândi că nici serviciile acesteia nu sunt tocmai de calitate. Sau poţi apăsa chiar şi butonul de SPAM. Am şters numele firmei, datele de contact şi numele fostului meu coleg cu speranţa ca după citirea prezentului articol îşi va rectifica carenţele.

Voi prezenta în continuare, o scurtă listă cu ce ar trebui să facem imediat după ce am înfiinţat firma, pentru a putea promova serviciile sau produsele oferite mai bine.

Modalitatea cea mai simplă şi eficientă pentru a demonstra grija faţă de problemele legate de mediu o reprezintă implementarea unui sistem de management de mediu în conformitate cu prevederile standardului internaţional ISO 14001 – Sisteme de management de mediu. Cerinţe. Ghid de utilizare.

Pentru a veni în întâmpinarea celor care au implementat sistemul de management de mediu, dar nu ştiu cum să comunice în cazul unei crize sau în cazul în care aceştia lansează un program de informare/CSR, ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) a lansat standardul ISO 14063 – Management de mediu Comunicare de mediu Linii directoare şi exemple.

Ce înseamnă comunicare de mediu?

Comunicarea de mediu reprezintă un proces bidirecţional prin intermediul căruia o anumită organizaţie furnizează informaţii despre organizaţie şi implicarea acesteia în combaterea efectelor poluării, obţine un feedback din partea publicurilor sale şi se angajează mai departe într-un dialog cu părţile interesate interne şi externe astfel încât să încurajeze o înţelegere comună a problemelor, aspectelor şi performanţei de mediu.

Cum se poate realiza această comunicare?

Răspunsul poate fi dat de următoarele:

- campanii de conştientizare pentru amenajarea şi punerea în valoare a spaţiilor verzi din oraşe;

- campanii de conştientizare a mediului de afaceri pentru lansarea şi promovarea de produse ecologice;

- campanii de conştientizare adresate comunităţilor în încercarea de a diminua defrişările de păduri etc.

Standardul ISO 14063 furnizează unei organizaţii îndrumări asupra principiilor generale, politicii, strategiei şi activităţilor referitoare atât la comunicarea de mediu internă, cât şi la cea externă. Acest standard utilizează abordări dovedite şi bine stabilite pentru comunicare, adaptate la condiţiile specifice comunicării de mediu.

Cine se poate folosi de acest standard?

Orice organizaţie indiferent de mărimea, tipul, locaţia, structura, activităţile, produsele şi serviciile acesteia, fie că are sau nu un sistem de management de mediu în vigoare.

Ce furnizează standardul ISO 14063:2006 unei organizaţii?

Acest standard furnizează îndrumări privind:

• principiile generale (transparenţă, adecvare, credibilitate, receptivitate, claritate);
• politicile referitoare la comunicarea de mediu (angajamentul managementului, elaborarea politicii);
• strategia comunicării de mediu (stabilirea obiectivelor comunicării şi identificarea părţilor interesate);
• activităţile referitoare la comunicarea de mediu atât internă cât şi externă (planificarea unei activităţi de comunicare de mediu, selectarea conţinutului, abordării şi instrumentelor comunicării de mediu, realizarea activităţii, evaluarea comunicării de mediu, realizarea analizei efectuate de management şi planificarea modificărilor).

Deşi comunicarea de mediu trebuie să aibă loc tot timpul, utilitatea acestui standard se poate observa, cel mai bine, în momentul unei crize.

Orice organizaţie în momentul în care se află într-o criză, ar trebui să aibă un răspuns pregătit. Credibilitatea comunicării şi a organizaţiei în sine se bazează pe calitatea planificării şi pe calitatea şi claritatea răspunsului dat de organizaţie. Orice deficienţă în planificare riscă să fie pusă în evidenţă în aceste circumstanţe şi poate afecta chiar viitorul organizaţiei (a se vedea cazul Exxon Valdez).

Planificarea amănunţită a unei activităţi de comunicare de mediu în timpul situaţiilor de criză şi de urgenţă este crucială pentru:

- a informa comunitatea afectată despre măsurile care au fost luate şi de a o conştientiza cu privire la riscurile de expunere;

- a reduce sau evita problemele de sănătate ale lucrătorilor şi riveranilor;

- a reduce sau a evita impacturile asupra mediului, şi

- a avea asigurarea că autorităţile sunt informate în mod adecvat.

Astfel de planificare poate reduce drastic consecinţele unor astfel de evenimente nedorite care influenţează reputaţia organizaţiei printre clienţi şi rezidenţi ai comunităţilor locale.

Standardul furnizează câteva consideraţii practice în planificarea unei activităţi de comunicare de mediu referitoare la crize şi situaţii de urgenţă, alături de alte exemple practice: cum pot fi utilizate diversele instrumente pentru a realiza activităţile de comunicare de mediu, exemple de surse de informaţii pentru o activitate de comunicare de mediu corectă..

De asemenea, standardul prezintă o listă, care nu se doreşte a fi exhaustivă, a principalelor abordări şi instrumente ale comunicării de mediu. Sunt prezentate, de asemenea, şi activităţile comunicării de mediu în cazul crizelor şi situaţiilor de urgenţă.

Standardul furnizează informaţii privind strategia comunicării de mediu, planificarea şi realizarea unei activităţi de comunicare de mediu în mod corect şi elemente de evaluare a acesteia.

Standardul ISO 14063:2006 a fost adoptat prin metoda realizării versiunii în limba naţională de către organismul naţional de standardizare, Asociaţia de Standardizare din România, purtând indicativul SR ISO 14063:2009.

Cine este ISO?

ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) este o organizaţie mondială de organisme naţionale de standardizare (comitete membre ale ISO). Elaborarea standardelor internaţionale este încredinţată comitetelor tehnice ale ISO. Fiecare membru interesat într-o tematică pentru care a fost înfiinţat un comitet tehnic are dreptul să facă parte din acel comitet. Organizaţiile internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, care întreţin legături cu ISO, participă, de asemenea, la lucrări.

Un alt standard important pentru specialiştii din PR îl reprezintă standardul ISO 26000 care se referă la responsibilitatea socială a organizaţiilor, standard aflat încă în lucru dar care va fi publicat în septembrie 2010.

Pentru mai multe detalii accesați http://www.iso.org.

Cine este ASRO?

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASRO, este o asociaţie, persoană juridică româna de drept privat, de interes public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică constituită ca organism naţional de standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 şi a Legii nr.355/2002, recunoscută ca organism naţional de standardizare prin HG 985/2004.

ASRO este membru CEN – Comitetul European de Standardizare (01.01.2006) şi membru CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006).

ASRO este membru al ISO – Organizatia Internaţională de Standardizare (1950),  CEI - Comisia Electrotehnică Internaţională (1920) şi membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare în domeniul Telecomunicaţiilor (2005).

Mai multe detalii se pot găsi pe http://www.asro.ro sau pe http://magazin.asro.ro.

(Sursa foto: iso.org)

Este deja un fapt cunoscut […]

În afară de acest comunicat de presă (prezentat la finalul articolului) şi de interviul acordat în exclusivitate de către dl. Cristian Petriceanu (director general al regiei)  pentru Paginademedia.ro nu mai există până în acest moment alte încercări de prezentare a unei situaţii incredibile pentru online-ul românesc – falimentul unei regii de publicitate.

În acest scurt articol o să analizez din punctul meu de vedere atât comunicatul de presă cât şi strategia de comunicare adoptată de către Boom Online Advertising.

1. Comunicatul de presă

Comunicatul de presă începe cu o afirmaţie care poate fi considerată a fi greşeală din punct de vedere al PRistului – o supoziţie: toată lumea este la curent cu situaţia publicităţii online din România şi repercursiunile pe care aceasta le poate avea. O greşeală pe care numai un începător o poate face.

Făcând abstracţie de scrierea de tip vechi („î” în loc de „â”), greşelile gramaticale („de loc” în loc de „deloc”), comunicatul este unul insipid. Autorul a încercat să convingă audienţa de faptul că Boom face tot posibilul să îşi rezolve problemele financiare (dar nu spune care sunt acţiunile luate sau timingul). Din punct de vedere al PRului este utilă această „abureală”. Modalitatea de scriere şi utilizarea unui limbaj de lemn, îmi lasă impresia că se încearcă să se ascundă ceva.

2. Strategie

Un singur punct de vedere şi un interviu, nu sunt după părerea mea suficiente pentru a prezenta o poziţie oficială. Boom ar fi trebui să răspundă la fiecare acuză lansată împotriva lor. Au adoptat metoda struţului care îşi bagă capul în nisip în momentul în care este în pericol, cu speranţa că toate acuzaţiile vor fi trecute sub tăcere de trecerea timpului. Este o abordare interesantă, care a permis companiei să „respire”.

Din punctul meu de vedere, această reorganizare a activităţii trebuia gândită ca o mică criză organizaţională, ţinând cont de afirmaţia: „Vrem să credem că situaţia actuală este temporară, şi ne asumăm eforturi majore pentru rezolvarea problemelor noastre financiare.”, care ne duce cu gândul la o posibilă revenire din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere al activităţii desfăşurate.

Boom a lansat comunicatul de presă după ce a fost făcută publică începerea procedurii de faliment. Anunţul trebuia pregătit în prealabil iar înainte de a deveni publică această situaţie se puteau realiza câteva strategii proactive de limitare a efectelor. De exemplu, se putea clarifica situaţia în care se află Boom şi se puteau testa câteva mesaje cheie stabilite anterior.

Strategia adoptată de către Boom a fost una defensivă, lipsindu-i toate elementele fundamentale care ar fi putut evita dezastrul mediatic în care aceasta se află:

1. Recunoaşterea situaţiei ivite şi a preocupărilor cu privire la aceasta,
2. Comunicarea continuă: trebuiau să informeze în detaliu asupra cauzelor care au făcut posibil acest faliment, consecinţele imediate şi viitoare, măsurile luate.
3. Audienţa internă – persoanele care influenţează opinia publică (excepţie face dl. Cristi Petriceanu care a încercat o explicaţie evazivă prin intermediul interviului acordat Paginademedia.ro)
4. Răspunde la toate acuzaţiile primite
5. Se observă lipsa planului scenariului – care ar fi permis să se ţină sub control aproape orice reacţie a adversarilor
6. Lipseşte sinceritatea atât din comunicat cât şi din interviu. Ambele îţi lasă impresia că se încearcă să se ascundă ceva.

Aştept să văd dacă în viitor se va aplica o altă tactică des utilizată în România: contrazicerea unor afirmaţii făcute în comunicatul de presă sau în interviu, dacă evoluţia situaţiei implică acest lucru.

Ca o scurtă concluzie, consider că Boom nu a procedat corect în strategia de comunicare abordată, iar acest lucru se va putea observa în momentul în care îşi va reveni din punct de vedere financiar şi al activităţii în urma evaluării următorilor parametri: reputaţie, numărul clienţilor şi partenerilor, cifra de afaceri etc.

Vom trăi şi vom vedea.

Pozitie oficiala Boom Advertising

Bucuresti, 23 Iulie 2009 – Este deja un fapt cunoscut, situatia actuala a publicitatii online din Romania nu este de loc imbucuratoare, inregistrindu-se reduceri ale consumurilor de publicitate pe internet fata de semestrul 1 al anului trecut de 30-40%. Regia Boom Online Advertising a fost cel mai mult afectata de reducerile bugetelor de publicitate ale clientilor, fiind pina in acest an si cea mai mare regie de publicitate online din Romania.

Pina la intrarea efectiva in insolventa, Boom s-a straduit din rasputeri sa ramina pe “linia de plutire”, ceea ce, de fapt, incearca si in aceasta perioada, prin reorganizarea activitatii. Vrem sa credem ca situatia actuala este temporara, si ne asumam eforturi majore pentru rezolvarea problemelor noastre financiare. Deocamdata putem face asta doar incercind sa ne continuam activitatea, pentru a putea dobindi resurse prin care sa ne putem achita angajamentele curente.

Totodata nutrim speranta de a iesi cit mai curind din aceasta situatie, insa nu putem sa ne angajam la un termen precis, totul depinzind de evolutia pietii de publicitate din Romania, si ea in strinsa dependenta de evolutia economiei globale.

Boom Advertising este divizia de publicitate a Netbridge Investments, firma care apartine grupului NCH. Cu peste 500 de angajati in grup, o cota de 40% din publishing in Romania si o cota de audienta de publicitate de 45% in 2008, NCH se pozitioneaza pe piata ca lider, sperand sa vina in continuare intampinarea clientilor sai, cu oferte foarte interesante.

Citeste si Boom shake the room!.

@metalsilvae: Cât de important este să monitorizăm ceea ce scriu bloggerii despre organizaţia noastră? Pot afecta „viaţa” organizaţiei?

@piticu21: care e organizaţia voastră? monitorizăm … un cuvânt dur … adică ceva de genul urmărim ce zic ăia şi dacă nu zic de bine..

şi daca nu zic de bine se lasă cu penalizări

ideea e simplă, faci o chestie, bineînţeles că sunt şi alte păreri decât bune dar toate trebuie strânse într`un mod constructiv.

Ce credeţi despre trendul actual de a-şi lansa fiecare organizaţie câte un blog? Le puteţi da câteva hinturi?

@piticu21 dar nu trebuie să fie un trend, tre să fie un must! Hinturi? Da, mijlocul de comunicare cu restul lumii … feedback şi opinii.

Cele mai bune metode de a capta atenţia unui blogger asupra evenimentului/organizaţiei sunt..? Dar din perspectivă jurnalistică?

@piticu21 salut bloggere … uite ceva ce te va interesa / sau avem pentru tine / noi aducem ceva interesant / nu vreau să fac spam.

Care sunt principalele beneficii pe care le poate obţine o organizaţie prin utilizarea uneltelor sociale gen twitter?

@piticu21 principalele beneficii: awareness, vizibilitate, interacţiune, comunicare, ce mai faci pe twitter … a prieteni !

Care sunt principalele diferenţe între PR 1.0 şi PR 2.0? Credeţi că ne apropiem de PR 3.0?

@piticu21 nu există nici o diferenţă, oricât de online ar fi PR-ul, tot cafele face. Cafele şi sandwishuri, când vor trece de gândirea ..

asta vom putea să ne gândim mai departe. … totuşi … trebuie stabilit unde se limitează pr-ul

că ajunge să fie un fel de Hopa-Mitică în firmă ca să poată termina treaba repede şi bine … şi cam singurul care se agită

Pr-ul e la fel ca până acum, numai că mijloacele de comunicare sunt diferite. Rămâne de văzut în ce măsură le pot adapta.

Care sunt principalele beneficii aduse de social media press release comparativ cu cel tradiţional?

@piticu21 reacţie imediată, reacţie la cald, reacţie, feedback, soluţii, impresii, uşurinţă în comunicare, rapiditate, mai trebuie?

Ce strategii şi tactici ar trebui să abordăm pentru a avea succes în această lume2.0? Putem vorbi de un posibil manual?

@piticu21 da, se poate face un manual, dar pentru că internetul e prea specific pentru orice, trebuie adaptat pentru fiecare în parte.

strategii şi tactici … comunicare şi comunicare multă

bineînţeles, şi răspuns imediat la vreo dumă.

1. Deşi domeniul relaţiilor publice este tangent cu domeniul mass-media, de cele mai multe ori există bariere invizibile între PR-işti şi jurnalişti, care se interpun în calea unei bune colaborări. Cum credeţi că ar trebui să fie această relaţie şi care ar fi cele mai bune metode pentru a atrage atenţia mass-media de către PR-işti?

- N-am mari abiltăţi de om de PR, îmi pare rău, nevastă-mea-i deşteapta familiei la capitolul ăsta. Eu am fost doar un umil consilier pe probleme de (post)privatizare şi/sau comunicare. La modul general, cred că relaţia ar trebui să se bazeze pe criteriul relevanţei informaţiei pe care PR-istul se străduieşte s-o disemineze. Dacă n-ai ce marfă să vinzi, geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci.

2. De multe ori, PR-ul  este limitat de către organizaţiile din România numai la relaţiile cu media: comunicate de presă, conferinţe şi evenimente. Consideraţi oportună comunicarea continuă cu jurnaliştii, oferirea de stimulente pentru a „acoperi” un anumit eveniment?

- Nu, e total inoportună. Nu câştigi nimic, în termeni de valoare adăugată (beneficii de imagine), pentru compania pe care o reprezinţi. Hai, că ai o relaţie privilegiată cu un ziarist şi-i trimiţi flori şi şampaniei de ziua gagicii, e de înţeles, dar PR-ul nu înseamnă (numai) ciubucăreală. Sau n-ar trebui să însemne…

3. Cum vedeţi relaţia dintre responsabilităţile consultantului de PR faţă de organizaţia sa – jurnalist – public în România? Sunt respectate codurile deontologice? Cine primează? Prietenia sau etica profesională?

La ce e-n piaţa asta, primează cel mai mult relaţiile şi banul. Dar există şi profesionişti care nu vin cu sarsanaua. Coduri deontologice? Cine Dumnezeu mai respectă vreo hârtie în ţara asta? Nici măcar Guvernul n-o face!

4. Din ce în ce mai mulţi jurnalişti devin purtători de cuvânt pentru oameni politici sau organizaţii. Cum vi se pare transformarea jobului de jurnalist în PR-ist? Consideraţi că este benefică această metamorfoză?

Pentru mine a fost (deşi eu n-am avut, decât pentru o perioadă extrem de limitată, atribuţii de purtător de cuvânt) doar prin prisma experienţei căpătate în două instituţii publice guvernamentale de forţă. Unora văd că le prieşte. Oricum, revenirea-n jurnalism e grea, iar rezultatele, nu întotdeauna cele aşteptate. Eu sunt o excepţie care confirmă regula, dar am tras ca un câine să mă (re)impun.

5. Din punctul de vedere al unui jurnalist, cum ar trebui să se pregătească cineva care doreşte să lucreze în PR? Care sunt după părerea dvs. cele mai importante aspecte ale acestei meserii?

Să facă şcoală, să citească enorm, să-şi dorească să cunoască, să se specializeze nonstop. Trebuie să fii făcut pentru asta, să-ţi placă.

6. Care este din punctul dvs. de vedere referitor la specificul autohton al meseriei de specialist PR? Prin ce diferă specialiştii români de cei din afară? Mentalitate, pregătire?

Nu ştiu dacă-i musai ca ai noştri să fie mai proşti ca ai lor, nu cred în legende urbane. E o prejudecată. Poate doar mai noi în branşă.

7. Web 2.0, PR 2.0, blog, Twitter, reţele sociale, cât de mult contează acestea pentru jurnalistul român în găsirea unui subiect de interes?

O grămadă, totu-i să şi fii jurnalist, nu prieten cu ziariştii

Eu cred că da, dar în acelaşi timp nu.

2005 reprezintă anul de cotitură pentru dezvoltarea internetului, principala sursă de informare pentru aproximativ 40% din populaţia lumii. Apariţia blogului, reţelelor sociale, twitter-ului au schimbat ireversibil lumea. În mod gradual, deadline-urile au dispărut, embargoul este din ce în ce mai greu de aplicat, graniţele au dispărut.

Robert Scoble, „evanghelistul” şef al Canalului 9 MSDN Video team al Microsoft a reuşit prin câteva tehnici ieftine (adăugarea numărului său de telefon pe blog, filmarea activităţilor interne etc.) să dea o faţă umană Microsoft, văzută până atunci ca cea mai rea companie din lume.
Pentru o companie a nu se înrola în acest trend este o greşeală enormă. Nu se vorbeşte despre tine pe niciun blog, pe niciun forum, nu se trimite niciun tweet, atunci tu nu exişti.

În această nouă lume, nu mai este suficient să trimiţi comunicate de presă către ziare, să organizezi evenimente şi să ai la dispoziţie câţiva jurnalişti care să scrie despre tine. Acum, trebuie să cunoşti zeci sau poate sute de bloggeri de interes pentru organizaţie şi să ai twitter followers astfel încât evenimentul tău să aibă promovarea pe măsură. Şi totul la un cost scăzut.

Este mult mai uşor şi recomandabil pentru orice organizaţie să menţină şi să actualizeze în timp real conţinutul de pe unul, două conturi din reţelele sociale decât să aibă cont în fiecare reţea şi să nu le actualizeze simultan.

În România, reţelele sociale sau platforma de micro-blogging Twitter nu sunt folosite decât de aproximativ 5% din totalul de organizaţii. Poate din reticenţa managerilor faţă de nou, poate din lipsa unui personal capabil, poate pur şi simplu din dezinteres.

Web-ul românesc e plin de reţele sociale care pot aduce oricărei organizaţii, care este capabilă să gestioneze acest mediu, armate de fani. Putem distinge deja o demarcare clară între două tipuri de reţele sociale: de amuzament sau business.

Ce lipseşte reţelelor sociale româneşti? Individualitatea. Este, într-adevăr, mult mai simplu să copiezi şi să funcţionezi după un model de succes dar acel dram de individualitate este chiar ceea ce trebuie utilizat pentru a avea succes.

Din câte se pare, puţine sunt organizaţiile care au înţeles necesitatea unei prezenţe puternice pe internet. Politicul însă a înţeles acest lucru, exemple fiind blogurile următorilor: Adrian Năstase, Elena Udrea, Andrei Chiliman etc.

Voi încheia acest articol cu două mici exemple privind puterea deţinută de către Twitter: revolta din Moldova (chiar dacă există suspiciuni că ar fi fost organizată de prietenii noştrii americani) şi revolta din Iran, precum şi cu îndemnul DO TWEET.

Sursa pozei: Paul Watson

Sursa poză Robert Scoble: Wikipedia

Astăzi vreau să îţi explic de ce îmi place la nebunie domeniul relaţiilor publice. Sigur, vei spune: uite alt nebun. Îţi confirm pe această cale că sunt nebun, nebun după acest domeniu de activitate. Lasă-mă, totuşi, să îţi expun motivele nebuniei mele şi poate vei înţelege.

Să începem cu începutul. Care este diferenţa între PR (relaţii publice) şi relaţii cu publicul? Deşi ambele satisfac nevoia de informare a publicului, cele două o îndeplinesc pe căi diferite. Departamentele de relaţii cu publicul oferă informaţii punctuale: care este programul unui anumit departament, care este programul unui director etc., la cererea unei persoane interesate. PR-ul în schimb înseamnă comunicare, comunicare cu mass-media, cu publicul, cu angajaţii, cu acţionarii etc.

Putem spune că PR-ul este esenţial în crearea şi definirea unui brand,  câştigarea unei pieţe comerciale, creşterea vânzărilor sau a notorietăţii unei persoane.

Părăsind această scurtă prezentare a domeniului, vreau să îţi spun ce înseamnă pentru mine o zi „liniştită” de muncă.

08.00: ajung la muncă şi citesc ştirile până la, cel mai târziu, 09.00 – când deja pot spune că am realizat monitorizarea presei.

09.00-12.00: răspund solicitărilor venite din partea ziariştilor: informaţii despre organizaţie, interviuri etc.

12.00-17.00: încerc să stabilesc noi parteneriate media sau noi căi de diseminare a informaţiilor despre organizaţie.

17.15: am ieşit pe uşa biroului.

Poţi să stai liniştit, aceste zile sunt extrem de rare. De obicei, ora 19.00 este ora plecării.

Comunicarea… Aceasta este cheia unui bun PR-ist. Să-ţi placă să comunici. Şi mie îmi place la nebunie să comunic cu alţi oameni, să îmi fac cunoştinţe, să organizez diverse evenimente (lansare de produse, conferinţe naţionale, seminarii etc).

Îmi place să simt oboseala dinaintea unui eveniment la care ai muncit enorm şi satisfacţia pe care o ai după finalizarea acestuia. Îmi place nebunia din timpul realizării din punct de vedere grafic a materialelor de prezentare sau a bannerelor. Îmi place să alerg. Îmi place faptul că pot observa schimbările intervenite în activitatea organizaţiei din care fac parte, în urma muncii depuse de către mine. Greu de descris în cuvinte cât de frumos este să fii PR-ist. Dar, îţi voi arăta câteva imagini care sper că te vor convinge.

Un lucru e clar. Dacă nu îţi place să comunici, atunci poţi să te gândeşti la alta meserie. PR-ul nu este de tine.

Poza: Eric (a.k.a. Hervé)