Bucureşti, 21 martie 2011 –

ADVICE Students le-a pregătit studenţilor o serie de 13 workshopuri pe teme de comunicare,  susţinute de cei mai importanţi strategi din industria marcomm-ului autohton. Proiectul se derulează pe parcursul a două săptămâni şi îşi propune să atragă cei mai entuziaşti studenţi dornici să inveţe cât mai mult despre componenta strategică a marketingului şi a publicităţii.

Submarinul Think Strategy va poposi anul acesta la Caffffe Creativa, sediul fundației Friends for Friends. Pentru a se îmbarca în călătoria subacvatică spre lumea nevăzută a comunicării, studenţii pot completa formularul de înscriere pe site-ul www.thinkstrategy.ro până pe 27 martie.

Think Strategy este singura şcoală gratuită de strategie în comunicare şi publicitate pentru studenţi. Ediţia de anul acesta are ca temă strategia din spatele lansării unui produs. Astfel, participanţii vor urmări, în cadrul workshopurilor, fiecare etapă care marchează procesul unei campanii de comunicare pornind de la stadiul de concept până la implementarea efectivă pe piaţă.

Cei 24 de participanţi vor parcurge, milă cu milă, structura unei campanii de comunicare începând cu etapa de cercetare şi continuând cu derularea succesivă a paşilor necesari pentru promovarea eficientă a unui produs:

Ziua 1: Break the ice, crew!

Ziua 2: Driving in. Ce inseamnă strategia în comunicare?

Ziua 3: Make a splash.

Ziua 4: Using the Sonar

Ziua 5: Aye, aye, captain! Moving forward! Full speed ahead

Ziua 6: Periscopes up to creative!

Ziua 7: Here’s the hatch. Stand-out. Then go online!

Ziua 8: Control room calling

Ziua 9: Breathe in, breathe out!

Pentru a vizualiza programul complet și numele invitaților, accesaţi www.thinkstrategy.ro.

De mai bine de 8 ani, ADVICE Students colorează lumea publicităţii cu proiecte încrezătoare, concepute de studenţi pentru studenţi. Din pasiune pentru idei revoluţionare, ADVICE Students comunică deschis perspectivele sale asupra lumii cu oameni pe măsură.

Ediţia din acest an a PR Forum renuneşte specialişti din agenţiile londoneze şi nume recunoscute în comunicarea corporativă

Între 15-16 martie 2011, PR Forum, cea mai importantă conferinţă despre comunicarea corporativă şi relaţiile publice, reuneşte la Bucureşti, în cadrul JW Marriott Bucharest Grand Hotel, nume importante din comunitatea locală şi internaţională de comunicare şi relaţii publice, sinonime cu premii şi campanii de succes pentru branduri globale.

Astfel, prima zi de eveniment beneficiază de prezenţa a 3 specialişti în comunicarea de brand care aduc cu ei experienţele agenţiilor londoneze: Richard Houghton, partener al agentiei britanice de PR si comunicare Carrot Communications din Londra, Stephen Davies, consultant al agenţiei 3W PR şi Alan Parker, Head of Digital al agenţiei GolinHarris.

Alături de nume reprezentative ale agenţiilor de PR precum GMP PR, Image PR, Ogilvy PR, Saatchi & Saatchi PR, Pleon Grafitti, Headvertising, segmentul de comunicare corporativă este puternic reprezentat prin specialişti reprezentând companii precum: Ursus Breweries, McDonald’s Romania, Coca-Cola Hellenic Romania, UniCredit Tiriac, Henkel Romania, BCR şi Revista Tabu.

Ce am învățat în aceste trei săptămâni? Multe, dar mai ales am învățat să gândim în termeni de PR, deși cu toții de așteptam să vedem ce și cum e cu “PR”. Pentru mine internship-ul a fost experiența cea mai bogată de care am avut parte până acum, în domeniul relațiilor publice. Am văzut cum se lucrează online, și mai ales în echipă, am schimbat idei și gânduri, am învățat, atât pe cont propriu, cât unii de la alții. Am cunoscut oameni frumoși, oameni pe care îmi doresc să îi întâlnesc și în offline. Am avut parte de toate în aceste 3 săptămâni: strategii, articole, teme, deadline-uri strânse, laude și dădăceli.

Acum, la sfârșit de internship, am rămas cu un gând frumos și cu un apetit de a învăța și descoperi mult mai mult. În final nu-mi rămâne de spus decât mulțumesc!

Dacă ar fi să trag acum o linie, în fața căreia să se încoloneze lucrurile pe care le-am învățăt/descoperit de-a lungul acestor zile, ar merita să menționez că:

- Este greu, este foarte greu să lucrezi remote la un proiect – eu în Cotroceni, altcineva în Berceni, alți oameni în Cluj sau Timișoara. Este greu să contruiești o strategie de promovare într-o fereastră de chat, să oferi argumente în favoarea sau în defavoarea unui lucru, și până ce apuci să dai enter, constați că s-a trecut deja la un alt subiect. Ne-am luptat așadar cu delay-ul care apare în conversațiile online, cu net-ul care nu vroia să fie prezent tot timpul, și toate astea într-un timp foarte scurt.

-  Am realizat beneficiul existenței unor tipologii cât mai diferite de oameni într-o echipă. Este nevoie de oameni realiști, la fel cum este nevoie de oameni cu un grad foarte ridicat de entuziasm; de asemenea, este nevoie de oameni relaxați, de oameni stresați, de oameni grăbiți sau de oameni comunicativi.

-  Am învățat să accept și alte păreri decât ale mele, să las oamenii să își urmeze ideile, chiar dacă nu sunt de acord cu ele.  Consider că astea sunt niște lucruri importante pentru un om ca mine, care în general preferă să facă lucrurile de unul singur.

In ceea ce privește tematica de anul acesta – PR-ul cultural – nu cred că vreo alta putea să mi se potrivească mai bine. Neoficial, fac PR cultural de ani de zile, recomandând prietenilor și cunoscuților mei fiecare carte bună pe care o citesc, fiecare muzeu interesant pe care îl vizitez sau fiecare artist deosebit pe care îl descopăr. Iar acum am făcut asta într-un cadru puțin mai oficial.

In final, sunt bucuroasă că mi s-a oferit șansa de a cunoaște lucruri și oameni noi, pe care cu siguranță îi voi păstra în lista de contacte și îi voi avea în vedere pentru pentru proiectele mele personale. Si nu cred că sunt singura care gândește așa.

DE CE m-am înscris la Internship 2.0? Fiindcă există o părere (cvasi generală) cum că toată lumea se pricepe la comunicare online. Toată lumea are măcar cont pe Twitter ori Facebook, so… ce poate fi complicat? Eu am vrut să înţeleg care-i treabă cu PR 2.0 (desigur, o simpla expresie, nu?), de ce unii au „şdemii” de prieteni şi like-uri, iar alţii n-au nici o discuţie deschisă în cadrul grupului… şi alte „de ce-uri existenţiale”. Dupa trei săptămani, cred că sunt pe-aproape de a afla secretul, dar (ca să-l citez pe şefu’ ) „rămane să o dovedesc”!

DE CE mi-a plăcut Internship 2.0? Fiindcă am redescoperit plăcerea de a comunica, nu de a vorbi. Am redescoperit ce înseamnă să asculţi (de fapt, să citesc bine fiecare rand şi comentariu). În comunicare se acordă multă importanţă comunicării non-verbale- gestică, mimica feţei, tonul vocii, privirea etc. Dar pentru 20 de oameni care lucrează împreuna pe tinychat sau în googledocs cu un deadline strans, comunicarea non-verbală e „science-fiction”! Aşa că am fost atenţi unii la alţii- ce spunem, cum ne argumentăm opiniile, ce ştim să facem, ce vrem….

Dar staţi să vă mai spun „DE CE mi-a plăcut Internship 2.0?” ….Pentru că am găsi prieteni cu idei despre povestitori, monstri sub pat, biciclete şi Shakespeare, prieteni cu întrebări existenţiale („……to be or not to be? “) sau cărora le place să citească şi să meargă la muzeu, prieteni care nu s-au decis („clasic sau modern?“, „filantropie sau afacere?”, „tradiţional versus web 2.0?” sau doar facebook?), dar şi prieteni care vor să fie luaţi la întrebări…Mă bucur că v-am cunoscut, că am lucrat împreună şi că cineva (cin’ să fie?)  ne-a adus împreună „să ne cunoaştem mai bine”.

„DE CE” este întrebarea preferată a copiilor, pe la varsta de 3-5 ani. În Internship 2.0 nu a avut importanţă dacă aleg Twitter, Facebook sau blogul, ci de ce o fac. Internship 2.0 mi-a adus aminte de această întrebare. Aici am descoperit că, dacă ştiu „de ce vreau/fac un anume lucru”, răspunsurile la întrebările „ce paşi urmez?” şi „cum?” vin de la sine.

DE CE nu mă pot despărţi de Internship 2.0? Fiindcă Internship 2.0 e atitudine- „Gandeşte! Ascultă! Comunică!”.

Ei bine, Internship are nevoie de timp şi oameni pentru a creşte frumos.  “Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când mă gândesc la mine”… m-am  simţit tare bine “dădăcită” de o astfel de floare.

Sursa poza

Partea interesantă a internshipului a fost ca fiecare dintre noi, am vorbit sau ne-am consultat şi în particular, în diferite probleme legate de PR, promovare online sau pur şi simplu diferite probleme legate de proiecte personale. Încă un lucru foarte bun pe care il face Sorin prin acest internship este crearea unei comunităţi puternice, formată din oameni pasionaţi de acest domeniu, care se pot ajuta la nevoie. Singura problemă în toată această perioadă a fost faptul că nu locuiesc la Bucureşti, aşa că toate întâlnirile noastre au fost online.

Ce mi-a plăcut ?

Petrecerea de pe FaceBook

Faptul că am avut ocazia să vorbesc “în faţa” unor oameni precum Sorin Tudor, Andrei Roşca sau Adrian Ciubotaru

Şedinţele conduse de mine

Faptul că Sorin a început să dea că exemplu de promovare aşa numitele mele “metode neortodoxe”

Cu părul vâlvoi, cu ochii mici tânjind după mai multe ore de somn, cu cafeaua lângă laptop am pornit timid la drum. Am descoperit o echipă de “şefi” minunaţi, sufletişti, cu un bagaj imens de informaţii şi cu buzunarele pline de visuri.

Până să încep internship-ul aveam impresia că PR-ul constă doar în comunicate de presă, în cosmetizarea informaţiilor şi că în mare măsură oricine poate fi un specialist în relaţii publice dacă e un pic mai tare în clanţă. Lucrurile nu stau deloc aşa, iar PR-ul online e diferit de cel offline. Aici ne batem în taste, în sinapse şi în orgolii. O întrebare de genul: Câinele latră? nu va stârni interesul celor din spatele ecranelor.

Chiar dacă internshipul s-a terminat sunt convinsă că nu ne vom opri aici, vom aplica ceea ce am învăţat aici, vom rămâne prieteni şi ne vom sprijini în viitoarele proiecte.

P.S. Îmi pare rău că nu am avut cum să ne întâlnim face to face.

Am invatat sa nu renunt pana nu renunta altii la mine si, cine stie, poate nici atunci! Nu am avut ocazia sa experimentez renuntarea altora pe parcursul experientei Internship 2.0 pentru ca batfa a fost de partea mea si, ori de cate ori ma pierdeam intre sedinte, mesaje si activitati, au existat colegi cu inima mare si rabdare multa dispusi sa ma scoata din haos, motiv pentru care am de tastat multe multumiri.

Am invatat sa nu ma sperie volumul mare de munca, am invatat sa recuperez, sa comunic in 140 de caractere, sa scriu si sa gandesc in linie cu mediul in care ma aflam, ce inseamna puterea unui #, ca pot face parte dintr-o echipa alaturi de oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar ii cunosc.

Este o experienta pe care o recomand celor carora le plac actiunea si comunicarea, le place sa scrie si ar vrea sa o faca mai des, stiu sa citeasca printre randuri si vor sa descopere lumea online dincolo de propriile granite si prejudecati.