Ce este un brand?

Un brand este esenţa oricărei activităţi de marketing, oricărei încercări de a introduce un nou produs pe piaţă. Nu este nimic mai mult decât un cuvânt în mintea consumatorilor. Acel cuvânt însă, devine atât de puternic încât orice menţionare a lui crează o anumită stare de spirit, de gândire şi sentimentală.

Gândiţi-vă la ciocolata Rom, la guma de mestecat Turbo, la îngheţata Polar etc. Eu, unul, când îmi aduc aminte de copilărie şi bunici, îmi trezesc amintiri frumoase. Unii dintre voi probabil că îşi vor aminti de o perioadă de lipsuri.

Important pentru a demonstra importanţa unui brand este faptul că, şi acum, la 20 de ani de la dispariţia unora dintre ele, simpla lor menţionare ne trezeşte sentimente puternice.

Un brand există în mintea consumatorului şi poate fi afectat pozitiv sau negativ de mesaje intenţionate, neintenţionate sau de anumite evenimente din viaţa fiecăruia dintre noi.

Unii dintre voi probabil că nu îşi vor mai cumpăra niciodată ciocolată Rom, tocmai pentru că le aduce aminte de perioada comunistă şi lipsuri.

Plecând de la această afirmaţie pot spune că producătorii pot încerca mii de modalităţi de a ne schimba sau de a ne îmbunătăţi comportamentul de consum, dar această schimbare nu se poate face în mod arbitrar şi fără participarea noastră, a consumatorilor, ci numai cu participarea noastră.

Din punct de vedere al activităţii de branding, anumite campanii au fost atât de eficiente, încât brandul a devenit sinonim cu produsul.

Gândiţi-vă la brandul Xerox. Acesta a devenit sinonim cu activitatea de multiplicare.

Gândiţi-vă la Coca Cola. Acesta a devenit sinonim cu băutura cola. Dacă te întreabă un prieten la telefon ce vrei să bei şi tu spui cola, atunci eşti sigur că acesta va aduce o sticlă de Coca Cola şi nu o sticlă de Pepsi, chiar dacă ambele conţin extract de cola în băutură.

De asemenea, anumite campanii de marketing au fost atât de eficiente la asocierea unui brand cu o imagine, încât prezenţa brandului nu mai este necesară.

Să ne gândim la Marlboro. La început, erau alăturate imaginea cowboy-ului cu numele brandului. Acum s-a renunţat la numele brandului şi totuşi, toată lumea (şi aici mă refer la fumătorii americani în mod special. Brandul Marlboro este extrem de puţin comunicat consumatorilor români) ştie exact ce produs este promovat.

Brandingul şi numele mărcii sunt importante în timpul luării unei decizii de cumpărare oferind consumatorilor un cadru de referinţă.

De cele mai multe ori, oamenii vor cumpăra mărci pe care le recunosc, pentru că acestea oferă un anumit sentiment de confort, de siguranţă.

Să presupunem că vreţi să achiziţionaţi un frigider şi aţi găsit la acelaşi preţ sau aproximativ la acelaşi preţ un frigider Arctic şi un frigider Candy. Ambele au aceeaşi capacitate, aceeaşi clasă energetică, dar totuşi Artic este mai scump, să spunem cu 100 de lei. Pe care îl veţi cumpăra? Eu pun pariu că va fi vorba de Arctic.

Al Ries şi Laura Ries, adevăraţi monştrii sacrii în domeniul marketingului şi brandingului, au prezentat într-o lucrare fenomenală “Cele 22 de legi imuabile ale brandingului”, pe care le voi prezenta pe scurt într-un alt articol.

Copyright foto branding Sayasatria

Nimeni nu poate nega faptul că marile evenimente (festivaluri conferinţe, concertele, competiţiile sportive etc) au beneficii clare din punct de vedere social şi economic. În acelaşi timp, organizarea acestor evenimente poate genera cantități de deşeuri considerabile. Pentru a armoniza eforturile globale cu eforturile industriei de evenimente), ISO va elabora un standard internaţional care va promova gestionarea durabilă a evenimentelor.

Standardul va fi elaborat de un nou comitet de proiect, ISO/PC 250, Organizarea evenimentelor şi dezvoltarea durabilă. Aproximativ 30 de ţări sunt deja implicate ca participanţi sau observatori.

„Viitorul standard va asigura un cadru pe care organizatorii de evenimente, locaţiile sau alte persoane implicate în lanţul de aprovizionare al evenimentului îl pot utiliza la implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea dezvoltării durabile în cadrul modului lor de lucru.” (Fiona Pelham, preşedinte al ISO/PC-250)

Un cadru de elaborare a evenimentelor recunoscut la nivel internaţional

Standardul ISO 20121 va utiliza o abordare bazată pe sisteme de management care va necesita identificarea problemelor-cheie ale dezvoltării durabile (alegerea locaţiei, procedurile operaţionale, administrarea lanţului de aprovizionare, achiziţiile, comunicaţiile, transportul samd).

„Viitorul standard va constitui o inovaţie importantă, la nivel internaţional, pentru toţi cei implicaţi în organizarea de evenimente. Imaginaţi-vă schimbarea de mentalitate care poate apărea în momentul în care, la nivel internaţional, industria organizării de evenimente începe să abordeze în mod sistematic impacturile lor negative la nivel social, economic şi de mediu.”, a adăugat Fiona Pelham.

Elizabeth Henderson, Director al Departamentului de Responsabilitate Socială Corporativă din cadrul MPI¹, a menţionat: „În timp ce dezvoltarea durabilă a evenimentelor devine din ce în ce mai importantă pentru industria organizării de evenimente, indivizi, companii sau state din lumea întreagă stabilesc standarde multiple şi diferite. ISO 20121 va fi elaborat cu implicarea masivă a părţilor interesate, astfel încât întreaga industrie să poată avea un cadru de elaborare a evenimentelor recunoscut la nivel internaţional.”

Este de aşteptat ca standardul să mărească transparenţa în industria organizării de evenimente. ISO 20121 ar trebui să fie finalizat în 2012, pentru a coincide cu Jocurile Olimpice de la Londra.

Sursa foto: jayare_album

1. Meeting International Professionals (MPI) a fost prima organizaţie care a certificat un eveniment – Conferinţa Europeană a MPI din anul 2008 – cu standardul britanic pentru gestionarea durabilă a evenimentelor BS 8901 al BSI (membru ISO din partea Angliei).

Întrebări

Întrebările sunt, ca întotdeauna, simple…

Sunt pregătite facultățile de comunicare pentru epoca Web 2.0? În ce măsură se mai poate spune că pregătesc „specialiști”? Mai pot fi privite facultățile de comunicare ca „o investiție în viitor”?

În loc de răspunsuri

Într-o epocă în care tot mai multe ediții tipărite își încetează apariția¹, „știința conceperii și trimiterii comunicatelor către presa scrisă” continuă să fie centrul de greutate al învățăturilor transmise către studenți.

Într-o epocă în care majoritatea studenților folosesc cel puțin o platformă Web 2.0,  e-mail-ul este singurul mijloc prin care, dincolo de cursuri, interacționează cu studenții.

Într-un an în care cantitatea de informație va ajunge să se dubleze la fiecare 72 de ore, mulți profesori nu și-au mai actualizat cursurile de ani de zile.

Și, nu în ultimul rând…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=OhuV_rmf5Mg[/youtube]

O altă întrebare:

cine sunt profesorii care pregătesc actualii specialiști în comunicare?

Priviți acest film… Lumea se schimbă. Facultățile de comunicare, încotro?

1. Criza a închis deja 47 de publicaţii. Lista e deschisă – Capital, 21 decembrie 2009

Social Networking Marketing

Mugur Patrascu¹, Managing Partner la iLeo, a amintit in prezentarea de la Marketing 360 de mIRC², clientul IRC folosit, acum mai bine de 10 ani, pentru socializarea online intre baieti si fete.

El compara un brand cu baiatul care incearca sa obtina o intalnire si consumatorul cu fata care trebuie convinsa.

Scurt ghid de agatat pentru corporatii

Astfel, iata “ghidul de agatat” pe care, dupa spusele lui Mugur Patrascu, corporatiile trebuie sa-l foloseasca  atunci cand interactioneaza cu consumatorii prin intermediul retelelor sociale :

1. trebuie sa fii sigur ca iti doresti asta, sa fii foarte implicat, nu superficial ;
2. trebuie sa fii atent cu « ea », sa oferi ceva in schimb :
3. trebuie sa o surprinzi – decat sa faci o promisiune pe care nu o poti respecta, mai bine depasesti asteptarile ;
4. trebuie sa ai rabdare, o astfel de actiune ia timp ;
5. trebuie sa pari uman, nu o masina (de exemplu pe contul de Twitter/Facebook al companiei, de care se ocupa o persoana anume, este bine sa se posteze si mesaje colocviale);
6. trebuie sa definesti regulile relatiei (pentru ca oamenii sa nu aiba asteptari prea mari).

Fiecare brand trebuie sa aiba o personalitate bine definita online (asa cum fiecare barbat e deosebit de altii), ceea ce se cheama social glue, si sa poata exprima oferta intr-o singura propozitie.

Exista doua tipuri de abordari in acest sens :

• pasiva – cei care vor ca utilizatorii sa-l urmareasca online pentru ca ofera informatii utile;
• activa – cei care isi doresc o relatie si ofera ceva special (distractiv) ; aceasta costa mai mult, fiind eficienta doar pe termen lung, dar astfel se «obtine intalnirea».

In concluzie, companiile nu trebuie sa uite ca traim in era Internetului, cea in care consumatorii au controlul.

Articol publicat de pe informatiiprofesionale.ro

1. Mugur Patrascu -vezi profilul pe LinkedIn
2. mIRC este un client IRC (Internet Relay Chat) dezvoltat in 1995 de catre Khaled Mardam-Bey

De la comunicate pe bandă rulantă la participare activă

New PR înseamnă tocmai trecerea de la o mașinărie de comunicate de presă pe bandă rulanată la participare activă. Este șansa de a interacționa direct cu influențatorii, cu liderii de opinie.

Acum avem în fața noastră, la un click distanță, oameni și comunități. Trebuie doar să ne adresăm lor cu prietenie, respect sau egalitate; sau poate toate astea la un loc. Fiindcă a fi comunicator nu mai presupune doar a răspunde mai mult sau mai puțin concis la „întrebările din manual” (cine, unde, când, de ce), ci presupune o „istorisire”, implicând comunitatea în scrierea deznodământului.

PR-ul actual, 2.0 cum ne place nouă să-l numim, încurajează comunicarea colaborativă și „sharuirea” de informații utile. Cumva, am putea spune că este știința marketării fără a face marketing sau “marketing fără de marketing”. Fiindcă un bun comunicator nu se mai poate mulțumi cu a sta în spatele unui geam unidirecțional, care să-i permită accesul la gânduri, sentimente, opinii, feedback sau dialog. Toate astea reprezintă murmurul pieței, iar acolo trebuie să fii și tu, bietul PR-ist blamat de toți.

Și-n plus, pe lângă toate astea, trebuie să cunoști comunitatea din care faci parte. Da, exact, si PR-iștii pot forma o comunitate a lor, denumită uneori breaslă. Așa cum advertiserii merg la competiții și se bat în premii, și voi(noi) ar trebui să ne întâlnim mai des la dezbateri și competiții de genul PR Week.

(Sursa foto)

Mesajul rămâne cel mai important

Tehnologia ajută la transmiterea mesajului, dar el, mesajul în sine, rămâne cel mai important. Pornind de la acest punct de vedere, sursa menţionată prezintă trei sfaturi pentru PR-iştii care vor să transmită un mesaj folosindu-se şi de web 2.0 şi social media.

1. Defineşte-ţi povestea. Câteva întrebări cărora trebuie să le găseşti răspunsurile: Ce vrei să transmiţi? Cine sunt purtătorii de cuvânt ai mesajului? Care este aspectul cel mai interesant al poveştii tale? Cum poţi să-ţi faci auditoriul interesat? Cum crezi că va reacţiona la mesajele tale? Povestea ta e personalizată în vreun fel?

2. Integrează toate strategiile potrivite. După ce ai povestea, gândeşte-te la tacticile de diseminare, offline şi online, care îi sunt potrivite campaniei tale. Pe lângă promovare radio, TV şi în presa scrisă, ţi-ar putea folosi LinkedIn, Facebook, Twitter, reţele sociale de nişă, livrarea de podcast-uri cu specialişti ş.a. Alege-le pe cele care îţi creează legături cu publicul-ţintă vizat şi care, folosite corect, pot menţine subiectul în atenţia acestuia.

3. Promovează-ţi eforturile încrucişat. Pentru o strategie completă şi o poveste “rotundă”, inter-relaţionează-ţi tacticile. Astfel, indiferent cum ajunge la povestea ta, publicul o va putea afla în întregime.

Un exemplu de strategie de succes care a ţinut cont de aceste trei principii este “povestea Ford”, prezentată de Alex Blogu. Pe scurt: anul trecut, Ford l-a angajat pe Scott Monty ca “head of social media”, cu scopul de a transforma compania în lider de comunicare online în 4 ani. Acesta a creat întâi cadrul tehnologic pentru „deschiderea” companiei: site pe wordpress pentru comunicate de presă destinate social media, cont de Flickr pentru fotografii; canal de Youtube; conturi de Twitter. A urmat apoi „povestea” propriu-zisă: întâi pe blogul său, dezvoltată apoi pe un site dedicat, TheFordStory.com, şi care a excelat prin folosirea de fotografii nu doar cu feţele unor celebrităţi, ci şi ale angajaţilor. Povestea a beneficiat, spune Alex Blogu, de foarte multă atenţie din partea comunităţii virtuale, ajutând brandul Ford într-o perioadă de criză.
Iată, pe lângă alegerea strategiilor potrivite şi promovarea încrucişată, importanţa poveştii şi a umanizării unei campanii.

Sursă foto

Când etica online = 0

Cu siguranţă că nu putem măsura vreodată în cifre nivelul eticii în practica pr-iştilor care încearcă să promoveze servicii, brand-uri sau produse.

Dar dacă am încerca să propunem un procent, ar fi unul favorabil sau defavorabil?

Întrebarea nu este întâmplătoare; ea îşi are resursele în una dintre cele mai grave greşeli ce un pr-ist le poate comite: falsa promovare. Iată mai jos o parte dintre activităţile care includ falsa promovare online¹:

• scrierea de false analize (ex.: scrierea de „impresii de călătorie” pe site-uri ca Trip Adviser sau Google Maps);
• crearea de bloguri false ( denumite generic „flogs” prin îmbinarea termenilor „fake” şi „blog”);
• postarea de întrebări pe site-uri Q&A, iar apoi postarea unor răspunsuri la propriile întrebări;
• crearea unor „identități de consumator” inexiste;
• publicitatea mascată pe site-urile de social media;

Tentaţia de a crea un blog fals şi de a pretinde că eşti unul dintre proprii tăi consumatori,sau de a-ţi pune produsele într-o lumină favorabilă prin realizarea unor articole/analize false atrage după sine o serie de umilinţe publice o reputaţie şi credibilitate pătate poate pentru totdeauna.  Cel puțin teoretic.

Poate cele mai bune exemple de practicare a falsei promovări online sunt acţiunile unor companii cu renume mondial precum Sony, Walmart sau L`Oreal. Fapt care atrage următoarea întrebare:

în practică, falsa promovare este „pedepsită” de către consumatori așa cum se cuvine?

(Foto: sursa)

1. conform Hallam Communications Ltd

Si pentru ca PR inseamna provocari si evolutie, acum trebuie sa gasesti si  modul in care sa aplici ce ai invatat pentru offline in online.

O injuratura din tastatura e la fel de dura ca una venita din  gura. Bunele manière nu tin cont de mediul in care se aplica. Chiar daca blogul sau contul de twitter iti poate oferi anonimatul, asta nu inseamna ca iti ofera si libertate pentru atacuri. Un client trebuie sa inteleaga ca orice problema personala se rezolva intre cei doi indivzi implicati in privat, nu in curtea browserului.  Chiar daca la « user » apare doar numele unei companii, sa nu uitam ca acel cont este administrat de o persoana care are propriile simpatii sau antipatii.

Mergi acolo unde iti este si publicul. Asa cum nu ai vinde cozi de sapa la Targul de Lux de la Romexpo, nu ai de ce sa ii faci cont de twitter unui client care vinde « doi cai frumosi ». De multe ori mi s-a intamplat sa fiu urmarita pe twitter  de o firma de cosmetice sau de IT care avea zero updateuri si zero persoane interesate de acel cont. Nu am avut nici un interes in a urmari o companie care la momentul in care m-a contactat nu avea absolut nimic sa imi ofere din punct de vedere informational.  Nu crearea unui cont de twitter aduce succes sau vizibilitate unui client, ci mentinerea acestuia.

Gandeste-te ce te deranjeaza in experienta ta din online din viata de zi cu zi. Asa vei sti ce sa eviti. De exemplu, ma deranjeaza un comunicat de presa incomplet. Daca tot faci efortul sa elaborezi un comunicat pentru un eveniment, nu ii soliita destintarului sa faca un efort suplimentar pentru a gasi un formular de inscriere sau o invitatie. Deja posibilitatea ca el a iti citeasca mailul este destul de redusa, nu  vrei sa risti sa fie ignorat din cauza unor informatii incomplete.

In cazul in care contactezi online o persoana cunoscuta in offline, aminteste-i detaliile primei intalniri. Poti sa omiti ca purtai rochia visinie din voal luata din Mall de la reduceri,  sau ca ti-a zambit dupa doua pahare de sampanie. Insa spune-i numele tau complet, evenimentul in cadrul caruia ati participat  si daca este cazul, persoana care v-a facut cunostinta. O abordare de tipul : « Frate, te-am vazut ieri la conferinta, vad ca stii fazele astea cu pr-ul, poate imi zici si mie cum sa fac sa bag publicitate pe blog sa imi sporesc veniturile. Astept mail urgent. Marcel. » nu va primi niciodata raspuns. Sau cel putin, nu unul favorabil.

Ruxandra Predescu

Cum aţi ajuns în zona de PR şi de ce aţi ales acest domeniu?

“Intrarea mea în zona PR-ului a fost ceva aproape firesc, după mai mulţi ani de mass media. Firesc, dar şi abrupt, pentru că primul job de PR a fost la Roşia Montană Gold Corporation – o adevarată provocare! Mi-a placut şi încă îmi place comunicarea, aşa că n-am mai schimbat domeniul. Să zicem, însă, că acum l-am extins întrucâtva: în prezent, conduc un departament de marketing şi comunicare, ceea ce-mi oferă o perspectivă mai completă asupra produselor pe care le am în grijă.”

Relaţiile publice înseamna muncă sau glamour? Inspiraţie sau transpiraţie? Povestiţi-ne o zi tipică din viaţa unui “om de PR”.

“Cred că PR-ul, făcut aşa cum cred eu că trebuie făcut, înseamnă mult mai mult(ă) muncă decât glamour. Aşa trebuie să fie, iar cine crede altfel ori face jobul ăsta greşit şi dintr-o regretabilă eroare, ori nu face jobul ăsta deloc. În ceea ce priveşte inspiraţia şi transpiraţia, as spune, parafrazând un celebru slogan, că transpiraţia strică reputaţia. Deci fără transpiraţie, la modul propriu.

Altfel, dincolo de talentul nativ pentru un job ce prespune comunicare şi diplomatie, “transpiraţia” înseamnă multă documentare, înseamnă a fi la curent cu agenda zilnica a societăţii şi a domeniilor în care activează clienţii tăi, pentru că inspiraţia nu vine chiar din neant. Şi nu mă refer la inspiraţia de tip plagiat ci la cea autentică. Pentru ca să-ţi vină idei, rotiţele trebuie să se învartă. Dar nu în gol.

O zi de lucru începe cu presă, bloguri – asta aşa, la cafea. Continuă cu întâlniri, proiecte, propuneri, mailuri, şedinţe.. de fapt, nu cred că există zile tipice. Şi-mi place că e aşa.”

În ce măsură aţi integrat instrumentele de tip social media în planul de relaţii publice al companiei pe care o reprezentaţi?

“Divizia Business de la Realitatea Caţavencu foloseşte câteva instrumente din zona social media: breaking news şi cele mai importante ştiri din print se regăsesc şi pe Twitter iar grupul Antreprenor de pe LinkedIn numără deja câteva sute de membri. Avem în plan mai multe proiecte ce au şi componente social media, însa acestea din urmă prespun mai degrabă mass market, iar produsele diviziei noastre au un target mai nişat. Oamenii de afaceri nu prea stau pe Facebook.”

Chiar dacă problemele la nivelul trustului sunt gestionate la divizia Corporate Affairs, am vrut să aflăm şi părerea Ruxandrei în legatură cu “criza de imagine” a grupului Realitatea-Caţavencu indusă de restructurările ce au afectat ziarul “Cotidianul”:

“Eu pot să-ţi spun doar că în Divizia Business – şi aici vorbim, în cea mai mare parte de jurnalişti care ştiu clar ce se întâmplă în economia reală –  reducerile salariale au fost privite şi primite cu calm. Colegii mei au înţeles că e o masură dictată de realităţile economice şi au acceptat-o ca atare.

Personal, cred că nu măsurile de la Cotidianul au provocat o “criză de imagine” (asta dacă ar fi să accept ca există vreuna, ceea ce, totuşi, nu cred), cât reacţiile şi comentariile unor oameni care, culmea!, nici măcar nu sunt afectaţi de aceste măsuri. Comentariile gen “nasol, da’ bine le-au facut!” – mi se par cu atât mai jenante privite din perspectiva crizei care, într-un fel sau altul, ne afectează pe toţi. Bucuria de a vedea gripată capra vecinului e pur şi simplu tristă.

Mai degrabă aş zice că au o criză de imagine (una reală, de data asta) alte entităţi media (pe care, desigur, voi omite sa le nominalizez). Cotidianul. e un brand solid, serios, bine construit şi care a fidelizat prin calitatea produsului, nu altfel, aşa că, atâta timp cât calitatea produsului ramane neschimbată, Cotidianul o sa ramană acolo unde e, în top-quality.”

Relaţiile Publice sunt un domeniu care câştigă în vizibilitate şi în consistenţă, în condiţiile unei redefiniri a nevoilor comunicaţionale pe care le manifestă companiile. PR-ul este sursa prin excelenţă credibilă, iar stilul de a comunica al PR-istului este « alb » pentru că e fundamentat pe onestitate, echidistanţă şi neutralitate.

Nu ştiu dacă prin onestitate se poate distinge PR-ul de alte instrumente de comunicare, dar cu siguranţă onestitatea e politica declarată de PR pentru că vorbim despre interes public, despre ştire, despre mesaj onest servit strategic celor care îl caută.

Valoarea de ştire a unei simple informaţii este poate cel mai dificil lucru de detectat pentru un PR-ist, iar maniera de prezentare a informaţiei nu va dovedi nimic dacă nu a ales bine. Pe de altă parte, PR-ul vorbeşte corect, se miscă repede, reacţionează rapid, rămâne conectat şi vorbeşte cu toţi cei care pot deveni la rândul lor surse.

PR-ul nu poate fi familar sau informal, dar trebuie să se apropie cumva aşa că trebuie să fie inventiv şi disciplinat pentru a nu-şi pierde credibilitatea în favoarea impactului.

PR-ul înţelege business-ul clientului, oferă informaţii corecte şi nu citează lucruri care nu s-au spus. E riguros până la detaliu, are grijă de interesele clientului, şi rămâne diplomat în interacţiunea cu publicurile sale.

[citat]În mod clar, vorbesc din teorie, nu din practică.[/citat]

Pe de altă parte, pot observa din lateralul baricadelor că ne confruntăm cu o perioadă a schimbărilor majore la nivelul pieţei şi implicit la nivelul structurilor de comunicare. Se fac disponibilizări, se schimbă agenţii, se înnoiesc perspective, se iau decizii, e nevoie de consultanţă.

Din perspectiva serviciilor de comunicare, se poate observa o orientare către demersuri strategice, poate o comunicare dominată de pragmatism şi funcţionalitate, dar în acelaşi timp, o  abordare atentă a unor audienţe sensibile.

În aceste condiţii, companiile sunt expuse nu numai faţă de publicurile externe, dar şi faţă de proprii acţionari. Pe lângă faptul că le sunt puse la încercare capacităţile de a răspunde pieţei şi exigenţelor clienţilor,  trebuie să gestioneze temerile şi viitorul angajaţilor, să fie atenţi şi responsabili în comunitate şi proactivi în gestionarea tendinţelor..

Mai mult decât în alte contexte, e nevoie de PR-ist pentru că el se manifestă prin şi cu “grijă”, nu cu agresivitate, poate fi realist înainte de a fi pragmatic, trebuie să fie funcţional înainte de a fi profitabil.

sursa foto