Iată, pe scurt, previziunile Gartner legate de social media și mediul de afaceri¹.

Până în 2014, pentru 20% dintre utilizatorii proveniți din mediul de afaceri, serviciile oferite de reţelele sociale vor înlocui e-mail-ul ca principal mijloc de comunicare interpersonală.

În următorii ani, cele mai multe companii își vor construi rețele sociale interne sau vor permite folosirea conturilor private în scopuri de business. Rețelele sociale se vor dovedi a fi mai eficiente decât e-mailul în anumite sectoare de activitate.

„Distincţia rigidă dintre e-mail şi reţelele sociale se va eroda. E-mail-ul va prelua multe atribute sociale și, la rândul lor, reţelele sociale vor dezvolta capabilităţi mai bogate de e-mail. În timp ce e-mail a ocupat, aproape în totalitate, mediul corporate, ne asteptam pentru să vedem rate mari de creştere pentru serviciile bazate pe reţele sociale.” (Matt Cain, vicepreședinte pe probleme de cercetare în cadrul Gartner)

Gartner recomandă ca organizaţiile să dezvolte o strategie pe termen lung privind utilizarea unui set larg de servicii de software social şi să dezvolte politici care reglementează folosirea acestor servicii. De asemenea, companiile trebuie să solicite opinia comunităţilor privind ce instrumente de interacțiune ar fi cele mai utile.

1. Gartner Reveals Five Social Software Predictions for 2010 and Beyond – Gartner.com, o2 februarie 2010

„Per ansamblu, cred că în 2010, piața de PR va înregistra o ușoară creștere pentru că, în ultimele luni, lucrurile au mai început să se miște. În primul semestru pașii vor fi mai timizi, companiile vor fi atente la semnele de pe piețele internaționale, dar și la schimbările aduse de noul Guvern. De asemenea, unele companii își fac bugetele abia la începutul anului și vor fi mai reticente să aloce dintr-o dată o sumă consistentă către serviciile de relații publice.” (Rareș Petrisor, președintele Asociației Române de Relații Publice)

„Combinația online și offline va fi mai frecventă, ceea ce va produce transformări și în structura specializărilor din industria de comunicare și noi direcții de dezvoltare potențială.” (Crenguta Roșu, managing partner al DC Communication)

„2009 a adus mai multă atenție și mai multe investiții în proiecte de online. Și noi am lucrat mult pe acest segment, atât de mult încât de curând am înființat o poziție dedicată pentru comunicarea online.” (Bogdan Theodor Olteanu, head of PR division a Millenium Communications)

Va fi 2010 anul dezghețului în PR-ul online? Să speram că da. Măcar la nivelul mentalităților…

Iată doar un scurt fragment din prefață:

„Uitaţi de pitch: tehnici de PR folosite până mai ieri nu mai funcţionează. Aceasta este vestea proastă. Iată și vestea bună: Social Media şi Web 2.0 vă ofera oportunitatea fără precedent de a face PR-ul să reușească cu mai multă putere ca niciodată.

Bazându-se pe experienţa lor de neegalat în domeniul Social Media pentru mediul de afaceri, bloggerul Brian Solis¹ şi expertul PR Deirdre Breakenridge² arată, în paginile Putting the Public Back in Public Relations, cum să vă transformați modul de gândire și cum să planificați, prioritizați şi să livrați servicii de PR.”

Putting the Public Back in Public Relations se poate comanda online, pe site-ul Book-Expres.ro.

1. Brian Solis – blog: BrianSolis.com
2. Deirdre Breakenridge – blog: DeirdreBreakenridge.com

Folosirea rețelelor sociale, interzisă

Potrivit unui studiu¹ realizat de Robert Half Technology,

54% dintre companiile din SUA au interzis folosirea Twitter, Facebook și LinkedIn în timpul orelor de program.

Mai mult: doar 10% dintre companii permit acces nelimitat la rețelele sociale, 16% permit acces personal limitat, iar 19% permit accesul la aceste rețele doar în interes de serviciu.

Explicația? Scăderea productivității și ajustarea normelor de securitate a informațiilor la locul de muncă…

Date concrete

Potrivit unui studiu² realizat de Nucleus Research, companiile care permit folosirea Facebook, pierd, în medie, 1,5 din productivitatea angajaților; 77% dintre angajați accesează Facebook în timpul orelor de program, iar „o parte” a acestora alocă până la două ore din timpul destinat muncii folosirii rețelelor sociale în scopuri personale.

Studiul Nucleus Research nu spune însă și care este procentajul celor care „risipesc” timpul și resurselor companiilor…

În cele din urmă, nimic nou sub soare: folosirea rețelor sociale are. ca orice altceva, avantaje și dezavantaje. Iar a încuraja sau interzice accesul la media sociale în timpul serviciului sunt două opțiuni ce duc la extreme, și nu neapărat la eficiență.

Rețelele sociale dăunează grav productivității?

După cum se știe, nu de puține ori, Twitter nu a putut fi accesat pentru câteva ore, iar Facebook și-a micșorat viteza de navigare. Însă, chiar așa stând lucrurile, nimeni nu a constatat în aceste intervale o creștere a productivității. Ba mai mult: atunci când Twitter nu a putut fi accesat, timpul dedicat acestuia a fost automat transferat spre Facebook. Iar dacă ambele ar fi mers prost, probabil s-ar fi găsit o altă soluție.  A interzice ceva aduce după sine găsirea de alternative de același gen, descurajare, frustrare; într-un cuvânt: nemulțumire.

O politică de utilizare a social media ar fi binevenită, alături de cele clasice, însă cine are timp pentru așa ceva? E mai ușor să interzici. Chiar dacă, această decizie va conduce, în cele din urmă, spre scăderea productivității. Fie și numai prin faptul că angajații vor consuma timp pentru a găsi alternative la ceea ce le-a fost interzis.

Sursa imagine

1. Studiu citat de Wired.com – 54 Percent of Companies Ban Facebook, Twitter at Work
2. Studiu citat de Computerworld.com – Facebook use cuts productivity at work

O întrebare. Câte răspunsuri?

Întrebarea e simplă:

Când vorbim despre schimbările climatice, ce campanie de comunicare desfășurată în România vă vine prima dată în minte?

Sincer, eu nu îmi amintesc vreuna. Sigur, îmi amintesc de câteva campanii de mediu: campaniile desfășurate de MaiMultVerde.ro, de exemplu; sau chiar campaniile ușor amuzante¹ ale Grupul de presă Realitatea-Caţavencu. Dar de o campanie pe tema schimbărilor climatice chiar nu-mi amintesc.

Și nici Google nu vrea să mă ajute prea mult: în afară de campania desfășurată în 2008 de către World Wide Fund for Nature², în prima pagină a rezultatelor după schimbări climatice nu mai apare nicio altă campanie. Apar în schimb site-urile neobositului Ionuț Părăușanu³ și câteva pagini scrise într-un limbaj lemnos⁴ și imposibil de citit.

Floricele pe câmpii, faceți click aici copii!

La nivelul european, lucrurile par să stea ceva mai bine. Măcar la nivel de intenție: schimbările climatice au secțiune dedicată în cadrul portalului europa.eu⁵, însă campania de comunicare pare a se rezuma, dincolo de inițiativa lăudabilă Click@Tree⁶, la două videoclipuri virale⁷ ce trec cu greu peste stadiul penibilului și la invitația de a merge la concerte gratuite⁸.

Firește, există și Change⁹, o altă campania de comunicare dedicată schimbărilor climatice. Componenta sa online nu face însă decât să întărească o constatare nu tocmai fericită:

în privința comunicării online, Uniunea Europeană încă nu se dovedește capabilă să depășească concepția infantilă conform căreia, dacă te informezi online, e musai să faci parte din „generația cool”.

Doriți un exemplu? Citiți, de pildă, un angajament românesc prin intermediul căruia suntem învățați să facem sacoșe din tricouri vechi. Sau urmăriți acest spot…

Și totuși, blogosfera

Pe 15 octombrie, cu ocazia Blog Action Day, Stavros Dimas, Comisarul pentru Mediu al Uniunii Europene, a răspuns pe blog  întrebărilor care i s-au adresat. Între acestea și o referire la situația politică din România¹⁰:

În ceea ce privește situația politică actuală din România, nu aș dori să fac vreun comentariu special. Am însă încredere că un ministru al Mediului¹¹ va fi numit până la conferința de la Copenhaga¹² și că România va fi reprezentată în mod corespunzător, alături de toate celelalte state membre și de Comisia Europeană.

Și, dacă tot vorbim despre Blog Action Day: tema de anul acesta au reprezentat-o schimbările climatice. Iar conform primelor estimări, s-a scris despre schimbările climatice pe mai mult de 13.000 de bloguri din 155 țări. Bloguri a căror audiență cumulată este de aproximativ 18 milioane de cititori.

Ce ar mai de spus? Că printre blogurile participante la Blog Action Day 2009 s-au numărat și blogul premierului Marii Britanii și blogul Casei Albe. Și că, firește, prea ocupați cu alte schimbări, politicienii români nu și-au făcut timp pentru acestă inițiativă…

1. Proiectul Cod Verde al Grupul de presă Realitatea-Caţavencu este… „rezultatul unei atitudini consecvente a grupului de presă de a promova un jurnalism de calitate”
2. Campania Schimbări climatice, ale cărei materiale creative au fost realizate pro-bono de Ogilvy&Mather; puteți urmări spotul video aici
3. SchimbariClimatice.org și EcoMagazin, ambele dezvoltate de Ionuț Părăușanu – owner SEO IBB
4. De exemplu, paginile Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și Agenției Europene de Mediu
5. Combaterea schimbărilor climatice
6. Inițiativa „Plantează un copac cu un click”
7. Puteți viziona „videoclipurile virale” ale programului Click@Tree urmând acest link
8. Play To Stop – Europe For Climate
9. Site-ul campaniei poate fi accesat urmând acest link
10. Puteti citi aici răspunsul integral al lui Stavros Dimas la întrebarea care i-a fost adresată de către Roxana Bucata din partea site-ului Green-Report.ro
11. Momentan, ministrul Turismului, Elena Udrea, este și ministru interimar al Mediului
12. În perioada 07 – 18 decembrie 2009 are loc la Copenhaga cea de 15-a conferință a Națiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice

Navigând spre lumea reală

Cred că sunteți cu toții de acord că  toată lumea are influență. Prin urmare, toată lumea are abilități de organizare și puterea de a-i inspira pe alții.

Mai mult: prin social media totul devine mult mai vizibil. Iar aceasta nu este singura consecință.  Folosind instrumentele și tacticile new media poți construi singur o strategie care să te propulseze în centrul unei comunități online. Iar acțiunile desfășurate acolo își pot „revărsa energiile” spre un caz din lumea reală, spre o acțiune offline.

Un obiectiv care, la prima vedere, pare foarte simplu de atins. Practica nu se dovedește însă la fel de generoasă.  Prin urmare, ce este de făcut?

Guru, file de poveste

Chiar dacă nu mai este nou pentru toată lumea, femonenul social media încă la început de drum. Și, ca în orice început, ai nevoie de cineva – care a străbătut sau chiar a creat o cale – pentru a te iniția în aceeași… practică. Tributul oferit comunităților online pentru această inițiere constă în faptul că, odată ce ai fost introdus în ”rețea” te cam descurci singur, alături de “alți singuri”. Și așa se ramifică drumul „pânzei” despre care vorbeam la început.

La început, un guru are un rol important, un  rol central. Apoi „pânza” crește singură. Firește, rolul unui guru va continua să fie important în ansamblul poveștii. Și, tot firește, nevoia de a avea un guru (în cadrul unei comunități definite sau pe un un domeniu specific) nu va dispărea niciodată. Ce se degradează, în schimb, este poziționarea unor anumiți experți din cadrul unei comunități, a unei mișcării, drept modele de urmat.

Pentru că, se pare că nu mai avem timp pentru așa ceva.  Și pentru că guru nu mai sunt suficienți¹ în crearea unei comunițăți.

În online e mult mai ușor să arzi etape, iar în web 2.0 comunicarea unidirecțională se transformă ușor în conversație, în conexiune. Iar mai apoi, din aproape în aproape, într-o oglindă imperfectă a ceea ce reprezintă o persoană în viața reală.

Influență vs. marketing?

Așa se naște influența, în diferitele ei forme. Empatia ce se creează între indivizi reprezintă unul dintre ingredientele de bază ale unei comunități în care fiecare organizează pe fiecare. Evite și atotcitata Wikipedia sunt doar două exemple. Sau, dacă vreți, forumul FCRP sau offline2.0, un proiect marca pr365ro.

Paulo Fraile² numește această abordare “educație birecțională”, proces în care fiecare se simte profesor și student la un anumit dat. Cei cu mai multă experiență vor căuta să deschidă un dialog mai constructiv, în care să ofere mai mult decât să ceară, și tot acest dialog are în vedere abordarea unei strategii pe termen lung și nu un mod de manipulare și control al maselor.

Prin urmare, tabloul social media ar trebui privit în perspectivă: utilizatorii care sunt activi acum vor fi și în viitor? Fapt care duce cu gândul la abordarea unor strategii care privesc implicarea unui public cât mai larg pe o perioadă cât mai îndelungată. Dar cum determini acest lucru fără a obliga, într-o formă sau alta? Metoda, continuă Paulo Fraile, e să-i faci pe oameni să simtă că participarea lor contribuie  la ”umanizarea” a tot ceea ce îi înconjoară, la a considera gestul lor drept unul  firesc și care îi îmbogățește valoric.

Nu este un lucru străin faptul că, atât în online cât și în offline, este greu să-ți faci populară o idee fără a fi suspectat că urmărește un anumit beneficiu – financiar sau de imagine – nedeclarat. Fapt care nu-i oprește pe oamenii de marketing să gestioneze cu suficient succes loialitatea față de branduri. În social media, însă, „obiectivele nedeclarate” îi determină pe aceeași oameni de marketing să fie sceptici cu privire la un eventual succes.

Faptul că vinzi o idee sau un produs nu te face mai puțin relevant pentru publicul tău. Însă a încerca să faci asta în cadrul unei comunități ce-și crește cauza organic, având ca motivație propria convingere și dorința de a face parte din schimbare socială, este un lucru forțat și care nu rezistă în timp.

1. Gurus Are Not Enough, Ivan Boothe
2. Freire, Paulo, Pedagogy of the Oppressed, Continuum International Publishing Group, New York, 2004, pp. 65–66.

Ştiri şi comunicate de presă?

S-a dus vremea lor. Edelman afirmă că încrederea publicului se îndreaptă acum spre “persoane cu experienţă, pasiune pentru domeniu şi o «voce» câştigată prin cunoştinţe sau frecvenţa postărilor.” Mai mult, formatul clasic al jurnalismului a fost înlocuit de unul interactiv, în care ştirile incorporează comentariile cititorilor şi conţinut multimedia. Publicul nu se rezumă la sursele de informare “oficiale”, alegând să discute prin social media despre produsele şi acţiunile unei companii.
În acest context, toate companiile trebuie să devină “companii media” şi să profite de instrumentele pe care le au la dispoziţie. Social media îţi permite “să îţi spui propria poveste, ceea ce este un act deosebit de personal”, subliniază Mike Slaby. Dacă o ştire este văzută drept material informativ, rece şi impersonal, povestea unei companii sau a unui produs este cea pe care o vor discuta, aprecia şi ţine minte posibilii clienţi.

Atunci, ce să facem?

În primul rând, să punem la punct o poveste interesantă, coerentă şi sinceră, ne sfătuieşte Edelman. Povestea trebuie apoi pusă la dispoziţia influencerilor, precum şi a publicului larg, prin intermediul reţelelor sociale potrivite. Deşi tentaţia de a fi peste tot este puternică, un cont deschis şi abandonat este inutil, dacă nu chiar dăunător, observă Slaby.
Companiile trebuie să înveţe să comunice continuu, nu doar cu ocazia unui eveniment de PR, şi să se implice (fără să încerce să se impună) în discuţiile pe care le poartă clienţii lor. Însă la fel de important este să asculte, să monitorizeze părerile exprimate în online pentru a putea identifica atât “avocaţii” brandului, cât şi posibilele zone cu probleme. Un punct important pentru companiile transnaţionale este aspectul cultural; de vreme ce platformele online globale sunt folosite predominant pentru discuţii locale, mesajele companiei trebuie să fie adaptate la mediul în care apar.

Şi funcţionează?

S-ar putea. Unul dintre posibilele dezavantaje ale new media este… noutatea; încă aflăm cum să măsurăm impactul şi rezultatele acestor noi canale de comunicare. Unii indicatori sunt deja cunoscuţi entuziaştilor online: număr de click-uri pe un link sau banner, de comentarii la un articol sau de fani pe Facebook, durata de timp petrecut sau valoarea achiziţiilor online. Alţii sunt noi şi dificil de cuantificat; Brian Synder vorbeşte despre interesul şi sentimentele consumatorilor faţă de un brand sau o acţiune a companiei.
În haosul informaţional răspândit pe nenumărate şi incontrolabile canale, o soluţie posibilă este identificarea şi urmărirea influencerilor şi a reţelelor lor sociale. Monitorizarea new media include frecvenţa, tema şi tonul posturilor pe blog, precum şi numărul de comentarii şi atitudinile exprimate în ele.

Care-i concluzia?

Că trebuie să ne apucăm de studiat şi practicat temeinic new media. Noii jurnalişti şi oameni de PR trebuie să înveţe să spună poveşti şi să le adapteze în funcţie de mediu, să analizeze critic sursele de informaţie şi să lucreze respectând un cod etic. Edelman ne invidiază: avem şansa de a experimenta şi responsabilitatea de a profita de “cea mai mare schimbare fundamentală a mass-media de la inventarea tiparului încoace”.

(sursa foto)

Mitul cumpărării de conţinut

Într-un articol care infirmă „mitul cumpărării de conţinut”, Chris O’Brien demonstrează că cititorii nu au plătit niciodată costul informaţiei dintr-un ziar. Preţul unui cotidian tipărit, spune O’Brien, acoperă doar costurile de tipărire şi transport, în timp ce costurile activităţilor jurnalistice sunt acoperite din preţurile reclamelor. Altfel spus, compania X este (sau, cel puţin, era) de acord să finanţeze procesul jurnalistic pentru a se asigura că cititorul, între două articole şi un sudoku, îi observă reclama.

Din această perspectivă, devine clar că supravieţuirea financiară a ziarelor nu poate depinde de public, ci de afacerile care vor să fie puse în legătură cu potenţialii clienţi. Într-un articol din 16 august, Steve Buttry îi contrazice pe cei care consideră accesul gratuit la articole „păcatul originar” al publicaţiilor online. Problema, afirmă Buttry, este că redacţiile ziarelor online nu exploatează potenţialul internetului, tratând pagina de site ca pe o foaie de hârtie şi oferind afacerilor spaţiu pentru bannere, nu soluţii creative de a le vorbi consumatorilor.

Impas cu soluție necunoscută

Soluţia acestui impas este, desigur, încă necunoscută. Plecând de la premisa că cititorii lecturează cu atenţie articolele care îi interesează, Buttry propune ca posibilitatea de a contacta afacerile relevante să fie inclusă în respectivele articole. Un text despre o manifestare culturală, de exemplu, s-ar încheia cu un sistem de rezervare online a biletelor pentru acel eveniment. Rămâne de văzut dacă această variantă va fi implementată, iar dacă da, cu ce succes. Întrebarea din titlu rămâne deschisă; ce credeţi?

Altfel spus: de acum este oficial faptul că noile unelte de PR au evoluat de la simplu moft la necesitate. Acum nu mai este suficient doar să fii pe net ca să exişti. Trebuie să fii activ, să interacţionezi, să-ţi creezi o comunitate. Pentru toate acestea ai nevoie de social media – (micro)blog-uri, podcast-uri, video-uri virale, reţele sociale, lumi virtuale.

Cei care au început să se folosească de social media PR încă de acum câţiva ani nu mai sunt acuzaţi că fac asta doar pentru că e noul trend. Din ce în ce mai multe companii observă că noile unelte de PR şi-au mărit foarte mult credibilitatea şi îşi promoveaza cu ajutorul acestora produsele sau serviciile. Până şi scepticii – care nu demult spuneau că ai nevoie doar de talent la scris, o strategie bună şi construirea de relaţii – s-au convins de utilitatea noilor unelte de PR şi au început să le folosească.

Ce a ajutat la creşterea credibiliţăţii noilor unelte de PR?

Poate cumpărarea YouTube cu 1.6 miliarde dolari de către Google. Sau poate creşterea exponenţială a utilizatorilor Facebook şi Twitter. Poate rezultatele campaniilor desfăşurate de companii puternice pe bloguri. Sau poate calitatea publicaţiilor online, ca TechCrunch sau Huffington Post. Poate migrarea pieţei ţintă spre online. Poate toate acestea la un loc.

Ce a rămas constant?

Începerea cu o documentare serioasă şi o strategie bună. Conectarea obiectivelor comunicaţionale de obiectivele globale ale companiei. Tratarea cu respect a clienţilor şi a liderilor de opinie. Creşterea încrederii în brandul pe care îl reprezinţi. Crearea relaţiilor de lungă durată. Acestea sunt elementele de bază care trebuie cunoscute şi care nu se vor schimba niciodată.

Ce s-a schimbat?

Contextul în care foloseşti elementele de bază. Acum există mult mai multe opţiuni, mesajele ajung la piaţa ta ţintă mult mai uşor, trebuie să fii şi mai prompt decât erai înainte. Acum ai la dispoziţie o multitudine de unelte de PR care nu necesită experţi sau mari investiţii în infrastructură. Trebuie doar să fii deschis la minte şi dispus să înveţi lucruri noi.

Compania ta se foloseşte de social media PR? Dacă nu încă, de ce? Dacă da, a avut rezultate pozitive astfel?

Surse articol: Firm Voice, Bizzia, The Buzz Bin

(Sursa foto)

Câtă influență are „influența”?

Iar controversele abia acum încep: chiar dacă obstacolul identificării acestor lideri de opinie a fost trecut, vei reuși să îți atinge obiectivele. Sau, altfel spus: câtă influenţă au, de fapt, consumatorii influenţi?

Pentru Malcolm Gladwell persoanele influente joacă un rol central în răspândirea de noi trenduri. Pentru că, așa cum spune o vorbă din bătrâni, toţi suntem egali, dar unii sunt mai egali decât ceilalţi. Iar gradul de influenţă al fiecărui consumator depinde numărul de cunoscuţi, de capacitatea sa influenţă și de gradul de expertiză în domeniu.

De cealaltă parte, Duncan Watts crede că nu există persoane mai influente decât altele. Iar regulile însă marketingul viral par a-i ridica mingea la fileu lui D.Watts. Pentru că, în cazul unui viral, se deovedeşte a fi mai utilă identificarea unei modalităţi de atingere a nişei, de comunicare cu ea, decât găsirea unor oameni cheie.

O revoluție așteptată

Unei campanii virale îi stă bine să fie răspândită din start la câţi mai multi utilizatori (cu puţin noroc ,se va promova  apoi singură). Prin urmare, persoanele influente sunt util de targetat, dar nu în cazul unei campanii virale. Iar crearea interacţiunilor  specifice pentru a genera buzz/efect viral şi pentru a crea conversaţii este, cel puțin în unele cazuri, mult mai eficientă.

Cu toate aceste, o bună parte a specialiștilor sunt de părere că, în zodiacul schimbărilor, 2009 este anul în care social influencer marketing ajunge în prim-plan. Cel puțin în mediul online.

Potrivit raportului Razorfish, 75% din populaţia online este angajată într-o reţea socială, iar marketerii trebuie să se adapteze trendului mondial. Rămâne de văzut şi de stabilit, în cazul fiecărei campanii, ce metodă este mai utilă. Și dacă influencer marketing va genera ”revoluţia” atât de așteptată în lumea marketerilor.