va determina social media metamorfozarea strategiilor de relatii publice pâna la punctul in care rolul media tradiţionale nu doar că va fi mult diminuat, dar se va putea vorbi chiar despre dispariţia totală a acestuia?

O intrebare care, pe fondul evolutiilor din ultima vreme, apare firesc de vreme ce tot mai mulţi jurnalişti cu experienţă cocheteaza cu părăsirea mass-media şi înregimentarea în mediul online. Ba chiar mai mult: există o tendință, manifestată tot mai pregnant în Occident¹, ca acesta să se înroleaze direct în armata pr-istilor, devenind responsabil de crearea şi livrarea de conţinut direct consumatorului, fără implicarea prealabilă a mediului pe care, până recent, îl slujise.

[citat]O specie pe cale de aparitie[/citat]

Este motivul pentru care, tot mai des, începem să auzim vorbindu-se despre o nouă specie: “jurnalisto-pr-istul”. Practic, jurnalisto-PR-istul construieşte poveşti a căror integrare în social media se realizează perfect natural, iar marele lui atu-uri constau în valoarea şi gradul ridicat de credibilitate oferit. Iar ariile acoperite până acum de “vechile media” şi intermediate de către agenţiile de publicitate şi publishing ar putea fi chiar total acaparate de către acesta.

Mai mult, social media va fi mediul propice dezvoltării şi transformării companiilor chiar în proprii lor publisheri. Renunţând la clasicele site-uri şi comunicate de presă, companiile vor avea capacitatea de a proiecta şi oferi consumatorului conţinut credibil şi original, bazat pe un dialog direct. Iar în acest context, atribuţiile mass media vor fi cel mai probabil preluate chiar de PR şi mai puţin de publicitate.

[citat]Un concept foarte nou pentru multe companii autohtone[/citat]

Toate acestea se întâmplă şi devin realităţi palpabile în Occident. Însă, într-un mediu în care presa scrisă este în moarte clinică, iar migrarea în online se face lent şi relativ haotic, rolul PR-ului online care ar fi? Social Media este încă un concept foarte nou pentru multe companii autohtone, iar campaniile online complexe sunt adesea doar întâmplări punctuale. De cele mai multe ori, comunicarea online se rezumă la crearea de platforme şi colaborarea cu bloggerii cunoscuţi, iar, de ceva timp, câte o “scăpare” pe hi5 sau Facebook.

Și totuși, mulţi dintre jurnaliştii rămăşi în afară online-ului au migrat către agenţiile de PR româneşti. Iar dacă asociem acest lucru cu, de exemplu, creşterea explozivă înregistrată Facebook în ultimul an, am putea considera că naşterea jurnalisto-PR-istului român este doar o problemă de timp. Sau nu?

Se va ajunge şi în .ro la stadiul în care se va vorbi despre o redistribuire a rolurilor, în lipsa unei presei puternice şi, mai ales, coerente? Totuşi, dat fiind că încă ne aflăm în stadiul în care încercam să stabilim funcţionalitatea şi modalităţile de utilizare a social media, cel mai probabil, va mai dura o vreme până viitorul PR-ului online va fi atât de intens pus in discuţie.

Între timp… v-aţi gandit ca nici nu există un concept românesc echivalent al social media?

1. Vezi, de pilda, The Independent – PR stunt or the new journalism?

mai are sau nu vreo şansă la viaţă comunicatul de presă?

Părerile sunt împărţite, unii se grăbesc să anunţe moartea comunicatului şi acuză Twitter de crimă cu premeditare. Altora li se pare că, în ciuda unui picior în ghips şi a două coaste rupte, comunicatul are şanse bune să prindă secolul 22.

Discuţia a pornit de la două articole de pe blogurile de specialitate. În primul, Simon Dumenco leagă moartea comunicatului de dezastrele în comunicare de la BP şi JetBlue. În cel de al doilea, Todd Defren anunţă nu doar moartea comunicatului, ci şi pe cea a PR-ului tradiţional.

[citat]Pr-ul si-a schimbat dieta[/citat]

Au cei doi dreptate? Este PR-ul pe moarte? Peter Himler crede că nu. Iar eu tind să fiu de acord. În ambele articole, spune el, autorii uită că PR-ul nu înseamnă comunicate de presă sau Twitter, ci mesajul transmis. Comunicatele, tweet-urile şi relaţia cu presa sunt doar uneltele PR-ul, nu esenţa sa, iar PR-ul va continua să le folosească atâta vreme cât va avea nevoie de ele.

Aşadar, PR-ul nu este în pericol, şi-a schimbat doar dieta. A descoperit că nu-şi mai poate satisface nevoile de comunicare doar prin presă. Trebuie să fie prezent şi pe Facebook, Twitter, Youtube şi aiurea, pentru că acolo îşi trăieşte publicul viaţa. Până aici, nimic nou.

Ce nu înţeleg este de ce şi-a închipuit cineva că mediile de comunicare sunt bătute în cuie. O campanie de PR e planificată în funcţie de specificul publicului, şi include social media doar dacă e nevoie. Aşa cum va include şi în viitor orice metode revoluţionare de comunicare. Dar apariţia social media nu înseamnă moartea comunicatului de presă, aşa cum apariţia filmelor nu a însemnat dispariţia cărţilor. Aceeaşi poveste poate fi transmisă prin medii diferite, iar unele poveşti pot deveni dezastre (vezi BP şi JetBlue) şi datorită proastei alegeri a instrumentelor de comunicare. De aceea cred că, în loc să ne plângem că lucrăm cu unelte învechite într-un domeniu pe moarte, ar fi mai util să ne gândim cum să ne spunem cel mai bine povestea.

Tu cum îţi alegi instrumentele de comunicare?

Lumea comunicațiilor digitale, cu a sa capacitate aproape nelimitată de exprimare, ne face să apreciem mai mult remarca Sfântului Pavel: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia”.

Papa Benedict și rețelele sociale

Citatul de mai sus face parte din Mesajul adresat de Papa Benedict al XVI-lea cu ocazia celei de-a 44 ediții a Zilei Internaționale a Comunicațiilor. Un mesaj pe care il puteți citi integral pe site-ul oficial al Vaticanului¹. Iar dacă sunteți tentați vreo secundă să zâmbiți atunci când citiți aceste rânduri, vă invit să accesați site-ul Papa Benedict al XVI-lea – Pope2you.net – și veți avea supriza să descoperiți că este extrem de conectat la rețele sociale.

Acestea fiind spuse, haideți să mai parcurgem un scurt fragment din Mesajul Papei.

Preoţii stau astăzi în pragul unei noi ere

Răspândirea crescândă a noilor tehnologii cere o mai mare responsabilitate din partea celor chemaţi să proclame Cuvântul Domnului. Și, de asemenea, le cere să devină deveni mai concentrați, mai eficienți şi convingători în eforturile lor. Preoţii stau astăzi în pragul unei noi ere: cum noile tehnologii creează forme mai profunde de relaţionare la distanţe mari, preoții sunt chemaţi să răspundă prin punerea mass-media chiar mai eficient în serviciul Cuvântului.

Răspândirea comunicării multimedia şi bogatul ei “meniu de opţiuni”, ar putea să ne facă să credem că este suficient ca pur şi simplu să fim prezenţi pe web sau să îl privim doar ca pe un spaţiu care trebuie să fie umplut. Cu toate acestea, este de așteptat – și pe bună dreptate – ca preoţii să fie prezenți în lumea digitală ca martori fideli Evangheliei, exercitându-şi corect rolul ca lideri ai comunităţilor care se exprimă din ce în ce mai mult pe diferite „voci„ furnizate de piaţa digitală. Preoţii sunt astfel chemați să răspundă provocării de a vesti Evanghelia prin angrenarea unor resurse de ultimă generatie (imagini, spoturi video, animații, bloguri, site-uri), care, alături de mijloacele tradiţionale, pot deschide noi și largi perspective pentru dialog, evanghelizare şi cateheză.

1. Site-ul oficial al Vaticanului

Hello Twitterverse! We r now LIVE tweeting from the International Space Station — the 1st live tweet from Space! More soon, send your ?s

Din echipajul misiunii spațiale mai fac parte americanul Jeff Williams, rușii Oleg Kotov și Maxim Surajev și japonezul Soichi Noguchi.

Potrivit oficialilor NASA, se așteaptă ca accesul la internet al cosmonauților să îmbunătășească „moralul și productivitatea” acestora.

1. Timothy Creamer – cont pe Twitter | profil

Primul Social Media Editor

Dorind să mărească numărul de cititori şi să îmbunătăţească prezenţa pe internet, şefii BBC News au luat decizia de a angaja primul lor Social Media Editor¹: Alex Gubbay² va avea sarcina de a utiliza în cele mai bune moduri conţinutul generat de către utilizatorii BBC Newswire, de a coordona munca corespondenţilor şi reporterilor care folosesc unelte social media şi de a asigura implementarea unor bune practice privind utilizarea acestora în cadrul BBC.

Urmarea? La câteva zile după numirea lui Alex Gubbay ca social media editor, BBC News face un pas înainte spre optimizarea ştirilor pentru motoarele de căutare. Mai concret: oferirea de titluri alternative pentru fiecare știre.

Ce faci când vrei să găseşti ceva pe internet? De cele mai multe ori accesezi un motor de căutare, introduci un termen sau o suită de termeni care te interesează şi apoi te uiţi prin rezultatele căutării. Corect? De la acest lucru au plecat şi editorii de la BBC News.

Două titluri, un singur articol

În mod firesc, cititorii ajung pe paginile articolelor BBC News și prin intermediul altor căi decât din prima pagină a site-ului: motoare de căutare, link-uri din alte site-uri, recomandări personale, Twitter sau RSS.

Plecând de la această realitate, programatorii lor au dat posibilitatea jurnaliştilor de a pune două titluri fiecărei ştiri: un titlu scurt care apare pe prima pagină a site-ului şi un titlu lung care apare pe pagina în sine a articolului sau în rezultatele căutărilor pe motoarele de căutare. Acest lucru se întâmplă datorită limitărilor instituite de Ceefax şi Digital Text (titlurile de pe prima pagină trebuie să se încadreze în limita de 31 – 33 de caractere). Din păcate, noile titluri sunt şi ele limitate la un număr de 55 de caractere (inclusiv spaţii).

20 de caractere nu ni se par multe, dar ele pot face diferenţa între două articole cu acelaşi conţinut. Ce articol credeţi că va fi afişat prima dată: unul fără cuvinte cheie sau cu un cuvânt cheie în titlu sau un alt articol care conţine mai multe cuvinte cheie în titlu?

Sursa: blogul BBC News³

1. Anuntul BBC privind angajarea primului Social Media Editor – Social Media Focus
2. Alex Gubbay a fost News Editor în cadrul BBC Sport Interactive
3. blogul BBC News

Astăzi, Pepsi¹ a început derularea programului The Pepsi Refresh Project². Pe scurt:

începând de astăzi, oricine poate propune spre finanțare, pe site-ul The Pepsi Refresh Project, un proiect destinat comunității în care trăiește. Cele mai votate proiecte vor primi de la Pepsi sume cuprinse între 5.000 și 250.000 de dolari.

Marea promovare

Pentru Pepsi, compania care, pentru prima dată după 23 de ani a renunțat la publicitatea în cadrul Super Bowl³, The Pepsi Refresh Project reprezintă un pariu important:

Pepsi estimează că va investi 20 de milioane de dolari în acest program care, ajutând comunitățile, ar trebui să genereze un brand awareness pe măsură.

1. Site corporate: Pepsi.com
2. The Pepsi Refresh Project
3. Pepsi’s Big Gamble: Ditching Super Bowl for Social Media – ABC News

Îmi dau seama că ar putea fi un șoc, dar a spune că „fericirea vine din interior” este o minciună”. „Banii aduc fericirea”. Iar peste 30 de ani le voi spune copiilor mei că nu ei sunt cel mai important lucru pentru mine.

Angajatorul meu va ști că prioritățile mele sunt corecte. Pentru că munca este importantă și nu familia. Vă spun: cândva, familia era unită. Însă trăim într-o societate care se adaptează rapid, iar acest lucru nu mai va fi valabil în timpul vieții mele. Experții îmi spun că peste 30 de ani voi aniversa 10 ani de la divorț.

Nu pot concepe că voi trăi în țara în care m-am născut. În viitor, distrugerea mediului încojurător va deveni norma și nu se va mai putea spune că îi va păsa cuiva de acest pământ.

Va deveni evident că generația mea este apatică și letargică. Este o prostie să presupunem că există speranță.

Pe câți dintre prietenii voștri îi recunoașteți în spotul alaturat?

„Neexistând un stat, şi deci o cancelarie care să emită acte oficiale, se explică şi de ce documentele interne cu privire la istoria noastră lipsesc cu desăvârşire timp de 1000 de ani, adică până la întemeierea statelor medievale româneşti în secolul XIV.

(…)Pentru a umple golul, unii istorici, ca de exemplu Bogdan Petriceicu Haşdeu, au publicat documente care s-au dovedit a fi falsuri. Astfel, Haşdeu a publicat un act, aşa-numita „Diplomă Bârlădeană”, o scriere ce ar fi datat din 1134. (…)Tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea a mai apărut un fals: hronica lui Huru.”

„O ciudată întârziere istorică, pe care o plătim şi astăzi”

„Românii au cunoscut, într-un fel, o ciudată întârziere istorică, pe care o plătim şi astăzi. E vorba şi de întârzierea zonei în care ne aflăm, Europa Răsăriteană faţă de Europa Occidentală. Dar chiar şi în interiorul acestui spaţiu e o întârziere semnificativă, şi curioasă. Statele româneşti sunt create pe la 1300 sau după 1300. Sunt ultimele state din Europa. În zona asta în care ne aflăm, deja în epocă şi de multe secole, Ungaria şi Polonia sunt mari puteri regionale, chiar vecinul ceva mai mic, Bulgaria, a cunoscut şi el momente de extindere, de glorie, cu secole bune, cu jumătate de mileniu înainte de crearea statelor româneşti. Serbia, de asemenea”, spune istoricul Lucian Boia.

(…)Mărturisit sau nu, ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de 1000 de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiţii politice adânc înrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine”, scrie Lucian Boia, în cartea sa „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

„Eu cred că dacă există într-adevăr un complex, ăsta nu ne-a venit decât în veacul al XIX-lea, pentru că mai devreme populaţiile sau chiar învăţaţii sau boierimea nu puteau să facă asemenea socoteli că noi am venit mai târziu. Eu cred că nu şi-au făcut un asemenea gând, chiar deloc. În secolul XIX, într-adevăr, până să intrăm în istoria Europei, să fim independenţi, la 1877, să fim relativ uniţi la 1859, atunci am avut noi impresia că parcă ieşim dintr-un neant”, conchide Neagu Djuvara.

1. Golul de 1000 de ani din istoria românilor, mit sau adevăr? – Evenimentul zilei, 2 decembrie 2009

Acordul pentru dezvoltarea si protectia operelor pe noile retele digitale

Mai exact: astăzi s-a discutat despre Acordul pentru dezvoltarea si protectia operelor pe noile retele digitale¹ și despre metodologia după care se va face colectarea remunerațiilor în conformitate cu legea drepturilor de autor² pentru operele difuzate online. De menționat că până acum au mai avut loc două întâlniri, pe 15 si 22 octombrie. Și că legea prevede³ „participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative”.

Iar acum, iată un fragment din Acord care, chiar dacă este o „traducere a variantei franceze”, poate încinge spiritele:

Furnizorii de servicii de Internet se angajează:

- Să colaboreze cu autorităţile publice la implementarea unor măsuri de prevenire şi combatere a pirateriei în noile reţele.

Între piraterie și drepturile omului

De ce ar putea încinge spiritele? Haideți să vedem, de pildă, ce se întâmplă zilele acestea în Marea Britanie:

TalkTalk, cel de al doilea mare furnizor de servicii Internet din Marea Britanie a amenințat⁴ că va lansa o acţiune în justiţie în cazul în care secretarul de afaceri Peter Mandelson, își va continua planul de a tăia conexiunile internet acelora care se fac „vinovați” de acțiuni repetate de file-sharing ilegal.

„Dacă guvernul trece la etapa a doua, vom lua în considerare contestarea în instanță a deciziei pe motiv că aceasta încalcă drepturile omului.”

Oare se poate consideră că accesul la internet a devenit unul dintre drepturile fundamentale ale omului? Întrebarea nu este chiar lipsită de temei:

în cadrul Parlamentului European se lucrează în prezent la un acord privind modul în care statele sale membre trebuie să se ocupe cu file-sharing-ul ilegal, însă a fost deja clar specificat că accesul la internet este privit ca un „factor critic pentru exercitarea practică a unei game largi a drepturilor fundamentale”. Și că se lucrează la un act normativ care ar putea stăvili încercările de a limita utilizarea internetului.

Cum va arăta actul normativ în varianta finală? Rămâne de văzut…

1. Acordul poate fi citit pe orda.ro
2. Legea 8/1996, completată
3. Legea 52/2003, art. 2
4. TalkTalk threatens legal action over Mandelson’s filesharing plan – The Guardian, 29 octombrie 2009

Nu, din păcate nu este o glumă… Iată comunicatul de presă¹ al Procter & Gamble:

NEW YORK, 20 octombrie / PRNewswire / – Astăzi, Charmin, marca de hârtie igienică favorită a Americii lansează o campanie națională de recrutare de personal a găsi cinci entuziaști gata să lucreze în toaletele publice Charmin din Times Square, New York, pentru un salariu de 10.000 dolari fiecare! Cei cinci “ambasadori Charmin” vor interacţiona cu sute de mii de vizitatori ai toaletelor în perioada 23 noiembrie – 31 decembrie și vor fi plătiți pentru a-și exprima propria “plăcere de a folosi toaleta”. Acesta nu este o slujba obișnuită gen 9 AM – 5 PM de locuri de muncă, iar Charmin așteaptă de la candidați ca acestora să le placă atât de mult să meargă la toaletă  – fie că merg pentru a citi, fie că merg pentru a se bucura de “un timp petrecut cu sine” – încât ei să nu-și mai dorească să părăsească toaleta.

În afară de interacțiunea cu vizitatorii toaletelor, cei cinci “ambasadori Charmin” vor produce știri în exclusivitate „din spatele scenei” actualizîndu-și propriile bloguri, conţinutul site-urilor Charmin-branded site-uri Web şi si site-urile populare de social media site-urile sociale mass-media.

1. Comunicatul de presă poate fi citit integral pe site-ul Procter & Gamble