Citeam astăzi un articol despre tinerii din Marea Britanie : în urma unui studiu făcut de MySpace s-a constat că 36% dintre persoanele chestionate, tineri cu vârste între 14 şi 21 de ani, vorbesc mult mai uşor despre ei înşişi, prin intermediul tehnologiei moderne, prietenilor online. E aplicabil acest studiu şi in Romania? E bine sau nu?
Din observaţiile personale am remarcat că în România copiilor nu li se mai pun in faţă jucăriile, ci calculatorul, conectat bineînţeles la internet. Ba mai mult, daca puştiul/puştoaica vrea sa iasă in evidenţa, sa fie “cool”, are propriul lui/ei laptop. Si cu toate astea intr-un alt articol scria că mai puţin de 34% dintre români folosesc internetul. Imi pare rău dragă Uniune Europeană, dar nu te cred!
Poveştile au fost inlocuite uşor de Counter Strike, papuşile Barbie de pozele de pe hi-5, jocurile în faţa blocului cu discuţii interminabile pe messenger. Deci, noi facem cunoştinţă cu internetul incă din pruncie. De aceea m-am gândit că acele concluzii, trase de către studiul de caz facut in Marea Britanie, sunt aplicabile şi la noi.
De asemenea, am observat că in ultimul timp reţele sociale ca facebook sau twitter coptează din ce in ce mai mulţi utilizatori. Ca să nu mai zic de hi5, dar el reprezintă un studiu aparte. Ba mai mult, in cazul in care se intamplă ca una din reţele sa intalnească ceva probleme tehnice, utilizatorii nu sunt deloc răbdători.
E mai uşor oare sa ne deschidem in faţa unor străini, in faţa unor fotografii in spatele cărora, de cele mai multe ori, nu ai de unde sa ştii cine se află ? Nu cumva devenim vulnerabili ?
Eu, personal, mi-am făcut prieteni pe twitter sau linkedin. Mulţi, aşa imi place sa cred, insă am incercat sa nu mă limitez niciodată la prietenia pe online ci am continuat sa o duc şi pe offline, să o concretizez. Astfel, am cui să cer ajutor cand vine vorba de proiecte sau de job, să râd şi să glumesc. Pentru că înainte sa îmi destăinui visele, trebuie sa ştiu pe mâna cui le incredinţez.
Voi? Cum îmbinati online-ul cu offline-ul? 
Un prieten “online” este un prieten pe termen scurt. Pentru ca el sa devina pe termen lung, trebuie sa devina si prieten “offline”.
Cam pe principiul asta merg eu
Pentru ca am uitat sa bifez casuta de mai jos. Nu-l luati ca spam
Un studiu arata ca peste 2 milioane de romani au cont pe hi5 si doar cateva mii pe twitter sau facebook. Deci IQ-ul in Romania e dubios. Ar trebui facut un studiu.
Eu am mai mulți prieteni astăzi din mediul online decât cei cunoscuți înainte să am blog. Dar cred că fiecare om este un caz special, depinde mult de creștere, oraș, mediu, posibilități financiare.
E foarte draguta tema articolului tau si chiar astept sa-l citesc inca de cand ai pre-scris alaltaieri despre tema asta. Totusi, e greu sa pui intr-un articol accesibil tuturor un subiect atat de complex.
Eu cred ca imbinarea dintre offline si online este foarte grea, mai ales daca prietenii din offline (cei din cartier, facultate,etc) nu sunt tocmai Dexteri, iar cei din online se intalnesc la geek-meets.
Sunt, intr-un fel, gelos pe cei care traiesc si in online si in offline in aceleasi comunitati, dar, pe de alta parte, faptul ca pot delimita foarte clar cele doua lumi este pe cat se poate de pozitiv. Si spun asta din postura celui ai carui colegi de serviciu lucreaza pana la 10 seara pentru ca asa fac si restul prietenilor lor si pentru ca asta li se pare lor “modern life”.
Ma rog, e foarte, foarte, foarte mult de discutat pe tema asta si e neplacut sa o dezbat singur:) poate ar trebui o conferinta pe subiectul asta, despre care repet: e unul foarte bun!
cel mai bun prieten al meu este un om cunoscut online.
eu am foarte multi prieteni si in online si in offline. Mi-am facut multi prieteni online (mai ales pe twitter) si am cunoscut foarte multe persoane noi si interesante. Cu majoritatea celor cu care vorbesc pe mess sau twitter m-am vazut cel putin o data si offline si deci stiu cu cine vorbesc :d Deci stiu sa imbin foarte bine si online-ul si offline-ul
Sunt de acord cu Radu. Nu pot avea incredere prea multa intr-o prietenie online. Simt nevoia sa ma intalnesc cu persoana respectiva, pentru mai multa siguranta. Poate pentru ca atunci iau la cunostinta despre o gramada de alte lucruri pe care online nu le-as putea vedea.
Si alexymsg are dreptate. Uneori e greu sa impaci prietenii offline cu cei online. Sunt pusa in asemenea situatii destul de des si e greu. Asa ca incerc sa nu ii mai fac eu sa se intalneasca si sa petrec timp cu fiecare, separat.
Toti cei care-si fac prieteni pe net au un scop si scopul lor nu este numai de distractie pe moment, mai mult sau mai putin constient, relatiile evolueaza si se transforma…intalniriile fata in fata pot fi apoi o mare dezamagire…..dar ce conteza? o experienta in plus…mergem mai departe…..eu totusi cred ca pentru prea multi romani au nevoie de astfel de prietenii care nu sunt “normale” ci mascate{adica iti este mult mai usor sa scrii ce iti trece prin cap decat sa stai fata in fata cu respectivul si sa vorbesti, lipseste expresia fetei, mimica, etc)…dar din nevoia de a vorbi indiferent cu cine si indiferent ce isi spune cuvantul…