Forumul FCRP: file de istorie

Având în vedere că citești acest articol nu are cum să nu-ți fi trecut pe la ureche (fie ea și online), de Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (FCRP din SNSPA).

Poate ești absolvent al acestei facultăți, precum mă mândesc și eu că sunt, sau poate lucrezi într-o echipă în care colegul sau colegul unui coleg de-al unui coleg, este student sau a terminat această facultate, sau poate te-ai gândit să urmezi un Master la această facultate. Ei bine dacă da, poate ești interesat de o bucățică din istoria online a acestei facultăți: comunitatea online a studenților FCRP, numită în continuarea acestui articol: Forumul FCRP.

Dragele nesuferite de grupuri de yahoo!

Precum multe alte lucruri din online, comunitatea și-a început existența printr-un și într-un grup de yahoo, cu mult înainte ca eu să devin parte a acesteia. Dragele nesuferite de grupuri de yahoo! Din păcate un grup dintr-acesta nu-ți dă impresia unei istorii, unui timeline, nu-ți creează o imagine fizică a unei comunități. Este o unealtă pură de schimb de informații între membri și cam atât. E excelent pentru asta.

Odată cu lansarea Forumului FCRP, pe 1 aprilie 2006, nu a venit sfârșitul grupului de yahoo. Acesta încă mai trăiește, din anunțurile foștilor studenți, acum angajați și-n căutare de canale pentru promovarea în stil PR (gratis). De ce nu grup de yahoo încă mai există? Simplu: atât grupul cât și Forumul FCRP au fost inițiative studențești care au luat ființă  fără vreo intervenție incipientă a facultății de comunicare.

Cum se naște o comunitate?

Afișul primului Party marca Forumul FCRP. Pentru a mări, click pe imagine

Forumul FCRP a fost o inițiativă plecată din sânul comunității reale a promoției 2005-2008, pe atunci anul I. Nimic nu se compară cu trecerea de la o etapă de învățământ la alta. De la creșă la grădiniță, de la grădiniță la primară, de la primară la generală, de la generală la liceu și de la liceu la facultate.

Aceste etape ne scot din confortul creat de obișnuință și pun personalitatea (atât cât e ea formată, în cazul primilor pași) și spiritul social la treabă. Nu vreau să intru în domeniul filosofiei, sau psihologie (chiar dacă, „pe vremea mea”, admiterea la FCRP se dădea doar la filosofie), dar trebuie să simți un anumit disconfort pentru a evolua și pentru a-ți pune capacitățile tale de pe toate planurile la muncă.

Promoția 2008 s-a remarcat printr-o coeziune care, cred eu, a generat Forumul FCRP. Ce vreau să zic prin asta? Ei bine îi datorăm ceva Domnului Vasile Tran: faptul că a numit-o pe Adina Iacob (profil pe forum, blog) șef de an. Fata aceasta, acum bună prietenă cu mine, ca să mă laud, a avut o sete atât de mare de a pune bazele unei „găști mari” în facultate încât… ei bine, a reușit. S-a implicat în tot ce se putea implica, a făcut compromisuri, exagerări și multe acte benevole, totul în numele comunității care vedea în ea un sprijin, un coleg, un prieten. Încă mai vedem în ea acest lucru, dar mai mult o vedem ca pe-un prieten decât ca pe-o colegă. Nu pot decât să-i mulțumesc Domnului Tran pentru această numire, știa el ceva.

Forumul FCRP: formula unui succes

Împreună cu Adina, am decis să punem bazele și unei comunități online, după o idee a unei colege (Raluca Alex). Asa a luat naștere Forumul FCRP. Un proiect de comunicare online care ar fi trebuit să plece din partea facultății, cu sprijinul studenților. În schimb a fost invers, a plecat din partea studenților, cu sprijinul facultății. Și a fost o formulă de succes.

De ce? Pentru că facultatea are o platformă internă de comunicare, însă aceasta avea o comunicare pe verticală (ierarhică), se baza pe profesori pentru a fi activă, iar acum este folosită ca principala sursă de bibliografie securizată.

Ca administrator al Forumului FCRP, nu eu am creat această comunitatea online. Aceasta s-a creat din nevoia pură de a comunica și prin alte canale decât cele fizice ale comunității Anului I din acea perioadă. Desigur, am avut o contribuție, dar dacă nu eram eu, era altcineva. Sper doar ca eforturile mele să fi fost la nivelul altcineva-ului care ar fi fost în cazul în care nu eram eu.