Trainee 2.0

“If at first you don’t succeed, try, and try again.”

Am aplicat mai întâi la primul stagiu. N-am intrat. Aşa că mi-am rescris CV-ul şi am mai aplicat odată. Iar dacă Sorin nu m-ar fi primit nici atunci, l-aş fi rescris şi aş fi aplicat pentru al treilea. Însă, din fericire, nu a fost cazul.

După câteva ore în care am încercat fără succes să evit calculatorul, am văzut mailul, cu veşti bune chiar din titlu: “Internship 2.0: Felicitari. La treaba! :) ”. Era deja luni, în prima zi de internship, pe la ora 11, tocmai când începusem să mă obişnuiesc cu ideea că va trebui să-mi rescriu CV-ul. Din nou. Am sărit în sus de bucurie, m-am apucat de treabă şi n-am mai avut niciun moment de linişte în următoarele trei săptămâni. Dar a meritat.

Internship 2.0 a fost pentru mine o ocazie exceptională de învăţare. Mi-a umplut zilele, aşa că pentru trei săptămâni n-am reuşit să mai fac şi altceva. Însă a fost frumos, m-am obişnuit cu şedinţele la ore matinale, cu lucrul în echipe online, cu faptul că perseverenţa e răsplătită. Pentru că nu fac parte dintre norocoşii care fac totul perfect după prima încercare. Iar de multe ori nu-mi iese perfect nici din a doua. De aceea am apreciat feedback-urile punctuale ale lui Sorin şi m-am bucurat enorm când, după aproape trei săptămâni de încercări, ne-a zis despre o strategie “mi laic it! :)

În plus, internshipul m-a lăsat cu dorinta de a afla mai mult şi de a face mai mult. Şi asta pentru că, deşi trei săptămâni de internship nu te fac specialist în PR, îţi arată ce se poate face, ce poţi tu să faci şi cât de mult trebuie să munceşti ca să fii printre cei mai buni.

În prima săptămână, printre atâtea lucruri de făcut şi atâtea deadline-uri strânse, mi se părea că trei săptămâni sunt prea multe şi că nu voi rezista până la sfârşit. Acum, în ultima zi, mi se pare că a durat prea puţin, şi abia aştept să mai scriu ceva pentru webcultura.ro, să ne întâlnim mâine în offline şi să mai colaborăm la alte proiecte.

Posted in pr365 Buzz | Tagged , , , | Leave a comment

Ei bine…

…Unde aţi mai auzit voi un mentor care să stea după internii săi şi să le explice strategia chibritului pe înţelesul lor? …Au fost trei săptămâni intense, cu întâlniri zilnice, teme şi mult, mult online (dacă tot învăţăm pr-online să şi aplicăm domn`le! logic, nu?). Până te lămureşti bine cum stă treaba, se termină; însă cel mai important este faptul că rămâi cu un gustul plăcut: oameni frumoşi pentru care, câteodate, este nevoie să te rezemi în spătarul scaunului pentru a ţine pasul cu ei; libera exprimare; încredere; repsonsabilitate; laude şi apostrăfări; arta “şefiei” într-un mod democratic; strategii; emoţii; deadline-uri şi altele.

Ei bine, Internship are nevoie de timp şi oameni pentru a creşte frumos.  “Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când mă gândesc la mine”… m-am  simţit tare bine “dădăcită” de o astfel de floare.

Sursa poza

Posted in pr365 Buzz | Tagged | Leave a comment

Internship 2010, stagiul 2: sedinte, teme, stratetegii

Când m-am înscris la Internship 2.0 – 2010 mă gândeam că nu am nici o şansă să ajung între cei norocoşi… până într-o dimineaţă în care “spuf”, am primit un mail de la Sorin Tudor. De atunci au trecut trei săptămâni, în care am văzut exact ce însemnă PR. E adevărat, au fost multe şedinţe, teme, stategii, discuţii, dar tot ce s-a întâmplat a fost super. Şi totul a început de aici.

Partea interesantă a internshipului a fost ca fiecare dintre noi, am vorbit sau ne-am consultat şi în particular, în diferite probleme legate de PR, promovare online sau pur şi simplu diferite probleme legate de proiecte personale. Încă un lucru foarte bun pe care il face Sorin prin acest internship este crearea unei comunităţi puternice, formată din oameni pasionaţi de acest domeniu, care se pot ajuta la nevoie. Singura problemă în toată această perioadă a fost faptul că nu locuiesc la Bucureşti, aşa că toate întâlnirile noastre au fost online.

Ce mi-a plăcut ?

  • Petrecerea de pe FaceBook
  • Faptul că am avut ocazia să vorbesc “în faţa” unor oameni precum Sorin Tudor, Andrei Roşca sau Adrian Ciubotaru
  • Şedinţele conduse de mine :P
  • Faptul că Sorin a început să dea că exemplu de promovare aşa numitele mele “metode neortodoxe” :D
Posted in pr365 Buzz | Tagged , | Leave a comment

ZeList: peste 59.000 de bloguri

ZeList a implinit trei ani! O veste pe care, prinsi in valtoarea activitatilor de zi cu zi, multi au trecut cu vederea. Si, sincer, eu as fi fost unul dintre acestia daca nu ar fi fost Cristi Manafu si al sau post.

Trei ani… Proiectul care, la inceputuri, li se parea unora a fi o doar “un alt proiect intre multe altele” a crescut frumos – chiar spectaculos s-ar putea spune – ajungand astazi sa monitorizeze peste 59.000 de bloguri. Dar, iata, pe scurt, datele din cadrul celei mai recente analize ZeList1 referitoare la evolutia blogosferei in ultimii doi ani:

  1. Numarul blogurilor a crescut de 2.6 ori in ultimii 2 ani (octombrie 2008 – septembrie 2010), de la 22.484 la 59.017 bloguri.
  2. Aprilie 2010 a fost luna in care aproape jumatate (45%) din totalul blogurilor au publicat cel putin un post. Aprilie 2010 este cea mai buna luna din ultimii 2 ani din punctul de vedere al procentului blogurilor active.
  3. In ultimele 22 de luni (decembrie 2008 – septembrie 2010), blogurile active au publicat in medie cate 12 posturi pe luna.
  4. In decembrie 2009 s-au inregistrat cele mai multe comentarii publicate intr-o singura luna, din perioada de studiu: decembrie 2008 – septembrie 2010. Numarul acestora a fost de 300.601. Decembrie 2009 este singura luna din ultimele 22 de luni (decembrie 2008 – septembrie 2010) cand numarul comentariilor a depasit pragul de 300.000.
  5. In ultimele 22 de luni (decembrie 2008 – septembrie 2010) un blog activ a inregistrat in medie 13 comentarii.

La multi ani, ZeList! :)

  1. Puteti descarca analiza in format pdf aici. []
Posted in Analize | Tagged , | Leave a comment

Social media, juniorii şi şeful cel rău

Juniorul trebuie să se mulţumească cu faptul că are un salariu?


Ce înseamnă să fii junior? Probabil cel mai bine surprinde esenţa condiţiei de junior dialogul următor din serialul Mad Men :

“- Asta e munca ta, eu îţi dau bani şi tu îmi dai idei.
- Dar nu spui niciodată “Mulţumesc”.
- Pentru asta sunt banii. Eşti tânără, o să vină şi vremea ta. Şi, sincer, e de-a dreptul ridicol să ai doar doi ani vechime şi să-ţi contabilizezi ideile. Totul este o şansă pentru tine. Şi în fiecare dimineaţă, când te trezeşti, ar trebui să ne mulţumeşti mie şi lui Dumnezeu că îţi mai dăm o zi.”

În fragmentul respectiv, Peggy, copywriter junior, este nemulţumită pentru că şeful său, Don Draper, îşi asumă în totalitate meritele pentru câştigarea unui premiu, deşi la campania câştigătoare şi ea avusese un aport însemnat.

Argumentaţia lui Don Draper este foarte seacă şi tranşantă. Pe scurt, ea se bazează pe două idei:

  1. juniorul e tolerat în firmă pentru a învăţa;
  2. juniorul trebuie să se mulţumească cu faptul că are un salariu şi să nu ridice şi alte pretenţii.

Aşa cum menţionam la începutul articolului, dialogul acesta este purtat într-un film ce îşi propune să reconstituie lumea anilor `60. Mi-ar plăcea să cred că lucrurile s-au mai schimbat de atunci în ceea ce priveşte relaţia angajat-angajator. Şi totuşi, oare chiar aşa să fie? Este tratat juniorul diferit în anii 2000?

[citat]Juniorul are aceleaşi nevoi ca orice alt angajat[/citat]

Ei bine, în general nu. S-ar putea spune că există deja o secţiune dedicată “junioratului” în cărţile de specialitate care fac introducerea în tainele oricărei profesii. Şi majoritatea avertizează că şi astăzi condiţia de junior e departe de a fi confortabilă. Discuţii despre cât de greu este să porneşti într-o profesie s-au tot purtat şi nu intenţionez să insist în aceeaşi direcţie.

Da, este greu să găseşti o companie care să te angajeze fără experienţă şi să se angajeze că te va învăţa ceea ce trebuie să ştii. Da, acea companie investeşte în tine, ca junior, înainte ca tu să aduci ceva în schimb – ba mai mult, pentru cei care lucrează în poziţii foarte expuse, cum ar fi Social Media sau PR, compania îşi asumă şi riscul ca juniorul să facă gafe greu de reparat. Şi nu în ultimul rând, da, salariul pe care îl primeşti este un „mulţumesc”.

Însă, în acelaşi timp, există şi contra-argumente la poziţia lui Don Draper:

  1. plata salariului este o obligaţie contractuală;
  2. juniorul are aceleaşi nevoi ca orice alt angajat. Inclusiv de recunoaştere;
  3. dincolo de părţi ale unui contract, echipele sunt formate din oameni şi e important să îi tratăm ca atare.

Salariul vine în urma prestării unei munci pentru companie şi pentru clienţii ei. Dar acesta nu este singurul lucru care contează. Mai ales că, pentru un junior care de-abia s-a angajat în domeniul comunicării, salariul e, în cele mai multe cazuri, departe de a fi atractiv.

[citat]Intrebari care isi asteapta raspuns[/citat]

Datorită dorinţei de a învăţa, un junior se automotivează mult mai mult decât un angajat cu vechime (entuziasmul începutului), dar pe lângă asta are nevoie, ca oricine altcineva, şi de recunoaştere. Poate, cu cât ştie mai puţine, cu atât are nevoie de mai multă recunoaştere, pentru că aşa îşi dă seama că este pe drumul cel bun. Nu vorbesc aici despre cocoloşire, ci despre a recunoaşte pe drept meritele cuiva. Iar în dialogul de la începutul articolului despre asta e vorba – un şef îşi asumă meritele şi pentru munca unuia dintre subalternii săi.

Oricât ne-am dori să standardizăm lucrurile, în companii lucrează oameni.  Companiile folosesc Social Media pentru a le arăta clienţilor lor că au o faţă umană, că sunt aproape de ei. De aceea angajează oameni – juniori – care să le vorbească clienţilor pe limba lor. Atunci, dacă pun nişte  oameni să lucreze  cu clienţii lor tocmai pentru că preţuiesc dimensiunea umană în relaţia cu aceştia, ar fi de înţeles să preţuiască acelaşi lucru şi în interiorul companiei, în relaţiile cu propriii angajaţi.

Voi ce părere aveţi? Cum aţi fost trataţi când aţi fost juniori? Si cum i-aţi trata (sau cum îi trataţi) pe cei care învaţă de la voi?

Posted in Jobs & tips | Tagged , , | 1 Comment

Primiţi cu spamul?

Există în fiecare grup social un personaj care se face remarcat prin faptul că vorbeşte foarte mult şi neîntrebat. Cu timpul, ceilalţi tind să îl evite, sfârşind prin a-l ignora total. În lumea online, personajul vorbăreţ poartă numele de spammer şi trăieşte cu iluzia că este un specialist în comunicare. Odată cu apariţia web 2.0, considerată de mulţi versiunea interactivă a modului de a face PR în online, a crescut şi nivelul a ceea ce am numi paradoxal „vorba multă, sărăcia omului”.

Dacă în trecutul apropiat, spamul era caracteristic e-mailului, în prezent, reţele sociale precum Facebook, Twitter şi chiar blogurile sunt asaltate de mesaje nedorite, cu caracter de, vezi Doamne, “mesaje de PR”. Pe modelul “la vremuri noi tot noi”, procedura a rămas la fel: un mesaj identic este trimis unui număr mare de oameni, culeşi dintr-o bază de date, respectiv un grup de prieteni sau followersi, fără a se lua în considerare dacă mesajul prezintă sau nu interes pentru destinatar.

Prin postarea unui mesaj cu caracter de spam, şansele unui om de comunicare de a lega un dialog cu publicul se îndreaptă cu rapiditate spre 0, lăsând în urmă un monolog plictisitor şi neinteresant, ceea ce aduce în prim-plan întrebarea de la care ar trebui să pornească orice specialist în relaţii publice: cum pot comunica eficient cu publicul?

Cum fiecare întrebare merită un răspuns, un mesaj de PR bine-realizat, care nu e spam şi are puterea de a produce reacţia dorită în mintea destinatarului trebuie să respecte mai multe reguli ce ţin mai degrabă de bun-simţ.

  1. Să nu fie trimis aleatoriu, unui număr de persoane nelimitat, fără să ţină cont de criterii reprezentative pentru campanie
  2. Să fie relevant pentru persoana căruia îi este destinat
  3. Să fie scris într-o manieră politicoasă
  4. Să fie personalizat, veridic, umanizat
  5. Să fie trimis cu ponderaţie

Reţelele sociale sunt instrumente de comunicare extrem de valoroase, dar folosite în exces pot crea un efect de bumerang deloc plăcut pentru un relaţionist, acesta putând întâmpina adevărate avalanşe de plângeri cu privire la mesajele trimise.

Voi primiti cu spamul?

Posted in Practici | Tagged , | Leave a comment

Despre PR, cu chipsuri si Ice Tea

De la senzatia de democratizare la sanatatea brandului

In contextul unei lumii interconectate prin intermediul noilor media, orice diferentiere care conduce mai apoi la targetarea si pozitionarea unui produs trebuie sa isi asume, in primul rand, faptul ca astazi consumatorul este cel care dicteaza relatia brand-client. Or, odata cu deplasarea atentiei dinspre produs inspre publicul consummator, campaniile de comunicare si-au schimbat strategia mizand tot mai mult pe mediul online si continuturile generate de utilizatori. Activitatile User generated Content (UGC1) inseamna, in principal, sa convingi userul nu numai sa interactioneze cu brandul tau, dar sa si “vina cu ceva de acasa”, sa isi implice propria personalitate in constructia brandului, care mai apoi il va reprezenta.

Avantajele unei asemenea strategii de PR sunt reprezentate de o atare deschidere si transparenta a brandului in fata consumatorului, de senzatia de democratizare pe care o ofera world wide web-ul si siteurile de interactiune sociala. Pe de alta parte, interactiunea dintre un brand si consumatorii sai prin actiuni UGC permite o mai buna evaluare a “starii de sanatate” a brandului, conducand si inspre posibilitatea unei segmentari mai precise a publicului consumator.

[citat]Despre SuperBowl numai de bine[/citat]

Dincolo insa de aceste evaluari teoretice, orice campanie UGC este gandita pentru a implica publicul in construirea unei imagini a brandului in functie de preferintele sale; este si cazul campaniei Doritos “Crash the Super Bowl2” care de la inceputurile sale, in 2007, a fost votata drept una dintre primele 5 campanii de PR ale deceniului nostru3.

Folosindu-se de o regula simpla, aceea a implicarii consumatorului/potentialului client in campania de promovare, Doritos4si-au fomulat strategia sub forma de concurs. Fiecarui generator de continut i s-a cerut sa realizeze un filmulet de promovare a chipsurilor, care mai apoi era uploadat pe site-ul special realizat pentru eveniment. Primii patru castigatori votati de catre utilizatori umau sa isi vada proiectate “operele” pe ecranele gigantice de la SuperBowl. Doritos si-a innarmat campania cu un site excelent lucrat si bine organizat, informatii bine structurate si doua personaje-mascota care sa iti ghideze pasii. De la inceput, au abordat o strategie informala mizand pe elemente pamfletare, pe comic si ironie, ceea ce a dat o anumita directie filmuletelor realizate.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=r0EVSP_6XZA[/youtube]

Potrivit blogosferei, costurile pentru realizarea filmuletelor Doritos au fost estimate intre 80$ si 100$, campania inregistrand insa venituri uriase ale caror cifre nu au fost facute publice integral. Dintre castigatoarele anului 2010, se remarca proiectul lui Joelle De Jesus, care in doar cateva zile a inregistrat 1.7 milioane de vizualizari pe youtube, ajungand astazi la apoape 6 milioane de vizualizari! Joelle a ajuns sa fie cunoscut in lumea intreaga printr-o fraza celebra: “Put it back, and keep your hands off my momma and keep your hands off my Doritos!”.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=T8Jli-2pcgM[/youtube] [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=9AGaKKIo9FY[/youtube]

Personal am apreciat proiectul Underdog dar, cu siguranta, si Free Doritos e pe gustul multora.

Si, acestea fiind spuse, haideti sa privim putin catre ceea ce se intampla in Romania. Si, fireste, catre ceea ce se intampla prin “.ro-ul nostru, cel de toate zilele”.

[citat]Un continut nu se promoveaza singur si nici nu asteapta lumea sa-l descopere[/citat]

La o prima vedere, am putea spune ca Romania e cu siguranta mai receptiva la campaniile online de forma UGC decat la cele offline, macar pentru faptul ca orice consumator de internet a dobandit o intelegere mult mai practica a fenomenului global al comunicarii. Ceea ce in mediul offline pare adesea greu de realizat sub forma de campanii de PR sau advertising, in mediul online parca prinde mai bine si putem da deja exemple de “asa da”. Citeam la un moment dat pe site-ul Financiarul5 opinia lui Cristian Manafu despre cum sa-i faci pe proprii tai consumatori sa te promoveze. El enumera vreo 12 site-uri de user generated content lansate pe piata din Romania in 2006 si 2007. Cu siguranta astazi avem mult mai multe, insa modul cum se face promovarea acestora lasa in continuare de dorit. Un continut nu se promoveaza singur si nici nu asteapta lumea sa-l descopere.

Cand Doritos si-au lansat proiectul, asocierea de nume s-a facurt cu SuperBowl, eveniment de mare renume in SUA, ceea ce a facut ca popularitatea si asa crescuta a chipsurilor sa fie clar pozitionata in mintea consumatorilor. Personal, proiectul realizat de Doritos mi-a amintit la noi de incercarea celor de la CucuLand Ice Tea6 de a implica publicul consumator in construirea brandului printr-un site de tip UGC. Sa lansezi o intrebare sub forma de interviu video, sa-l folosesti pe Vlad Craioveanu ca imagine si sa mai ai si raspunsuri video ale publicului la intrebarea ta, mi se pare foarte tare! Marea problema, insa, a acestei initiative a fost incapacitatea de a gasi finalitate strategica conceptului.

Pai, cum sa ceri tu unui public care nu stie exact ce e Cuculand sa duca mai departe numele de Cuculand?? Cum sa vrei sa faci un site de user generated content pentru un brand care atunci iese pe piata si sa te astepti ca publicul sa inteleaga ce ai vrut TU sa comunici prin acel produs?? Pai el va intelege ce a vrut EL sa comunice, ca doar el ii genereaza continutul. Si dintr-o data, Cuculand, “Pur si liber” a devenit un site de strans opinii despre “Ce ai schimba daca ai putea calatori in timp?”, nu un site de promovare a unui produs. Iar in timp ce Doritos se promoveaza pe sine si isi promoveaza si publicul ca vedete, in PR-ul de online romanesc visam la lucruri mari, la un public care v-a intelege ceea ce vrem de la el, chiar daca uitam sa-i comunicam asta! Cucu rau, zic!

  1. vezi principiile care stau la baza UGC []
  2. vezi site-ul campaniei []
  3. Sursa: Oglivy&Mahler []
  4. site-ul oficial Doritos []
  5. Site-urile de user generated content incep sa prinda teren – Financiarul, 14 octombrie 2008 []
  6. vezi site-ul Cuculand.ro []
Posted in Studii de caz | Tagged , | Leave a comment

Pawnee Publishing: internship pe teme de jurnalism cultural

Pawnee Publishing are trei locuri disponibile pentru oameni interesati de domeniul cultural si jurnalism care vor sa afle mai multe despre cum e sa lucrezi intr-o redactie dintr-un grup de publishing online.

Ce vei invata:

- cum sa scrii pe online;
- cum sa realizezi un reportaj cultural;
- cum sa interactionezi cu oamenii de PR din edituri;
- cum sa soliciti interviuri si cum sa profiti la maxim de oportunitate;
- multe alte lucruri de care ai nevoie atunci cand lucrezi intr-o redactie de online.

Ar fi perfect daca:

- esti student la jurnalism sau ai ceva practica in domeniu;
- iti place sa citesti;
- ai cel putin 2 ore libere pe zi pentru a le rezerva pentru intership;
- esti din Bucuresti (vor exista intalniri saptamanale cu membrii Pawnee);
- esti curios cum sta treaba intr-o redactie;
- vrei sa inveti cat mai multe lucruri despre jurnalismul online.

Cat dureaza:

Intershipul va tine de pe 8 noiembrie pe 15 decembrie, cu posibilitatea de a fi transformat intr-un job part-time daca ii veti convinge ca sunteti extraordinari.

Alte avantaje:

-  un certificat de practica in jurnalism online eliberat de Pawnee Publishing;
- un portofoliu online de articole publicate pe cel mai influent blog colectiv din Romania;
- la cerere, scrisori de recomandare.

Cum aplici?

Trimiti un CV pe adresa adriana [at] bookblog.ro pana pe 29 octombrie. Intre 1 si 3 noiembrie vor avea loc interviurile, iar cele trei persoane care vor fi acceptate pentru internship vor fi anuntate pe 5 noiembrie.

Succes!

Posted in Jobs & tips | Tagged , , | Leave a comment

Se naste jurnalisto-pr-istul?

Intrebarea este simplă:

va determina social media metamorfozarea strategiilor de relatii publice pâna la punctul in care rolul media tradiţionale nu doar că va fi mult diminuat, dar se va putea vorbi chiar despre dispariţia totală a acestuia?

O intrebare care, pe fondul evolutiilor din ultima vreme, apare firesc de vreme ce tot mai mulţi jurnalişti cu experienţă cocheteaza cu părăsirea mass-media şi înregimentarea în mediul online. Ba chiar mai mult: există o tendință, manifestată tot mai pregnant în Occident1, ca acesta să se înroleaze direct în armata pr-istilor, devenind responsabil de crearea şi livrarea de conţinut direct consumatorului, fără implicarea prealabilă a mediului pe care, până recent, îl slujise.

[citat]O specie pe cale de aparitie[/citat]

Este motivul pentru care, tot mai des, începem să auzim vorbindu-se despre o nouă specie: “jurnalisto-pr-istul”. Practic, jurnalisto-PR-istul construieşte poveşti a căror integrare în social media se realizează perfect natural, iar marele lui atu-uri constau în valoarea şi gradul ridicat de credibilitate oferit. Iar ariile acoperite până acum de “vechile media” şi intermediate de către agenţiile de publicitate şi publishing ar putea fi chiar total acaparate de către acesta.

Mai mult, social media va fi mediul propice dezvoltării şi transformării companiilor chiar în proprii lor publisheri. Renunţând la clasicele site-uri şi comunicate de presă, companiile vor avea capacitatea de a proiecta şi oferi consumatorului conţinut credibil şi original, bazat pe un dialog direct. Iar în acest context, atribuţiile mass media vor fi cel mai probabil preluate chiar de PR şi mai puţin de publicitate.

[citat]Un concept foarte nou pentru multe companii autohtone[/citat]

Toate acestea se întâmplă şi devin realităţi palpabile în Occident. Însă, într-un mediu în care presa scrisă este în moarte clinică, iar migrarea în online se face lent şi relativ haotic, rolul PR-ului online care ar fi? Social Media este încă un concept foarte nou pentru multe companii autohtone, iar campaniile online complexe sunt adesea doar întâmplări punctuale. De cele mai multe ori, comunicarea online se rezumă la crearea de platforme şi colaborarea cu bloggerii cunoscuţi, iar, de ceva timp, câte o “scăpare” pe hi5 sau Facebook.

Și totuși, mulţi dintre jurnaliştii rămăşi în afară online-ului au migrat către agenţiile de PR româneşti. Iar dacă asociem acest lucru cu, de exemplu, creşterea explozivă înregistrată Facebook în ultimul an, am putea considera că naşterea jurnalisto-PR-istului român este doar o problemă de timp. Sau nu?

Se va ajunge şi în .ro la stadiul în care se va vorbi despre o redistribuire a rolurilor, în lipsa unei presei puternice şi, mai ales, coerente? Totuşi, dat fiind că încă ne aflăm în stadiul în care încercam să stabilim funcţionalitatea şi modalităţile de utilizare a social media, cel mai probabil, va mai dura o vreme până viitorul PR-ului online va fi atât de intens pus in discuţie.

Între timp… v-aţi gandit ca nici nu există un concept românesc echivalent al social media?

  1. Vezi, de pilda, The Independent – PR stunt or the new journalism? []
Posted in Provocari | Tagged , , | Leave a comment

Maine: conferinta Women On Web

Pe 14 octombrie, la Hotel Radisson din Bucuresti, Evensys1 si Activia dau startul unei serii de evenimente dedicate femeilor active in mediul online romanesc.

Conferinta WOW (Women On Web) isi propune sa surprinda oportunitatile si tendintele pe care Internetul le ofera astazi. Va propunem asadar o jumatate de zi de prezentari care sa va inspire, sa va activeze si sa ofere multiple posibilitati de networking si colaborare.

Evenimentul va incepe la orele 14.00 si va fi in intregime transmis live cu sprijinul Radio Lynx.

Este o conferinta pe care o recomandam cu caldura, cu atat mai mult cu cat, la inceputul acestui an, mai exact in luna martie, pr365.ro in colaborare cu KFC Romania au organizat o conferinta cu o tema asemanatoare: Femeia Web 2.0.

  1. Site-ul oficial Evensys []
Posted in Anunturi | Tagged , | 1 Comment

Conferinta Nationala de Invatamant Virtual 2010

În perioada 29-31 octombrie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş va găzduii desfăşurarea lucrărilor Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual 2010. Ajunsă la a VIII-a ediţie, conferinţa promovează tehnologii şi metode inovative în educaţie, cercetare şi perfecţionare continuă, în mediul preuniversitar, respectiv universitar dar şi în afaceri.

CNIV1 este o conferinţă care are două componente principale: Expoziţia CNIV “Soft Educaţional” şi Concursul CNIV “Soft Educaţional”. În cadrul expoziţiei, firmele care produc soft educaţional, precum şi echipele din cadrul concursului de soft işi expun produsele timp de 3 zile.

La rândul său, concursul de soft educaţional este împărţit în cinci secţiuni, la care pot participa cu lucrări autorii de produse e-Learning şi Software Educaţional, specialişti, cercetători, profesori, studenţi şi elevi cu preocupări în domeniul tehnologiilor educaţionale. În acest an au fost înscrise în concurs 79 de de lucrari şi produse software.

  • Cercetare, dezvoltare – Metodologii, Tehnologii Virtual Learning şi Virtual Reality – implementare şi aplicaţii
  • Proiecte şi aplicaţii – Software Educaţional în învăţământul universitar
  • Proiecte şi aplicaţii – Software Educaţional în învăţământul preuniversitar
  • Proiecte şi aplicaţii – “Intel® Education” – Inovare în educaţie şi cercetare (propusă de Compania Intel)
  • Strategii, Obiective, Calitate – Training si Management Educational

Organizatorii conferinţei sunt Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Universitatea din Bucureşti, SIVECO România SA şi Intel Corporation.

Conferinţa are şi o ramură internaţională, ICVL (International Conference on Virtual Learning), care se desfaşoară după aceleaşi regului ca şi CNIV.

  1. Vezi site-ul oficial al Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual 2010 []
Posted in eLearning | Tagged , | Leave a comment