Se întâmplă ca de multe ori PR-ul online să strige către pr-iştii niţel mai leneşi: „Ori te adaptezi, ori te ia naiba!”
„Fir-ar!” Ar striga pr-istul. Şi, cuminţel, ar trage o linie. „Unde am greşit…”
• Site-ul companiei are un design prea încărcat. Articolele apar „însoţite” de o parte şi de alta de foarte multe imagini, de grafice, de ştiri de ultimă oră. Şi, ca să fie tot tacâmul complet, ştirile apar undeva în colţul de jos al paginii. Cu siguranţă că user-ul/cititorul/vizitatorul le va remarca ultimele…
• Cele mai multe articole au mai mult de 10 paragrafe (prea lungi!) şi prea puţine ilustraţii care să îmbogăţească informaţia. Până la urmă, cine ar citi un articol kilometric, plictisitor şi irelevant?!
• Fir-ar ele de articole! Cele mai multe sunt vorbărie goală. Pentru că, în acele multe paragrafe, mesajul are un conţinut mai mult decât sărăcăcios. Ok, am descris noua campanie de comunicare pentru brand-ul respectiv. Şi totuşi, de ce am insistat atât de mult asupra istoriei brand-ului, asupra apariţiei şi a evoluţiei sale pe piaţă? Până la urmă, subiectul articolului meu era noua campanie de comunicare.
• Unul dintre articole descrie reţeta succesului companiei. Dar, în josul paginii apare marea problema: părerile nemulţumite ale unor foşti angajaţi. Cum de nu le-am putut controla? Cum am putut să uit că e nevoie de un simplu „search” pe net ca oamenii să afle informaţia care îi interesează?
• Şi mai apoi, dacă alte site-uri au scris despre evenimentul Y acum o săptămână, eu de ce am scris depre Y acum câteva ore? Plus, că nu am avut nimic nou de zis. Îmi dau seama că nu am ştiut să transmit informaţia în timp real, mai ales online, unde mesajele circulă la fel de rapid ca anii în spaţiu!
Concluzia? Existența unor dezbateri ca aceasta. Și când mă gândesc că James Grunig spunea că PR-ul online este viitorul relaţiilor publice…
(Sursa foto: Read Meat)
