Sever Voinescu: o lectie de dezinformare

Cuprins de mentalitatea membrului integrat in organul de partid, Sever Voinescu oferă în cadrul însemnării Despre Honorius și lupta lui¹ o lecție care ilustrează perfect metodele unei acțiuni de dezinformare.

1. Negarea faptelor

Nu este adevărat că X i-a furat banii lui Y.

„Honorius are de înfruntat o imagine publică nefericită. Mulți oameni care cred în valori spirituale, în educație, în cultură și care susțin o anumită etică publică l-au clasat deja:  Este un puști de bani gata, drag tabloidelor și emisiunilor de rating, care urcă pe scara socială și, iată, politică pentru că tatăl lui are bani mulți. Honorius Prigoană este victima unor prejudecăţi. Grele. Asta mi-l face, de la bun început, simpatic. Şi asta îi face lupta şi mai dificilă.”

2. Inversarea faptelor

Nu X i-a furat banii lui Y ci, dimpotrivă, Y i-a furat banii lui X.

„Înainte de a se ajunge la nominalizara lui  Honorius, diverse grupuri din partid au tatonat alte personalități pedeliste, care ar fi întrunit o mai mare susținere internaută, fără îndoială, dar acestea au refuzat candidatura. A cîntărit mult faptul că Honorius a dorit mult această candidatură, ca şi serviciile pe care le-a adus partidului în ultimii ani.”

3. Amestecul dintre adevăr și minciună

Este adevărat ca X i-a luat banii lui Y, dar asta din pricină că Y îi datora lui X acei bani și refuza să-i returneze.

„Adversarul lui Honorius este Radu Stroe, om politic bine cunoscut în PNL, dar necunoscut în afara lumii politice. El va beneficia de sprijinul coaliției PNL – PSD, ceea ce nu e neapărat de speriat, dar și de sprijinul primarului Chiliman, ceea ce ridică o problemă serioasă pentru candidatul nostru. Este de anticipat o prezență relativ redusă la urne, ceea ce va face ca sprijinul primarului să fie extrem de important. Tînărul Prigoană, tocmai prin caracterul insolit al candidaturii sale, poate atrage atenția electorilor altfel neinteresați de aceste parțiale, dacă la ele ar fi participat un fel de omolog pedelist al lui Radu Stroe, adică un aparatchik portocaliu ştiut de mai nimeni.”

4. Modificarea motivului

Motivul pentru care X este acuzat de furt nu este dat de faptul că banii lui Y au fost găsiți în buzunarul lui X, ci de faptul că suntem obișnuiți să-i acuzăm pe toți aceia care au bani în buzunare.

„Mi se pare revoltător să judecăm copiii după părinţi, admiţînd că părinţii păcătuiesc cu ceva.”

„De ce toată lumea este preocupată doar de Honorius şi nimeni nu zice nimic despre Radu Stroe? By the way, ştiţi de cînd e Radu Stroe în politică?”

5. Estomparea

Se face prea multă gălăgie pentru o suma atât de mică; alții fură miliarde și nu pățesc nimic!

„Întrebarea “altul mai bun nu se găsea?” este inutilă în cele mai multe cazuri cînd e vorba de desemnări pentru că, întotdeauna, răspunsul este afirmativ. Întotdeauna şi pentru absolut orice numire sau desemnare se putea găsi un altul mai bun decît cel ales. Se puteau găsi şi miniştrii mai buni decît Funeriu şi Baconski la Educaţie şi la Externe – ambii foarte buni. Se putea găsi şi un preşedinte mai bun decît Băsescu (în nici un caz Geoană). Se pot găsi întotdeuna oameni mai buni decît cei mai buni pe care îi avem. Şi atunci, de ce punem această întebare numai în anumite cazuri?”

6. Generalizarea

Toată lumea fură; cum de l-ați găsit tocmai pe X țap ispășitor?

„Mi se pare revoltător să judecăm copiii după părinţi, admiţînd că părinţii păcătuiesc cu ceva.”

7. Utilizarea părților inegale

În cazul mediatizării furtului, se va acorda un spațiu restrâns faptului în sine, iar evidențierea calităților morale și ale faptelor bune ale lui Y va ocupa un spațiu mult mai mare.

Citiți întreaga însemnare a lui Sever Voinescu. Și vă veți convinge.

1. Despre Honorius și lupta lui, 04 ianuarie 2010 [↩]