Juniorul trebuie să se mulţumească cu faptul că are un salariu?
Ce înseamnă să fii junior? Probabil cel mai bine surprinde esenţa condiţiei de junior dialogul următor din serialul Mad Men :
“- Asta e munca ta, eu îţi dau bani şi tu îmi dai idei.
- Dar nu spui niciodată “Mulţumesc”.
- Pentru asta sunt banii. Eşti tânără, o să vină şi vremea ta. Şi, sincer, e de-a dreptul ridicol să ai doar doi ani vechime şi să-ţi contabilizezi ideile. Totul este o şansă pentru tine. Şi în fiecare dimineaţă, când te trezeşti, ar trebui să ne mulţumeşti mie şi lui Dumnezeu că îţi mai dăm o zi.”
În fragmentul respectiv, Peggy, copywriter junior, este nemulţumită pentru că şeful său, Don Draper, îşi asumă în totalitate meritele pentru câştigarea unui premiu, deşi la campania câştigătoare şi ea avusese un aport însemnat.
Argumentaţia lui Don Draper este foarte seacă şi tranşantă. Pe scurt, ea se bazează pe două idei:
- juniorul e tolerat în firmă pentru a învăţa;
- juniorul trebuie să se mulţumească cu faptul că are un salariu şi să nu ridice şi alte pretenţii.
Aşa cum menţionam la începutul articolului, dialogul acesta este purtat într-un film ce îşi propune să reconstituie lumea anilor `60. Mi-ar plăcea să cred că lucrurile s-au mai schimbat de atunci în ceea ce priveşte relaţia angajat-angajator. Şi totuşi, oare chiar aşa să fie? Este tratat juniorul diferit în anii 2000?
[citat]Juniorul are aceleaşi nevoi ca orice alt angajat[/citat]
Ei bine, în general nu. S-ar putea spune că există deja o secţiune dedicată “junioratului” în cărţile de specialitate care fac introducerea în tainele oricărei profesii. Şi majoritatea avertizează că şi astăzi condiţia de junior e departe de a fi confortabilă. Discuţii despre cât de greu este să porneşti într-o profesie s-au tot purtat şi nu intenţionez să insist în aceeaşi direcţie.
Da, este greu să găseşti o companie care să te angajeze fără experienţă şi să se angajeze că te va învăţa ceea ce trebuie să ştii. Da, acea companie investeşte în tine, ca junior, înainte ca tu să aduci ceva în schimb – ba mai mult, pentru cei care lucrează în poziţii foarte expuse, cum ar fi Social Media sau PR, compania îşi asumă şi riscul ca juniorul să facă gafe greu de reparat. Şi nu în ultimul rând, da, salariul pe care îl primeşti este un „mulţumesc”.
Însă, în acelaşi timp, există şi contra-argumente la poziţia lui Don Draper:
- plata salariului este o obligaţie contractuală;
- juniorul are aceleaşi nevoi ca orice alt angajat. Inclusiv de recunoaştere;
- dincolo de părţi ale unui contract, echipele sunt formate din oameni şi e important să îi tratăm ca atare.
Salariul vine în urma prestării unei munci pentru companie şi pentru clienţii ei. Dar acesta nu este singurul lucru care contează. Mai ales că, pentru un junior care de-abia s-a angajat în domeniul comunicării, salariul e, în cele mai multe cazuri, departe de a fi atractiv.
[citat]Intrebari care isi asteapta raspuns[/citat]
Datorită dorinţei de a învăţa, un junior se automotivează mult mai mult decât un angajat cu vechime (entuziasmul începutului), dar pe lângă asta are nevoie, ca oricine altcineva, şi de recunoaştere. Poate, cu cât ştie mai puţine, cu atât are nevoie de mai multă recunoaştere, pentru că aşa îşi dă seama că este pe drumul cel bun. Nu vorbesc aici despre cocoloşire, ci despre a recunoaşte pe drept meritele cuiva. Iar în dialogul de la începutul articolului despre asta e vorba – un şef îşi asumă meritele şi pentru munca unuia dintre subalternii săi.
Oricât ne-am dori să standardizăm lucrurile, în companii lucrează oameni. Companiile folosesc Social Media pentru a le arăta clienţilor lor că au o faţă umană, că sunt aproape de ei. De aceea angajează oameni – juniori – care să le vorbească clienţilor pe limba lor. Atunci, dacă pun nişte oameni să lucreze cu clienţii lor tocmai pentru că preţuiesc dimensiunea umană în relaţia cu aceştia, ar fi de înţeles să preţuiască acelaşi lucru şi în interiorul companiei, în relaţiile cu propriii angajaţi.
Voi ce părere aveţi? Cum aţi fost trataţi când aţi fost juniori? Si cum i-aţi trata (sau cum îi trataţi) pe cei care învaţă de la voi?
“seful cel rau” mai degraba da dovada de experienta intr-ale “junglei afacerilor”, sau orice alta jungla in care se intampla internshipul juniorului. problemele alternative la “nevoile si drepturile juniorului”, vazute prin ochii acestui monstruos sef, ar fi probabil urmatoarele:
- juniorul de azi poate deveni concurentul de maine (desi nu justifica un comportament “abuziv”), apoi
- in schimbul ideilor pe care le are, juniorul nu primeste doar bani si-atat, ci si dovada ca ideile-i functioneaza (sau nu) cand sunt puse in practica de o echipa de oameni pe care nu ii recompenseaza cu nimic; cu alte cuvinte “daca nu-ti ajung banii pe care ti-i dau pentru pretioasele tale idei, esti liber sa ti le pui in practica pe cont propriu”