Pogorâtă peste o Românie murdară și lăsată cu bugetul în vine, imaginea lui Honorius Prigoană amintește de un Harry Potter mioritic. Pentru că în țara în care orice șomer se visează măcar posesor de Mercedes, H.P.-ul nației nu avea cum să dea vrăji la populație călărind o banală mătură. Și nici măcar un Lamborghini¹. Eroul igienizator² al neamului trebuia sa apară – musai! – călare pe o întreagă flotilă de mașini de gunoi. Și pe averea aferentă.

Vai, ce Prigoană!

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=igpTfY5adzs[/youtube] [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=zy6J3ES3Xhw[/youtube]

Și astfel, după ce în mai 2008 Harry Prigoană se adresa Senatului american afirmând că el va fi³(!!!) cel care va extinde în viitor parteneriatul politic București-Londra-Washington, in iunie 2008 Honorius Potter avea să fie prins în București, conducând fără carnet. „Vai, ce prigoană: în țara asta nu mai are voie omul sa-și uite mătura acasa!”, și-o fi spus atunci H.P. Și, dacă tot le promise americanilor că le dă o axă mai solidă, s-o fi decis să candideze.

Boc, nu te Preda!

„Tânărul Prigoană ar trebui să nu îşi conducă retorica pe un teren mai accidentat decât cel cu care e obişnuit domnia sa, şofer cu numeroase amenzi la activ”, zice Cristian Preda⁴, pe blogul din dotare. Și apoi începe să-l atace finuț pe Emil Boc⁵, premierul-președinte al prezidențiabilului său partid. Și pe Ioan Oltean⁶, vicepreședintele PDL.

Motive suficiente pentru ca Evenimentul zilei să scrie despre cum Intelectualii lui Băsescu îl atacă pe Honorius şi cer libertate de opinie⁷. Și să stârnească, asemeni tuturor luărilor de poziție asemănătoare ce au străbătut mass-media, un imens hohot de râs. Un hohot de râs care nu este datorat faptului că până si Sever Voinescu a ajuns să fie privit ca un soi de disident. Ci faptului că, prea preocupată cu gunoaiele politicii, mass-media scapă din vedere esențialul: avem de a face cu simplă operațiune de spălare a imaginii PDL. Atât și nimic mai mult.

O operațiune de pe urma căreia care se speră că va rezulta imaginea unui PDL modern și transparent, în care fiecare își poate exprima, în mod democratic, opinia. Imaginea unui PDL autonom, care nu este la cheremul lui Traian Băsescu. Și aceasta, chiar dacă, la o privire mai atentă, observăm că așa-numitele tabere din PDL sunt definite cât se poate de clar: pro-Băsescu și foarte-pro-Băsescu.

O operațiune de pe urma căreia va rezulta un partid care se va putea detașa de eventualele eșecuri ale actualului său președinte. Și, mai ales, o operațiune de pe urma căreia Traian Băsescu nu va ieși mai câștigat. Pentru că Traian Băsescu a câștigat deja totul. De pe urma acestei operațiuni Traian Băsescu va ieși doar mai puternic.

1. Lamborghini – un „mărunțiș” pe care orice șomer este convins că și-l va lua cam în două luni, după ce va cere cuvenita mărire de salariu
2. Honorius Prigoană – program politic
3. Atenție, vorbim de mai 2008, dată la care Traian Băsescu era încă vechiul președinte, iar în Colegiul 1 nici nici prin vis nu se arăta vreo campanie!
4. Unde începe modernizarea?
5. Experiența pe care n-o vreau
6. Mediatice
7. Intelectualii lui Băsescu îl atacă pe Honorius şi cer libertate de opinie, Evenimentul zilei, 5 ianuarie 2010

1. Negarea faptelor

Nu este adevărat că X i-a furat banii lui Y.

„Honorius are de înfruntat o imagine publică nefericită. Mulți oameni care cred în valori spirituale, în educație, în cultură și care susțin o anumită etică publică l-au clasat deja:  Este un puști de bani gata, drag tabloidelor și emisiunilor de rating, care urcă pe scara socială și, iată, politică pentru că tatăl lui are bani mulți. Honorius Prigoană este victima unor prejudecăţi. Grele. Asta mi-l face, de la bun început, simpatic. Şi asta îi face lupta şi mai dificilă.”

2. Inversarea faptelor

Nu X i-a furat banii lui Y ci, dimpotrivă, Y i-a furat banii lui X.

„Înainte de a se ajunge la nominalizara lui  Honorius, diverse grupuri din partid au tatonat alte personalități pedeliste, care ar fi întrunit o mai mare susținere internaută, fără îndoială, dar acestea au refuzat candidatura. A cîntărit mult faptul că Honorius a dorit mult această candidatură, ca şi serviciile pe care le-a adus partidului în ultimii ani.”

3. Amestecul dintre adevăr și minciună

Este adevărat ca X i-a luat banii lui Y, dar asta din pricină că Y îi datora lui X acei bani și refuza să-i returneze.

„Adversarul lui Honorius este Radu Stroe, om politic bine cunoscut în PNL, dar necunoscut în afara lumii politice. El va beneficia de sprijinul coaliției PNL – PSD, ceea ce nu e neapărat de speriat, dar și de sprijinul primarului Chiliman, ceea ce ridică o problemă serioasă pentru candidatul nostru. Este de anticipat o prezență relativ redusă la urne, ceea ce va face ca sprijinul primarului să fie extrem de important. Tînărul Prigoană, tocmai prin caracterul insolit al candidaturii sale, poate atrage atenția electorilor altfel neinteresați de aceste parțiale, dacă la ele ar fi participat un fel de omolog pedelist al lui Radu Stroe, adică un aparatchik portocaliu ştiut de mai nimeni.”

4. Modificarea motivului

Motivul pentru care X este acuzat de furt nu este dat de faptul că banii lui Y au fost găsiți în buzunarul lui X, ci de faptul că suntem obișnuiți să-i acuzăm pe toți aceia care au bani în buzunare.

„Mi se pare revoltător să judecăm copiii după părinţi, admiţînd că părinţii păcătuiesc cu ceva.”

„De ce toată lumea este preocupată doar de Honorius şi nimeni nu zice nimic despre Radu Stroe? By the way, ştiţi de cînd e Radu Stroe în politică?”

5. Estomparea

Se face prea multă gălăgie pentru o suma atât de mică; alții fură miliarde și nu pățesc nimic!

„Întrebarea “altul mai bun nu se găsea?” este inutilă în cele mai multe cazuri cînd e vorba de desemnări pentru că, întotdeauna, răspunsul este afirmativ. Întotdeauna şi pentru absolut orice numire sau desemnare se putea găsi un altul mai bun decît cel ales. Se puteau găsi şi miniştrii mai buni decît Funeriu şi Baconski la Educaţie şi la Externe – ambii foarte buni. Se putea găsi şi un preşedinte mai bun decît Băsescu (în nici un caz Geoană). Se pot găsi întotdeuna oameni mai buni decît cei mai buni pe care îi avem. Şi atunci, de ce punem această întebare numai în anumite cazuri?”

6. Generalizarea

Toată lumea fură; cum de l-ați găsit tocmai pe X țap ispășitor?

„Mi se pare revoltător să judecăm copiii după părinţi, admiţînd că părinţii păcătuiesc cu ceva.”

7. Utilizarea părților inegale

În cazul mediatizării furtului, se va acorda un spațiu restrâns faptului în sine, iar evidențierea calităților morale și ale faptelor bune ale lui Y va ocupa un spațiu mult mai mare.

Citiți întreaga însemnare a lui Sever Voinescu. Și vă veți convinge.

1. Despre Honorius și lupta lui, 04 ianuarie 2010

pe pagina utweet.ro/alegeri pot fi urmărite discuțiile de pe Twitter referitoare la Mircea Geoană, Traian Băsescu, precum și discuțiile care folosesc hashtag-ul #vot2009. Ca urmare, pe această pagină pot fi urmărite și eventualele tentative de fraudă sesizate de utilizatori de twitter, precum și informațiile pe care aceștia le au despre rezultele exit-poll-urilor.

uTweet.ro este primul proiect public al (INC)3. Lansat în urmă cu două săptămâni, UrbanTweet oferă informații în timp real referitoare la discuțiile utilizatorilor de Twitter din Brașov, Bucuresti, Cluj-Napoca, Iași, Oradea și Timișoara.

- pe data de 2 decembrie, înaintea dezbaterii televizate, site-ul gamebookers.com îl dădea pe Mircea Geoană drept câștigător aproape cert al alegerilor prezidențiale (Mircea Geoană – cotă 1,35; Traian Băsescu – cotă 2,80),

- astăzi, după dezbaterea televizată, Traian Băsescu recuperează tot terenul pierdut, fiind practic la egalitate cu Mircea Geoană (Mircea Geoană – cotă 1,67; Traian Băsescu – cotă 1,70).

(click pe imagini pentru mărire)

Înainte de dezbatere	După dezbatere

Ce ar fi de spus? Că, în Vest, cotele caselor de pariuri sunt luate în serios, inclusiv de către membrii echipelor de campanie. Și aceasta dintr-un motiv simplu: casele de pariuri nu sunt interesate de jocul politic. Sunt interesate doar de joc. Un joc de pe urma căruia scot bani, indiferent de cine ar câștiga. Și, prin urmare, nu prea obișnuiesc să greșească.

site-ul gamebookers.com oferă o cotă de 2.80 pentru Traian Băsescu și de doar 1.35 pentru Mircea Geoană.

Cotele¹ reflectă procentajul de probabilitate al unui venit. Cu cat cotele sunt mai mici, cu atât rezultatul este mai previzibil. Pentru a determina câștigul potențial, miza este multipilcată cu cota.

Așadar pe mâna cui vă riscați? Mai ales că, după 6 decembrie, oricum ne riscăm cu toții. Indiferent de rezultat.

1. Potrivit gamebookers.com

Astăzi, de Ziua Națională a României, Google a personalizat pagina google.ro.

Și, tot astăzi, de Ziua Națională a României, nici Traian Băsescu, nici Mircea Geoană, nici Crin Antonescu nu sufla vreo vorbă despre 1 decembrie pe site-urile de campanie, bloguri sau conturile de twitter.

Cu toate acestea, Ziua Națională va fi exploatată electoral. În offline. Pentru că, în timp ce din online vin atacurile, din offline vin voturile.

La mulți ani, România!

Potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral Central¹ rezultatele finale ale primului tur de scrutin sunt următoarele:

Traian Băsescu – 32,44% din voturi, Mircea Geoană – 31,15%, Crin Antonescu – 20,02%, Corneliu Vadim Tudor - 5,56%, Kelemen Hunor (UDMR) – 3,83%, Sorin Oprescu – 3,18%, George Becali - 1,91%, Remus Cernea – 0,62%, Constantin Rotaru - 0,44%, Eduard Manole – 0,35%, Ovidiu Iane - 0,23%, Ninel Potârcă – 0,21%.

S-au prezentat la urne 54,37% dintre alegători (9.946.748 alegatori). Pentru referendum, prezența la urne a fost de 50,95%. Pentru unicameral au votat DA 77,78%, iar pentru reducerea numărului de parlamentari 88,84%.

După încheierea acordului de colaborare dintre PSD și PNL² concluzia este simplă:

Crin Antonescu a obținut „cele mai multe voturi luate vreodată de un liberal și cel mai bun rezultat al unui candidat liberal sau al Partidului Național Liberal din 1990 încoace”³. Pentru Mircea Geoană.

1. Vezi documentul în format pdf
2. Semnat de către Crin Antonescu și Mircea Geoană, documentul a fost semnat în data de 25 noiembrie 2009 – Acord pentru ieșirea României din criză
3. Crin Antonescu – Declarație de presă, 23 noiembrie 2009

„Spre deosebire de campania pentru prezidenţialele din SUA, în România prezenţa online mi s-a părut mult mai slabă. Candidaţii au avut site-uri pro (şi contra), prezenţă în social media, dar nimic nu mi s-a părut demn de amintit pe viitor. Nimeni n-a renunţat la vechile obiceiuri de a se lua de celălalt înainte de a se uita în propria ogradă şi nimeni n-a fost văzând dând pe Twitter ceva în timp ce se întâmpla sau publicând pe Facebook conţinut de primă mână.

Din punct de vedere tehnologic, site-urile de campanie se încadrează în categoria web 1.5, web 2.0 wannabe. Niciunul nu are o prestanţă asemănătoare cu cea a preşedintelui Obama spre exemplu. Niciunul nu a trecut graniţa politicului şi nu cred că o să fie vreunul menţinat în vreo prezentare pe viitor la capitolul “Aşa da!”. Ba mai mult, am observat greşeli elementare în cazul unui anume candidat, fapt care mă face să spun că interesul mediului online pentru candidaţi este moderat.”

Citatul face parte dintr-o analiză a prezenței Web 2.0 pentru principalii candidați în alegerile prezidențiale din 2009.

O analiza publicata de Gabriel Udrescu pe care vă recomand să o citiți.

Chiar dacă unii i-ar putea găsi mici neajunsuri¹, cred ca analiza lui Gabriel Udrescu este un bun punct de plecare pentru studenții interesați de științele politice. Studenți care, zic eu, ar trebui să îi mulțumească.

1. Exemple: din rațiuni ce țin de lungimea materialului, nu este prezentată și grila de notare, basescu.ro nu este privit (și) prin prisma continuității, grila de notare nu șine cont de caracteristicile publicului țintă

Știu, nu este nimic nou în acest îndemn. Așa cum știu că, la fel cum ai dreptul de a vota, ai și dreptul de a alege să nu votezi. Mai mult: nu voi păcătui – precum mulți alții – pedalând scârțâitor pe afirmația grăbită că, vezi Doamne, dacă nu votezi nu ai dreptul moral de a-ți exprima nemulțumirile față de lipsa de performanță a clasei politice (firește că ai dreptul de a critica indiferent dacă votezi sau nu, din moment ce vrei, nu vrei, ești plătitor de taxe).

Și, cu toate acestea, te îndemn să mergi la vot. Pentru că timpul tău este prețios. Foarte prețios.

De ce să pierzi cinci ani din viață vorbind în neant când ai nevoie de doar cinci secunde pentru a ștampila buletinul de vot?

Acum, presupunem că staff-ul unui candidat închiriaza câteva spații publicitare pe care pune banner de atac. O lovitura bună am putea spune, chiar dacă nu una foarte corectă: în orice campanie, scopul scuză mijloacele. Ce face contracandidatul? Modifică mesajul inițial, tranformându-se din victimă în atacator.

Oare aşa o fi? Din punctul meu de vedere, NU.

Personal, cred că această campanie/strategie a fost gandită de la bun început de către cei de la, să zicem, PD-L.

Ce ar avea de câştigat? Să vedem:

• Câştigă imagine/voturi prin faptul că este “victima” unui presupus atac al concurenţilor (fie PSD, fie PNL) şi ne este cunoscut faptul că oamenii au tendinţa să ia partea celui defavorizat;

• Câştigă prin faptul că au un raspuns prompt şi “înţepător” la adresa principalilor contracandidaţi, lucru apreciat în mod special de oamenii inteligenţi şi de către cei tineri, electorat pe care altfel nu-l aveau de partea lor.

Spun toate aceste lururi pentru că: raspunsul celui “atacat” a venit foarte repede şi a fost unul foarte bun, aparenţele te fac să crezi exact ceea ce au vrut ei să transmită şi nu în ultimul rand pentru că cei din staff-ul PD-L au cumpărat spaţiu publicitar pe care să ruleze spotul cu “Trăiţi bine? Noi nu. Furam mai bine până-n 2004.”

Și, pentru ceva mai multă sare și piper, iată cum se petrec lucrurile pe tărâmul spoturilor electorale:

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=IOaz01CkUN0[/youtube] [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=G-Z1XpXA_ac[/youtube]