Dar, înainte de toate, iată câteva scurte aduceri aminte.

2008

iulie 2008: Jason Calacanis, co-fondator Weblogs Inc, anunță oficial¹ că renunță la blogging: Blogging is simply too big, too impersonal, and lacks the intimacy that drew me to it.

noiembrie 2008: Se vorbește tot mai mult despre supremația microbloggingului. Twitter is to 2008 what the blogosphere was to 2004. (Wired.com² ).

2009

august 2009: un studiu pearanalitycs vine cu cateva statistici interesante³- 5% din tweeple (oamenii de pe twitter) creează 75% din tweet-uri, 24% dintre tweet-uri sunt generate de twitter bots, iar 20% din conturile totale sunt “moarte”(sau abandonate).

noiembrie 2009: Potrivit datelor furnizate de comScore.com în luna noiembrie, în timp ce prin prisma numărului de vizitatori unici Twitter.com înregistrează o stagnare, WordPress.com își reia creșterea.

decembrie 2009: potrivit Bloomberg.com⁴, Twitter ar fi deja profitabil, dar informația este privită cu scepticism⁵.

2010?

În ceea ce mă privește, cred că în 2010:

- Twitter va continua să fie vedeta discutiilor referitoare la social media;

- câteva platforme de microblogging mai mici vor începe să profite serios de pe urma bâjbâielilor Twitter;

- vom fi bombardați cu afirmații de genul „chiar dacă presa scrisă în varianta sa tiparită are probleme, presa scrisă în varianta sa digitală va cunoaște noi și noi succese”. Și vom fi atât de bombardați, iar interesele din jurul acestui bombardament vor fi atât de mari, încât această viziune va deveni mainstream;

- comunitățile Web 2.0 create în jurul „presei scrise digitale” își vor găsi loc în mainstream. Celelalte vor fi considerate „comunități de mâna a doua”;

- în .ro, presiunea marilor trusturi va deveni atât de puternică încât, pentru a avea o minimă șansă la supraviețuire, antreprenorii de succes de astăzi vor fi nevoiți sa colaboreze mai strâns decât și-ar fi imaginat vreodată…

Și, în final, scurta prezentare de la Conferințele KFC. O prezentare care s-a dorit a fi o invitație la discuții. Așadar,

tu cum crezi că va fi Web 2.0 în 2.0.10?

1. Jason Calacanis: Official announcement regarding my retirement from blogging
2. În noiembrie 2008, Wired.com mergea chiar mai departe: „Thinking about launching your own blog? Here’s some friendly advice: Don’t. And if you’ve already got one, pull the plug”
3. Jumatate dintre utilizatorii de Twitter sunt lenesi
4. Twitter Is Said to Be Profitable After Making Search Agreements
5. Twitter May Be Profitable — No, Seriously!

M-am simțit foarte bine, atmosfera a fost excelentă, iar Carmen Holotescu și comunitatea Cirip.ro au contribuit decisiv la reușita evenimentului. M-am bucurat să-l revăd pe Dan și să o cunosc pe Gabriela Grosseck, m-am bucurat să văd oameni pe care nu-i văzusem de ceva vreme sau îi știam doar „din online”, m-am bucurat să cunosc oameni noi.

Iată doar câteva imagini.

KFC Romania are bucuria de a va invita sambata, 19 decembrie, la Timisoara, la debutul Conferintelor KFC.

Conferintele KFC doresc sa reprezinte un prilej de discutie pentru toti aceia care, pasionati fiind de un anumit domeniu, doresc sa-si impartaseasca ideile, idealurile, si sperantele de viitor. Si, mai ales, Conferintele KFC doresc sa fie un prilej de ne cunoaste cu totii mai bine. Si de a ne bucura impreuna.

Conferintele KFC vor debuta la Timisoara, in cadrul celui mai nou restaurant KFC deschis in Romania, cu tema “Blogging vs. Microblogging”. Partenerii primei editii ai Conferintelor KFC sunt comunitatea Cirip.ro si pr365.ro.

Toti aceia care doresc sa participe la prima editie a Conferintelor KFC sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestei insemnari de pe blogul KFC.

Sursa: blogul KFC Romania

1. Prima editie a Olimpiadei 2.0 a avut loc in perioada 17 august – 4 septembrie 2009.

Luni, 26 octombrie, Teatrul Masca invită elevii hipoacuzici ai Școlii nr. 1 din București la spectacolul “CLOVNII”. La finalul spectacolului copiii vor primi produse oferite de KFC ca premiu al secțiunii Microblogging  din cadrul primei editii a Olimpiadei 2.0. Teatrul Masca reia seria proiectelor socio-culturale dedicate copiilor cu deficiență de auz, pregătind câteva alte evenimente pe parcursul stagiunii care aniversează 20 de ani de existență.

Olimpiada 2.0, organizata de pr365.ro și având ca sponsor KFC, a fost o competiție  organizată online cu scopul de a pune în valoare abilitățile pe care participanții le au în domeniul relațiilor publice și de a încuraja creativitatea, obișnuința unei documentări corecte, interactivitatea și persuasiunea realizată inteligent și situată în normele bunului simț. Prima editie a avut loc în perioada 17 august – 4 septembrie 2009, premiul secțiunii Microblogging, un voucher KFC în valoare de 800 ron fiind acordat comunității Cirip.ro, partener online al Teatrului Masca.

Evenimentul, care va incepe de la ora 10.30 va fi transmis online pe site-ul www.masca.ro, precum si pe  www.cirip.ro.

World Blogging Forum 2009 reunește jurnaliști și bloggeri din peste 30 de țări cu scopul de a stabili o serie de parametri ai dezvoltarii media online.

“Participanții la dezbaterile din cadrul forumului vor aborda teme de interes în dinamica industrie de blogging și online media precum și probleme ce vizează societatea la nivel global: dezvoltarea științei și educației cu ajutorul mediului online, democrația și libertatea de exprimare, probleme de mediu, criza economică, politica internațională” a declarat Mihaela Drăghici, președintele ASLS Romania. “Evenimentul vizează lansarea publică a unei declarații globale a principiilor jurnalismului online, o constituție a libertății pe Internet adoptată la București, la care sa adere bloggerii din toate colțurile lumii.” (sursa)

1. ASLS Romania – Asociația Studenților din Facultatea de Limbi Străine – a luat ființă în luna mai, 1999

Carte de vizită

Mail: piticu[la]piticu[dot]ro; Twitter: @piticu21; Linkedin: profil.

Blogging as news as passion as me

În momentul de faţă este Project Manager la Realitatea.net. Şi, fireşte, blogger profesionist. În CV-ul său mai apar: administrator IT  (2000-2005) şi Inginer Multimedia (2005-2008), tot la Realitatea.net. A urmat Universitatea din Piteşti şi deţine atestare CCNA (aşa că, dacă ai probleme cu reţeaua ,cu siguranţă este persoana de care ai nevoie).

Este o persoană foarte sociabilă – participă la majoritatea întâlnirilor unde găsiţi mulţi alţi  bloggeri şi în special la evenimentele legate de tehnologie şi evaluarea proiectelor online. Pe blogul personal nu tratează o temă anume. Găsiţi acolo ştiri, reviewuri, recomandări, lucruri personale, politică, reclame etc. De altfel chiar el a descris piticu.ro într-un director de blogguri ca “blogging as news as passion as me”.

Pentru a-l prezenta cât mai bine i-am adresat câteva întrebări.

Piticu e un rebel

S.S: Cine e Piticu?

Cristi Dorombach: Of, Doamne, greu de spus. Piticu e un rebel. E un tip care se bagă în orice, foarte activ, care comentează orice, vorbeşte mult şi de cele mai multe ori are dreptate. Urăşte să aibă dreptate.

S.S: În ce direcţie se îndreaptă?

Cristi Dorombach: Asta e o întrebare gen Istodor. Încolo. Dracu’ ştie unde mă îndrept. În sus, n-am nici un ţel … ba da, dar asta ar însemna să vreau să fiu preşedinte. Vreau să fac cât mai multe, să fac orice, oricum, oricând. Pentru mine ziua de 24 de ore e prea mică şi pe la 2 – 3 noaptea îmi pun întrebarea de ce mi se face somn, de ce trebuie să mi se facă somn în fiecare noapte.

S.S: Care ţi s-a părut cea mai interesantă campanie pe care ai susţinut-o şi de ce?

Cristi Dorombach: Campanie susţinută de mine … aia în care am dus haine şi jucării copiilor de la Valea Plopului de Paşte. De ce? Pentru că mi-am dovedit mie, pentru că am dovedit altora că se poate mişca ceva … şi cu puţin.

Anca a fost cea care m-a schimbat

S.S: Te întrebi ce vor spune copii tăi când vor citi blogul tău?

Cristi Dorombach: Nu.  Surorile mele îl citesc pentru că le e mai uşor să afle despre mine de pe blog în loc să mă bâzâie în fiecare zi.

S.S: În afară de oamenii din online cât de mult mai ai timp să te vezi cu prietenii care nu au blog sau twitter?

Cristi Dorombach: Încă am foarte mulţi prieteni care n-au blog sau twitter. Asta mă face pe mine … mai special. Dacă aş fi unul dintre geeksi … n-aş mai conta.

S.S: Te consideri mai mult blogger, jurnalist sau om de comunicare?

Cristi Dorombach: O întrebare dificilă. Jurnalism s-a numit facultatea, blogger e ceea ce fac, comunicarea am învăţat-o datorită primelor două lucruri.

S.S: Ce faci când nu scrii pe blog?

Cristian Dorombach: Internet, muzică, condusul, călătorii …

S.S: De când eşti blogger, care sunt lucrurile care au avut un impact foarte mare asupra ta?

Cristi Dorombach: Nu ştiu ce a avut un impact foarte mare asupra mea … am învăţat să trec foarte repede prin lucruri şi să opresc doar ce este într-adevar bun. Un impact foarte mare … păi cred  că Anca¹ a fost cea care m-a schimbat.

Mă deranjează comentariile fără acoperire.

S.S: Ce te deranjează cel mai tare legat de blogosferă?

Cristi Dorombach: Mă gândesc ce să răspund aici fără să atac pe nimeni.
Mă deranjează comentariile fără acoperire. Ceva de genul a zis ăla o chestie naşpa, hai să zic şi eu că e gratis. Şi o dovedeşte cineva? Nu.

S.S: Primeşti des critici sau ameninţări?

Cristi Dorombach: Nu primesc ameninţări. Criticile ori le înţeleg şi le iau ca atare, ori le explic şi se domolesc, dar nu`s foarte dese. Acum nici nu stiu dacă să cred că asta e de bine sau nu.

Cum să îl abordați pe Piticu?

Chiar dacă spune ca PR-ul tot cafele face, nu se sfieste sa ia apararea oamenilor din PR:

Nu sar sa apar PR-istii  pentru ca stiu cativa care chiar fac treaba buna, lucreaza peste program si abia se tin pe picioare ca relatiile publice ale firmei sa fie puternice, dar sunt ofticat cand vad ca sunt toti bagati in aceeasi oala. Atunci sa facem 2 tabere de PR-isti, aia buni si leprele².

Cum defineste „leprele”? Puteti afla, de pildă, citind această însemnare. Așa cum din această însemnare, puteți afla unul dintre lucrurile pe care nu trebuie sa le faceți.

Cum să îl abordați? Ne spune chiar el:

salut bloggere … uite ceva ce te va interesa / sau avem pentru tine / noi aducem ceva interesant / nu vreau să fac spam.

În plus, noi vă mai sfătuim să înlocuiti adresarea „bloggere” cu „Cristi” (nu, nu-i place sa-i spuneti Cristian ).

Sociabil și săritor din fire, este foarte probabil să răspundă afirmativ unei invitații la un eveniment. Și dacă vă comportați onest, să vă ajute mai mult decât v-ați aștepta. Este bloggerul pe care nu vrei să îl superi pentru că se ia la trântă cu oricine și, în același timp, bloggerul care poate naște vedete. Doriți un exemplu? Bubu. Iar dacă nu știți cine este Bubu, înseamnă că nu v-ați făcut temele. Și vă recomandăm să începeți de aici.

1. Anca – @InnOcente, twitter; Innocente.ro, blog – este soţia sa . Naşii cuplului sunt Arhi si Nevasta
2. Ce aveti cu PR-ul?

PR = Pile și Relații?!

Și, mai mult: în ultimul timp, oamenii din PR şi-au pierdut din credibilitate. Greşeli grave sau mai puţin grave, toate se plătesc însă.

Pentru a ilustra cât mai bine articolul am încercat să fac o mică cercetare prin intermediul Twitter. Astfel am rugat utilizatorii să îmi spună care sunt primele trei cuvinte care le vin în minte atunci când aud cuvântul „PR”. Am observat că terenul pe care păşesc este nesigur. Se trece uşor de la “imagine, promovare” la „trei piţipoance corporatiste” apoi la „pile şi relaţii”.

Cinci propuneri pentru o campanie reușită

Prin urmare, care sunt pașii care ar trebui urmați pentru a avea o campanie de comunicare online reuşită? Iată propunerile mele:

1. Relaxează-te! Nu încerca să faci lucrurile prea repede. Fiecare virgulă în propoziţie este importantă.
2. Concentrează-te! Ca responsabil de relaţii publice atenţia ta trebuie să fie neapărat distributivă totuşi fixată pe aspectele elementare.
3. Află cui vrei să vorbeşti. Dacă vrei să te adresezi oamenilor care stau foarte mult pe bloguri iar pentru asta ai nevoie de o persoană cunoscută din online pentru ajutor, un leader de opinie, acordă suficient timp pentru o cercetare. Află cine este omul care scrie pe blog. Caută amănunţit despre ce scrie el şi dacă e persoana pe care o cauţi. Încearcă sa te informezi dacă cititorii lui sunt în grupul către care doreşti să ajungi tu.
4. Interacţionează! Dacă doreşti să convingi un blogger să te ajute într-o campanie e bine mai întâi să interacţionezi cu el.
5. Nu subestima! De multe ori conflictele dintre departamentele de PR şi bloggeri au apărut tocmai din această cauză. Nu trebuie subestimată nici mândria unui blogger şi cu atât mai puţin inteligenţa lui. Mulţi bani nu-l vor convinge niciodată! Mai ales dacă el e antreprenor iar tu vrei să îl rogi să scrie despre acadele.
6. Urmăreşte pr365 .

Este un articol despre cum poţi folosi RSS pentru a monitoriza ce se scrie despre un anumit subiect online.

Pentru că RSS-ul nu e doar un mod prin care te poţi abona la site-uri şi bloguri pentru a primi articole in Google Reader, in momentul in care acestea au fost publicate online. Pentru ca puţini ştiu că poate fi  folosit şi ca instrument de management al reputaţiei online, pentru a afişa instantaneu ultimele articol, reacţii, fotografii sau comentarii legate de compania, produsul sau serviciul pe care il reprezinţi şi promovezi online.

Iată o selectie de unelte web care pot fi folosite în mod gratuit pentru ca tu să  stii primul ce se vorbeşte despre tine pe world wide web:

1. Blogul – pentru un comunicator, poate să fie punctul de plecare în orice campanie online. Locul unde se găsesc toate informaţiile utile şi răspunsurile la toate intrebările.  Wordpress, Blogspot, sau o platforma custom-made, important e să existe un mediu prin care să se faciliteze comunicarea şi interacţiunea între brand şi utilizatori.
2. Google Reader – locul unde poţi aduna şi citi toate blogurile la care te-ai abonat.
3. IGoogle – pagina personalizată pe care poţi adăuga diverse widgeturi, aplicaţii (to do list, calendar, bancuri, curs valutar, horoscop, prognoza meteo, joculeţe şi multe altele) sau feed-uri rss.
4. Google Alerts – atunci cand cineva caută pe google “compania x”, poţi alege sa fii inştiinţat instant, zilnic sau săptamanal prin mail sau feed . Acelasi lucru oferă si Yahoo.
5. Google Blogsearch – Similar cu Google Alerts, filtrează doar rezultatele de pe bloguri. Poţi alege să te abonezi la RSS-ul rezultatelor unor căutări, şi  eşti primul care afla când, ce, şi unde a gasit cineva cuvintele pe care tu le stabileşti că merită monitorizate.
6. Addictomatic –descrierea lor de pe prima pagina spune tot: “latest buzz on any topic”. Oferă rezultate recente despre aproape orice subiect de pe twitter, bing, blog searchf, friendfeed, youtube, digg, wordpress, flickr, delicious si alte servicii web
7. Flickr – serviciul de foto-sharing permite abonarea prin rss la diverse tag-uri sau cuvinte cheie (exemplu aleator : arta)
8. Monitorthis – te poti abona la feed-urile de rezultate pe aproximativ 20 de motoare de căutare
9. TweetBeep – “is like Google Alerts for Twitter”.  Poate retuna rezultate prin mail sau RSS, zilnic sau săptămanal, de fiecare data când cineva foloseşte un anume cuvânt. Poate fi customizat prin filtre, să afişeze doar twitt-uri care conţin link-uri, atitudini pozitive sau negative, întrebări, fraze exacte sau aproximative. Primele 10 alerte sunt gratuite.
10. BoardTracker – crează feed-uri RSS pentru căutarile pe forumuri (doar pentru .com)
11. Keotag – rss cu ultimele rezulte pe diverse medii online.

@mpsoxygen: Care a fost drumul de la ASE Finante-Banci la online? V-a ajutat cu ceva facultatea terminata?

@bobbyvoicu: Drumul a fost complicat Da, m-a ajutat facultatea pentru ca mi-a dat bazele intelegerii mediul ca business

@mpsoxygen: Tot foloseste lumea termenul web2.0, ce inseamna pt dvs web 2.0?

@bobbyvoicu: Comunitatii si conversatii, indiferent de platforma (blog, retele sociale samd)

@mpsoxygen: Odata cu criza s-au taiat si bugetele de marketing. Cum se simte asta in online, daca se simte?

@bobbyvoicu: Se castiga mai putini bani pentru acelasi efort sau chiar mai mare Din pacate, si proiectele sunt mai putine.

@mpsoxygen: Care e utilitatea twitterului? In afara de luat #twinterviuri desigur.

@bobbyvoicu: Ai acces la anumite informatii si la feedback mult mai rapid decat in cazul blogging-ului traditional

@mpsoxygen: Care e conceptul din spatele RadioLynx? Este o afacere sau voluntariat?

@bobbyvoicu: Eu sunt doar realizator de emisiune acolo, nu cred ca eu sunt cel mai in masura sa iti raspunda.

@mpsoxygen: Care sunt problemele cel mai frecvent intalnite atunci cand incepeti o noua afacere online?

@bobbyvoicu: Gasirea nisei pe care sa te axezi si, bineinteles, lipsa banilor necesari, de cele mai multe ori.

Tehnicile tradiționale de campanie versus new media? La această întrebare încearcă să dea un răspuns

E o modă (nr utilizarea new media în comunicarea politică), un fenomen de moment, sau a devenit deja un instrument de lucru?

În politică, există principiul că dacă nu te foloseşti tu de un instrument de marketing politic, oponentul tău o va face şi va avea astfel mai multe şanse decât tine. Politicienii care înţeleg că, de fapt, au la dispoziţie încă o armă de luptă politică, includ noile media în campaniile lor. Noile media nu mai pot fi ignorate. Ar fi o lipsă de viziune politică.

Una dintre lucrările dvs. recente, “New Media”, tratează tema blogurilor politice. Făcând o ierarhie a noilor mijloace de comunicare, pe ce loc aţi încadra blogurile, în raport cu Twitter, Facebook şi alte reţele sociale?

Este incorect să facem ierarhii sau comparaţii. Sunt instrumente diferite, care trebuie folosite diferit, în funcţie de obiectivele de comunicare specifice fiecărui utilizator.

Ce i-aţi recomanda unui politician să scrie pe blogul său şi, mai ales, ce să nu scrie?

Blogul este un instrument de comunicare politică specific nivelului de dezvoltare al societăţii actuale. E o oglindă a ceea ce suntem azi, a ce am devenit, un semn de circulaţie metaforic, un indicator al direcţiei spre care ne îndreptăm. Mai mult, blogul este o oglindă a politicianului respectiv şi indică foarte clar „părerea” pe care o are despre mediul online şi interesul pentru electoratul tânăr. I-aş recomanda să angajeze (cel puţin) un consultant foarte bun, special pentru online.

O scurtă analiză a ultimei campanii prezidenţiale din SUA… Dacă ar fi să cuantificăm, cât la sută din voturile obţinute de actualul lider de la Casa Albă se datorează mediatizării prin intermediul reţelelor sociale?

Un răspuns la această întrebare este imposibil. Există doar speculaţii, mai mult sau mai puţin documentate, care oferă perspective parţiale. Experimentele şi studiile de până acum dovedesc că noile media schimbă categoric nivelul de informaţii şi cunoştinţe despre un politician sau despre politică. Schimbă câte ceva şi la nivelul atitudinilor. Însă comportamentul este cel mai greu de schimbat. Cu alte cuvinte, un votant poate spune că simpatizează un politician, dar asta nu înseamnă că în ziua x va merge să-l voteze. A aduce un alegător în faţa computerului e una, a-l aduce la urnă e alta. Noile media pot face multe, dar nu pot face minuni. Este încă un motiv pentru care campaniile online vor rămâne, şi pe mai departe, doar o componentă a strategiilor electorale.

Sunt şanse ca reţeta să fie una de succes şi în România?

Trebuie ţinut seama, în primul rând, nu neapărat de evoluţiile tehnologice de ultimă oră, ci de tranformările la nivelul mentalităţilor. De exemplu, în urma campaniei lui Obama, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre americanizarea comunicării politice româneşti: accentul pus mai degrabă pe candidat decât pe partid, pe carisma acestuia decât pe programele electorale, tendinţa de a urma reţele verificate şi de succes. Corect este să vorbim despre o adaptare a lor, nu despre o adoptare, deoarece există elemente specifice geografiei electorale naţionale. De exemplu, în spaţiul american, soţia joacă un rol foarte important în campanie. Poate aduce capital electoral. Cursele electorale se parcurg în cuplu. În România, cel puţin pentru moment, acest lucru nu are succes. Politicienii care au ales să meargă pe modelul american şi să-şi implice în mod direct soţiile în campanie şi în viaţa politică au fost şi încă sunt priviţi cu suspiciune.

Majoritatea politicienilor români continuă să prefere comunicarea directă sau prin intermediul declaraţiilor de presă. Chiar şi cei prezenţi în reţelele sociale nu sunt deosebit de activi. Cum vă explicaţi – este electoratul român perceput drept mai puţin receptiv?

Este incorect să reducem discuţia la receptivitatea electoratului. Există trăsături specifice electoratului din fiecare ţară în parte. Şi există teme electorale care contează mai mult de la un an electoral la altul, de la o regiune geografică la alta. Campaniile româneşti actuale sunt după chipul şi asemănarea candidaţilor. Şi după chipul şi asemănarea electoratului lor. O campanie neconvenţională se potriveşte candidatului care are cel mai numeros electorat neconvenţional. Electoratul românesc rămâne deocamdată unul prin excelenţă convenţional.