Bucureşti, 21 martie 2011 –

ADVICE Students le-a pregătit studenţilor o serie de 13 workshopuri pe teme de comunicare,  susţinute de cei mai importanţi strategi din industria marcomm-ului autohton. Proiectul se derulează pe parcursul a două săptămâni şi îşi propune să atragă cei mai entuziaşti studenţi dornici să inveţe cât mai mult despre componenta strategică a marketingului şi a publicităţii.

Submarinul Think Strategy va poposi anul acesta la Caffffe Creativa, sediul fundației Friends for Friends. Pentru a se îmbarca în călătoria subacvatică spre lumea nevăzută a comunicării, studenţii pot completa formularul de înscriere pe site-ul www.thinkstrategy.ro până pe 27 martie.

Think Strategy este singura şcoală gratuită de strategie în comunicare şi publicitate pentru studenţi. Ediţia de anul acesta are ca temă strategia din spatele lansării unui produs. Astfel, participanţii vor urmări, în cadrul workshopurilor, fiecare etapă care marchează procesul unei campanii de comunicare pornind de la stadiul de concept până la implementarea efectivă pe piaţă.

Cei 24 de participanţi vor parcurge, milă cu milă, structura unei campanii de comunicare începând cu etapa de cercetare şi continuând cu derularea succesivă a paşilor necesari pentru promovarea eficientă a unui produs:

Ziua 1: Break the ice, crew!

Ziua 2: Driving in. Ce inseamnă strategia în comunicare?

Ziua 3: Make a splash.

Ziua 4: Using the Sonar

Ziua 5: Aye, aye, captain! Moving forward! Full speed ahead

Ziua 6: Periscopes up to creative!

Ziua 7: Here’s the hatch. Stand-out. Then go online!

Ziua 8: Control room calling

Ziua 9: Breathe in, breathe out!

Pentru a vizualiza programul complet și numele invitaților, accesaţi www.thinkstrategy.ro.

De mai bine de 8 ani, ADVICE Students colorează lumea publicităţii cu proiecte încrezătoare, concepute de studenţi pentru studenţi. Din pasiune pentru idei revoluţionare, ADVICE Students comunică deschis perspectivele sale asupra lumii cu oameni pe măsură.

„Într-o epocă în care majoritatea studenților folosesc cel puțin o platformă Web 2.0,  e-mail-ul este singurul mijloc prin care, dincolo de cursuri, interacționează cu studenții”, spuneam vineri, întrebând, mai mult retoric: facultățile de comunicare, încotro?

Teoretic, practica e bună. Și reciproca?!

Și iată două dintre răspunsurile primite:

Profesorii de la FJSC se impart in doua categorii: profesori si colaboratori. Primii predau uneori si dupa carti scrise acum multi ani, cu date neactualizate astfel incat studentul iesit de pe bancile facultatii afla deodata ca mare parte din ce a invatat nu mai este valabil. Recunosc ca in ultimul timp s-au mai adaptat. Voi felicita insa mereu FJSC-ul pentru colaboratorii adusi. Oameni din profesorie care au stiut sa ne predea asa cum stiu ei, cum practica ei si astfel am aflat cum e viata de dupa FJSC. (Sabina Cornovac¹)

Profesorii, in mare parte, sunt exact aceia care nu si-au mai actualizat cursurile de ani de zile. Eu cred ca ceea ce le lipseste cel mai mult profesorilor universitari din Romania este experienta propriu-zisa de lucru in domeniul respectiv. Fiindca tot am avut sansa anul acesta sa particip la cursuri de la mai multe universitati din Europa, am ramas placut impresionata sa aud de la profesori de marketing fraze de genul “Pe cand lucram in compania X la campania Y”. (Elena Cîrîc²)

Dar comunicarea, unde e comunicarea?

Duminică, Evenimentul zilei³ venea cu alte încercări de răspuns:

Sebastian Burduja studiază în America din 2004, iar acum face în paralel două mastere la Harvard. Din punctul său de vedere, profesorul are un rol foarte important: „Profesorul este mai mult decât un personaj care lecturează şi împărtăşeşte din experienţa sa. Este un mentor în adevăratul sens al cuvântului, care îşi face timp să se întâlnească cu studenţii după ore. Unul dintre profesorii de la Stanford, Larry Diamond, un analist politic celebru, care abia are timp pentru dânsul, m-a chemat la el acasă să discutăm pe diverse subiecte. Astfel de exemple, de devotament pentru studenţi, fac o mare diferenţă, te inspiră, îţi dau încredere.”

Profesorii de comunicare, încotro?

Nu îmi face nicio plăcere să o spun, dar, în ultimul timp, mi-a fost dat să aud din ce în ce mai rar vorbindu-se despre un profesor din România așa cum Sebastian Burduja vorbește despre profesorul său. Este, în cele din urmă, o problemă care ține (și) de comunicarea student-profesor. Și, teoretic, profesorii de comunicare ar trebui să știe să o rezolve.

Practic, se pot aduce multe argumente⁴ în favoarea profesorilor. Însă argumentele nu țin nimănui de cald. Și, în timp ce întrebarea rămâne - profesorii de comunicare, încotro? -, răspunsurile se tot amână. De ani buni.

1. Sabina Cornovac – Blog
2. Elena Cîrîc – Blog
3. Cum se vede învăţământul de la Oxford sau Harvard – Evenimentul zilei, 10 ianuarie 2010
4. De pildă, numărul de „studenți pe cap de profesor universitar”, care în România, pare a fi confundat cu producția de ceapă la hectar. Și raportat mereu în creștere. Fapt care favorizează bugetele, dar defavorizează studenții.

Întrebări

Întrebările sunt, ca întotdeauna, simple…

Sunt pregătite facultățile de comunicare pentru epoca Web 2.0? În ce măsură se mai poate spune că pregătesc „specialiști”? Mai pot fi privite facultățile de comunicare ca „o investiție în viitor”?

În loc de răspunsuri

Într-o epocă în care tot mai multe ediții tipărite își încetează apariția¹, „știința conceperii și trimiterii comunicatelor către presa scrisă” continuă să fie centrul de greutate al învățăturilor transmise către studenți.

Într-o epocă în care majoritatea studenților folosesc cel puțin o platformă Web 2.0,  e-mail-ul este singurul mijloc prin care, dincolo de cursuri, interacționează cu studenții.

Într-un an în care cantitatea de informație va ajunge să se dubleze la fiecare 72 de ore, mulți profesori nu și-au mai actualizat cursurile de ani de zile.

Și, nu în ultimul rând…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=OhuV_rmf5Mg[/youtube]

O altă întrebare:

cine sunt profesorii care pregătesc actualii specialiști în comunicare?

Priviți acest film… Lumea se schimbă. Facultățile de comunicare, încotro?

1. Criza a închis deja 47 de publicaţii. Lista e deschisă – Capital, 21 decembrie 2009

Îmi dau seama că ar putea fi un șoc, dar a spune că „fericirea vine din interior” este o minciună”. „Banii aduc fericirea”. Iar peste 30 de ani le voi spune copiilor mei că nu ei sunt cel mai important lucru pentru mine.

Angajatorul meu va ști că prioritățile mele sunt corecte. Pentru că munca este importantă și nu familia. Vă spun: cândva, familia era unită. Însă trăim într-o societate care se adaptează rapid, iar acest lucru nu mai va fi valabil în timpul vieții mele. Experții îmi spun că peste 30 de ani voi aniversa 10 ani de la divorț.

Nu pot concepe că voi trăi în țara în care m-am născut. În viitor, distrugerea mediului încojurător va deveni norma și nu se va mai putea spune că îi va păsa cuiva de acest pământ.

Va deveni evident că generația mea este apatică și letargică. Este o prostie să presupunem că există speranță.

Pe câți dintre prietenii voștri îi recunoașteți în spotul alaturat?

KFC Romania are bucuria de a va invita sambata, 19 decembrie, la Timisoara, la debutul Conferintelor KFC.

Conferintele KFC doresc sa reprezinte un prilej de discutie pentru toti aceia care, pasionati fiind de un anumit domeniu, doresc sa-si impartaseasca ideile, idealurile, si sperantele de viitor. Si, mai ales, Conferintele KFC doresc sa fie un prilej de ne cunoaste cu totii mai bine. Si de a ne bucura impreuna.

Conferintele KFC vor debuta la Timisoara, in cadrul celui mai nou restaurant KFC deschis in Romania, cu tema “Blogging vs. Microblogging”. Partenerii primei editii ai Conferintelor KFC sunt comunitatea Cirip.ro si pr365.ro.

Toti aceia care doresc sa participe la prima editie a Conferintelor KFC sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestei insemnari de pe blogul KFC.

Sursa: blogul KFC Romania

1. Prima editie a Olimpiadei 2.0 a avut loc in perioada 17 august – 4 septembrie 2009.

Carte de vizită

Mail: clickio[la]gmail[dot]com; Twitter: @clickio; Linkedin: profil.

Talk to me

De multe ori, comunicatorii online se ghidează parcă dupa îndemnul „fă ce spune popa, nu ce face el”, cu alte cuvinte nu comunică aşa cum îi sfătuiesc pe clienţii lor să comunice. Dar Ionuţ Oprea pare a şti că cea mai bună reclamă pe care ar putea să o facă Standout este “să practice ceea ce prezice”: blogul său este dinamic, identitatea sa este clară în reţelele de socializare cum ar fi linkedin şi nu lipseşte prezenţa din comunitatea offline.

Dincolo de a lucra într-un domeniu care presupune atragerea influencer-ilor în campaniile clienţilor, Ionuţ Oprea este la rândul lui un influencer. Unul aparent mai uşor de abordat, având în vedere că adresa de email multicoloră se găseşte pe homepage iar numărul de mobil apare prietenilor de pe facebook…În plus, mesajul automat prin care îți mulțumește că îl urmărești pe twitter este o invitaţie: „Bun venit! Vrei sa afli ceva despre internet, bloguri si publicitate online? Talk to me ”.

O bogată experienţă în .ro

La nici 30 de ani, Ionuţ Oprea are o bogată experienţă în .ro, de aici titlul acestui articol. Acum trei ani, când mulţi dintre noi nu ştiau cu ce se mănâncă un blog, Ionuţ explica cum nu se face un concurs pentru bloggeri. Deci ar fi bine ca PR-iştii care ar fi interesaţi de o colaborare să nu se culce pe urechea „suntem colegi…” Dacă cineva repetă greşelile amintite pe clickio.ro şi nu numai, asta n-ar fi începutul unei frumoase relaţii…

Cât despre campaniile în care s-ar implica, Ionuţ Oprea spunea cândva (despre CSR): „Aş vrea ca unele dintre ele să experimenteze cu activităţi nu doar de compensare, ci chiar de activare a spiritului comunitar.” Ar mai fi de menţionat că Ionuţ este sensibil la problema cancerului de col uterin, acesta fiind unul din puţinele subiecte nelegate de online care apar pe blog.

Și, în final, încă un sfat de la Ionuț Oprea: pentru o campanie reușită, PR-istul trebuie să respecte regulile comunicării  și, în acelați timp, să fie un inovator.

1. Top 20 clipuri virale în România

O festivitate „plină de viață și de poftă de comunicare”. O festivitate la care, alături de câștigători, de invitați și, firește, alături de echipa KFC România, am luat parte și eu alături de colegii mei de internship.

Ce ar fi de spus?

Așa cum am afirmat de la început, Olimpiada 2.0 și-a propus

să încurajeze „creativitatea, obișnuința unei documentări corecte, interactivitatea și persuasiunea realizată inteligent și situată în normele bunului simț”. Și să „arate companiilor că relațiile publice pot face casă bună cu online-ul. Și că este momentul să pășească mai ferm pe acest tărâm.

Fie și numai prin prisma acestor obiective, Olimpiada 2.0 a fost o reușită. Iar pentru această reușită, pe lângă meritatele felicitări adresate participanților la probele de Blogging și Microblogging, se cuvine să felicităm și KFC România.

Pentru că a înțeles să creadă în noua generație de comunicatori și în Web 2.0 fără a pune și impune condiții. Și pentru că semnalul dat astăzi de către KFC România va putea fi preluat mâine și de către alte companii.

Comunicarea de mâine – indiferent de cum va arăta acel „mâine” – nu va putea fi făcută de către comunicatorii zilei de ieri.

Olimpiada 2.0 va continua

Mulțumim KFC România. Și mulțumim acelora care ieri au fost alături de noi:

Ligia Adam, Catalina Banica, Alexandra Bombita, Denisa-Simona Botu, Andreea Burlacu, Dragos Cazacu, Adrian Ciubotaru, Catalin Dragoi, Ileana Ghita, Ana-Maria Iana, Silviu Istrate, Gabi Macovei, Lucian Marin, Auras Mihai, Magda Mihaila,  Stefania Muca, Malina Paun, Anca Nelersa, Maria Nistor, Iulian Pavel, Stefan Poieana, Tiberiu Ioan Popescu, Sorin Rusi, Simona Stanescu, Daniela Stefan, Teatrul Masca, Razvan Valceanu, Cristian Voiculescu.

Olimpiada 2.0 va continua. Cu ediția a doua, firește.

(Foto: Cristian Voiculescu și Sorin Rusi)

Aşa cum era anunţat ne-am întâlnit pentru a socializa. Am început destul de stângaci: noi între noi, cei care ne cunoşteam, cei care eram deja prieteni.

Dar nu asta era ideea! Astfel a fost luată situaţia de coarne şi oamenii îmbiaţi mai cu binişorul, mai cu forţa (vă rugăm să citiţi pizza şi bere, pentru cei care erau cu maşina suc şi apă plată) la discuţii.

S-avorbit serios despre vreme, soarele de afară, femei, bărbaţi, de ce îi iubim dar ei de ce ne iubesc, proiecte, vise, speranţe, dezamăgiri, iluzii ajungând în final la deziluzii.

Să nu ne întristăm prea repede totuşi. Atmosfera a fost condimentată din plin de cei de la Pizza Hut cu ketchup picant şi muzică bună iar pe alocuri cu bancuri şi poante cu şi fără Bulă.

S-a comunicat mult sperăm că a fost cu folos iar apoi s-a lăsat cu un mini after-party de excepţie!

Pe subiect au mai scris: Ştefania, Ligia, Simona, Sorin,  Nihasa, Piticu, Swamp, Victor, Cristian, Gabi, Andrei.

PR-ul minte! Fără excepţie! Denaturează adevărul şi transformă răţuşca cea urîtă în lebădă stirea in poveste.

Cam asta am auzit şoptindu-se despre PR. Chiar in primele zile de internship cineva m-a întrebat: dar ce face PR-ul iar răspunsul meu a venit ezitant. Vreau să fac PR, dar nici eu nu ştiu ce vreau să fac defapt.

În online, cu zăhărelul

Referindu-mă la prima propoziţie din articol cu mîna pe inimă spun că nu e chiar aşa. Dacă şi relaţiile publice mint, publicitatea cu ce se mai ocupă? Ori poate ne-am adunat noi prea mulţi mincinoşi într-un colţ de internet, încercând ducerea cu zăhărelul a multelor mase – de oameni că altfel erau mese.

Între proiecte şi lansări în aceste două săptămâni am învăţat cum să mă privesc şi altfel şi cum să învăţ relaţionarea online când offline nu este nici timp, nici loc.

PR, masculin, feminin

Sună simplu dar e puţin reconfortantă dezbaterea intensă numai prin intermediul tastelor cu oameni care nu îţi cunosc nici prezentul şi nici trecutul, nici prea de aproape faţa şi nu pot decât să te ghicească. Cum altfel? Printre taste!

Astfel, tastele tale ajung să se confrunte intens cu tastele lor şi sunt momente în care nu mai e vorba de dreptate ci de orgolii. Întrebare tipic masculină apărută într-un grup de fete: cine o are mai mare? Şi aici, e vorba de mândrie!

Dar până la urmă nu doar ne-am învăţat cu stilul reciproc de muncă dar ne-am apropiat în scop comun: 500 de chestionare, poezii, lectură, recitiri.

Ne-au mai apropiat în timp şi berile unde, puţin câte puţin, am început pe rând să spunem adevărul despre noi. Cât de mare o are în fapt, măsurată, fiecare. Mândria!

O oră pentru mai departe

Vorbind despre internship voi relata partea asta de poveste. Unde nu totul a fost roz, unde ne-am lovit unii de alţi apoi de noi, ieşind în final la lumină, cu capul sus! Am răzbit 3 săptămâni fiecare pe unde am fost: la munte, la mare, în provincie sau capitală, la masă, cu familia, internshipul a fost mereu problema principală.

Acum suntem o serie de oameni îndrăgostiţi de o oră matinală: ora nouă!

Promisiune? Vom continua. Iar promisiunea asta este dovata opusului primei fraze!

Sursă foto

Suspiciuni

Într-un studiu realizat în iulie 2009 de Russell Herder şi Ethos Business, procentele obţinute indică scepticismul celor mai mulţi manageri în ceea ce priveşte susţinerea de politici prin care să-şi încurajeze angajaţii să folosească noile canale de comunicare, aceştia manifestându-şi rezervarea cu privire la eficienţa reţelelor sociale şi impactul survenit în urma implicării acestora în managementul reputaţiei şi al securităţii corporative. În acest sens, procentele sunt negative.
Numai 31% dintre cei chestionaţi au admis inofensivitatea reţelelor sociale asupra securităţii corporative, restul negând-o vehement. În aceeaşi notă reticentă, 51% dintre directorii de management, marketing şi resurse umane se tem că aceste noi canale de comunicare pot fi în detrimentul productivităţii angajaţilor, 49% dintre aceştia susţinând că reţelele sociale pot păta reputaţia companiei. În ceea ce priveşte comunicarea de criză, chestionaţii care au răspuns că ar apela la aceste mijloace de comunicare au fost în procent de 13%, restul de 87% refuzând să le includă în planul combaterii crizei în comunicare. De altfel, un alt studiu realizat de Sophos arată că 66% dinte manageri cred că angajaţii care împart informaţii personale pe site-uri de social networking, pot pune în pericol infrastructura IT a companiei, alţi aproape 40% afirmând că organizaţiile lor au fost victime ale spam-urilor şi a atacurilor negative pe site-uri ca FaceBook, Twitter, LinkedIn sau MySpace.

All in all…

Există multe motive pentru care managerii sunt îndreptăţiţi să fie sceptici în folosirea acestor noi canale de comunicare. Totuşi, aceştia ar putea combate pericolele site-urilor de social networking prin cinci metode eficiente¹:

1. educarea angajaţilor asupra riscurilor online;
2. filtrarea accesului pe anumite site-uri de social networking la anumite intervale de timp;
3. verificarea informaţiilor pe care organizaţia managerului şi staff-ul acesteia le fac publice online;
4. analizarea planului de securitate Web 2.0 regular: userii ar trebui să împartă informaţiile necesare cu părţi de încredere;
5. asigurarea unei soluţii care poate combate spam-urile sau atacurile negative.

Mai mult, dacă managerii ar reuşi să-şi facă “curaj” în folosirea reţelelor sociale, aceştia ar trebui să contruiască o politică ce are în prim plan noile canale de comunicare, bazate pe elemente providenţiale ca onestitatea şi respectul, confidenţialitatea informaţiilor, identitatea online clar definită sau evitarea conflictelor de interese în cadrul companiei. Totodată, această politică online ar trebui aplicată în concordanţă cu valorile şi principiile “politicii offline” a organizaţiei.

(sursa foto)

1. Two thirds of businesses fear that social networking endangers corporate security, Sophos research reveals – Sophos.com