Este un articol despre cum poţi folosi RSS pentru a monitoriza ce se scrie despre un anumit subiect online.

Pentru că RSS-ul nu e doar un mod prin care te poţi abona la site-uri şi bloguri pentru a primi articole in Google Reader, in momentul in care acestea au fost publicate online. Pentru ca puţini ştiu că poate fi  folosit şi ca instrument de management al reputaţiei online, pentru a afişa instantaneu ultimele articol, reacţii, fotografii sau comentarii legate de compania, produsul sau serviciul pe care il reprezinţi şi promovezi online.

Iată o selectie de unelte web care pot fi folosite în mod gratuit pentru ca tu să  stii primul ce se vorbeşte despre tine pe world wide web:

1. Blogul – pentru un comunicator, poate să fie punctul de plecare în orice campanie online. Locul unde se găsesc toate informaţiile utile şi răspunsurile la toate intrebările.  Wordpress, Blogspot, sau o platforma custom-made, important e să existe un mediu prin care să se faciliteze comunicarea şi interacţiunea între brand şi utilizatori.
2. Google Reader – locul unde poţi aduna şi citi toate blogurile la care te-ai abonat.
3. IGoogle – pagina personalizată pe care poţi adăuga diverse widgeturi, aplicaţii (to do list, calendar, bancuri, curs valutar, horoscop, prognoza meteo, joculeţe şi multe altele) sau feed-uri rss.
4. Google Alerts – atunci cand cineva caută pe google “compania x”, poţi alege sa fii inştiinţat instant, zilnic sau săptamanal prin mail sau feed . Acelasi lucru oferă si Yahoo.
5. Google Blogsearch – Similar cu Google Alerts, filtrează doar rezultatele de pe bloguri. Poţi alege să te abonezi la RSS-ul rezultatelor unor căutări, şi  eşti primul care afla când, ce, şi unde a gasit cineva cuvintele pe care tu le stabileşti că merită monitorizate.
6. Addictomatic –descrierea lor de pe prima pagina spune tot: “latest buzz on any topic”. Oferă rezultate recente despre aproape orice subiect de pe twitter, bing, blog searchf, friendfeed, youtube, digg, wordpress, flickr, delicious si alte servicii web
7. Flickr – serviciul de foto-sharing permite abonarea prin rss la diverse tag-uri sau cuvinte cheie (exemplu aleator : arta)
8. Monitorthis – te poti abona la feed-urile de rezultate pe aproximativ 20 de motoare de căutare
9. TweetBeep – “is like Google Alerts for Twitter”.  Poate retuna rezultate prin mail sau RSS, zilnic sau săptămanal, de fiecare data când cineva foloseşte un anume cuvânt. Poate fi customizat prin filtre, să afişeze doar twitt-uri care conţin link-uri, atitudini pozitive sau negative, întrebări, fraze exacte sau aproximative. Primele 10 alerte sunt gratuite.
10. BoardTracker – crează feed-uri RSS pentru căutarile pe forumuri (doar pentru .com)
11. Keotag – rss cu ultimele rezulte pe diverse medii online.

Cum bine spunea Alvin Toffler¹ în “Power Shift”, trăim într-o lume a informaţiei, iar cunoaşterea este echivalentă cu puterea.

În fiecare secunda apar informaţii noi. Cantitatea de informaţie diponibilă pe internet creşte exponenţial, iar oamenii sunt mereu în căutare de nou. În fiecare lună a anului trecut s-au facut 31 miliarde de căutări pe Google, de 12 ori mai multe decât în 2006. Informaţia pe care o poate afla o persoană care citeşte zilnic „New York Times” depăşeşte cantitativ informaţia la care avea acces în întreaga sa viaţă un om din secolul al XVIII-lea.

Cum ne putem asigura că ajungem să aflăm tot ce ne interesează? Cum filtrăm toată această informaţie? Care este modul cel mai eficient pentru căutarea de noi informaţii? Cum procedăm pentru a descoperi totul cât mai rapid? Toate aceste întrebări au un răspuns simplu: RSS. Cu ajutorul său, informaţia vine la noi la fel cum muntele venea la Mahomed

Ştiu că nu ar avea rost să vă povestesc cum îmi citesc eu RSS feed-urile în fiecare dimineaţă, alături de o cafea tare sau cum nefuncţionarea de două ore a Bloglines îmi poate strica ziua, aşa că am ales să scriu despre aspecte mai puţin cunoscute ale RSS.

Generarea RSS

Majoritatea site-urilor dinamice oferă RSS, dar ce ne facem când dăm peste un site care nu oferă facilitatea de abonare? Este simplu: apelăm la servicii specializate, cum ar fi FeedBlitz sau FeedBurner.

Mixarea RSS-urilor

Există situaţii în care am vrea să grupăm RSS-uri. De exemplu, atunci când citeşti multe ziare online, ai prefera să ai toată informaţia la un loc, sortată cronologic. Cum poţi să faci asta? Soluţia vine de la FeedShow, Blogdigger, BlogSieve sau RSS Mix.

Crearea unui RSS de căutare

Unele motoare de căutare creează câte un RSS numit Search Feed pentru fiecare căutare. Astfel poţi urmări tot ce apare nou prin abonarea la RSS-ul respectiv, fără a trebui să accesezi din nou motorul de căutare respectiv pentru a relua căutarea. Interesant este că poţi căuta în acelaşi mod şi link-uri – de exemplu, acest Search Feed de la Bing mă ajută să aflu imediat ce URL-ul http://pr365.ro/ a fost menţionat undeva.

Ce site-uri mai oferă mecanismul de Search Feed? Bloglines, Technorati, Google Blog Search, Flickr, furl, delicious (se pot caută imagini precizând termeni din tag-uri sau descrieri – un exemplu este căutarea pentru Bucureşti avand acest RSS) şi multe altele.

Motoarele de căutare bazate pe RSS oferă rezultate în timp-real, organizate cronologic, iar cel mai mare avantaj al acestora este faptul că indexează informaţia mult mai rapid decât motoarele clasice. În plus indică data şi ora la care a fost publicată informaţia respectivă, lucru pe care la o căutare cu Google sau Yahoo îl poţi afla doar vizitând link-urile oferite.

Dacă vorbim despre informaţie cât mai proaspătă, nu pot să nu menţionez faptul că Google are un parametru de căutare (as_qdr=d) care permite vizualizarea celor mai noi pagini web, indexate în ultimele 24 ore. Se poate crea un bookmarklet în browser pentru o căutare de acest gen a termenilor de interes.

RSS-uri care îţi vorbesc

Dacă vrei să stai cu ochii închişi şi RSS-ul să îţi fie citit în căşti, nu trebuie decât să accesezi Feed2Podcast, Talkr sau xFruits, servicii descrise foarte bine de către Carmen Holotescu pe e-learning blog.

Dacă ştii şi alte servicii similare sau le foloseşti pe cele menţionate în articol şi vrei să ne dai exemple de utilizare sau sfaturi, aştept un comentariu

(Sursa foto)

1. Alvin Toffler scriitor şi futurolog american

Dar am continuat să visez, şi iată ce am aflat: RSS vine de la Rich Site Summary sau Really Simple Syndication. La o privire mai atentă, Rich Site Summary se referă la (RSS 0.91, RSS 1.0), în timp ce Really Simple Syndication este (RSS 2.0). Cuvântul Syndication e folosit, în mod deloc surprinzător, pentru a reda faptul că informaţia de pe un website e făcută disponibilă pentru mai multe alte site-uri.

După cum o spune şi numele, RSS e foarte simplu de utilizat. Prin urmare, am început “calatoria”. Am descărcat un reader şi am bifat cât mai multe site-uri (cine s-ar fi gândit că  nu o să citesc update-urile despre vreme din America?) Ideea genială care stă la baza RSS este faptul că  nu mai trebuie să cauţi tu noile ştiri, ci practic, “te caută ele pe tine” (ca într-o reclamă cu buget redus), având surse constante de ştiri. Ce-mi place la feedreader-ul meu e că e discret şi eficient.

Şi cum totul se învârte în jurul relaţiilor publice, e important să vedem în ce fel e util RSS pentru PR. Pentru mine e clară conexiunea între cele două concepte, aş putea spune chiar interdependenţa, încât îmi pare greu s-o explic. Ok, o să încerc: în relaţia PR+RSS, PR e partea în care un concept e explicat, pus în valoare, făcut cunoscut, iar prin RSS toate aceste idei, concepte ajung la public rapid şi simplu, într-un sistem prin care nimeni nu primeşte informaţii nesolicitate.

Şi cum totul e pentru şi despre a€œmirabila faptura€™ numită simplu “om”, cea mai bună ilustrare a ideii PR+RSS ar fi combinarea celor două tipuri de reacţii prezentate în primul paragraf, pentru a arăta, încă o dată, că “ne completăm reciproc”.

• Abonarea la site-uri și bloguri – funcția inițială a RSS-ului și totodată cea mai utilizată, abonarea permite primirea aproape imediată a oricărei actualizări de conținut, fără să mai fie nevoie să accesezi adresa site-ului. Mai mult, există și opțiunea salvării feed-urilor offine, deci mai mult acces la informație.
• Managementul reputației – RSS-ul se dovedește unul dintre cele mai bune instrumente de monitorizare a informațiilor despre orice subiect, printr-o simplă abonare la rezultatele căutării unui anume termen, prin Google Blog Search, Google Alerts sau alte instrumente cu funcții asemănătoare.
• Advertising, marketing sau PR – Feed-ul RSS poate deveni cu ușurință parte componentă a unei campanii online, cu ajutorul unor plug-in-uri care permit afișarea de link-uri sau bannere comerciale în interiorul articolelor primite prin feed. Mai mult, feed-urile RSS permit conținut video, imagini, prezentări ppt, pdf-uri și download-uri, astfel încât comunicarea devine mai complexă, iar mesajele mai convingătoare.
• News mastering - acest fenomen care a luat naștere odată cu înmulțirea blogurilor (și deci a feed-urilor specializate), constă în alegerea, agregarea, filtrarea, editarea și remixarea informațiilor dintr-un newsradar (set agregat de feed-uri RSS pe un topic  specific) către un anume public. Asta înseamnă doar conținut relevant și de calitate, trecut prin filtrul unui specialist, care alege din amalgamul de informații disponibile online doar ce contează cu adevărat pentru cititorii săi.
• Comunicare one2one – prin abonarea la RSS, cititorul transmite publisherului, pe lângă adresa de mail, și informații privind interesele sale. Astfel, web publisherii pot crea  conținut personalizat pentru fiecare (categorie) din abonații săi, în baza acelor date personale, și pot comunica mai eficient cu fiecare în parte.

Deși la noi RSS-ul e folosit de un număr relativ mic de oameni (17,7% din 8200 de respondenți), iar oamenii de comunicare nu par încă să-i dea atenția cuvenită, potențialul feed-ului e imens și sunt șanse foarte mari ca-n viitorul apropiat PR-ul + RSS-ul să se pupe-ntr-un copac mai cu foc decât în prezent, ascunși cu grijă în paginile unui Feed Reader.

Despre RSS, numai de bine!

Ok, știi să-ți faci treaba, îți folosești… relațiile personalo-publice, mai primești un link, mai dai un link, faci un blog, faci un eveniment pe facebook, soliciți niște ReTweet-uri, comentezi ici colo, vorbești cu câte-un blogger (dacă nu-l cunoști personalizează mail-ul de parteneriat) etc. Dar totuși, de ce să intre lumea pe site-ul clientului? Este în campanie? Are conținut care merită citit și care este înnoit regulat? DA? Atunci sigur te gândești să implementezi sistemul de RSS, desigur, pe lângă cel de newsletter, care oricum era implementat demult, nu-i așa?

RSS-ul este o metodă excelentă de a susține self-publishing-ul, pe termen lung contribuind la diminuarea dependenței față de media (publisheri). Ce faci tu ca om de relații publice axat pe online este să iei mai multe canale de comunicare, să adaptezi mesajul (140 de caractere? Facebook? Blog? Site corporate? Incurajarea blog-urilor de angajați? Forum?), și să-l expui publicului. Iar rolul intermediarilor îl limitezi doar la cel de a expune propriile canale de self-publishing.

Acum, pentru că în acest articol vreau să ne axăm pe RSS, ce trucuri am putea folosi în acest domeniu când vine vorba de punerea în practică?

Un RSS cu personalitate

Înainte de toate. Promovează-l! Cum? Prin text și imagine, pe site, în comunicate, în mail-urile corporate etc. Caută doar „RSS Icons” pe google și vei avea de ales dintr-atâtâtea (caută-le pe cele care pot fi folosite în scop comercial) încât o să stai o zi întreagă să te cerți cu tine și cu cei din departament care este cel mai potrivit pentru site-ul clientului.

Însă imaginea nu e totul. Găsește un text pentru a atrage atenția, pune textul și imaginea undeva vizibil pe site. Nu uita să pui descriere la imagine (ca atunci când vizitatorul pune mouseul deasupra imaginii RSS să afle informații utile și concise despre rolul iconiței). Majoritatea celor care folosesc internetul, cel puțin în România, nu prea știu exact ce este RSS-ul (gândește-te doar la vizitatorii stirileprotv.ro, sau libertatea.ro, sau click.ro, sau ziare.com etc).

Educă-ți cititorul (chiar dacă prin intermediul site-ului clientului), poți chiar crea o rubrică specială în site în care să spui totul despre RSS. Subliniază ideea că nu i se va umple inboxul mail-ului cu mesaje comerciale (în fond și la urma urmei). Și mai specifică-i faptul că degeaba folosește un RSS Reader dacă este abonat la un singur feed (al tău). Așa că oferă-i site-uri cu RSS activat cu informații complementare cu ale tale (eventual site-uri necormerciale). Atât cititorul cât și cel link-uit de tine vor aprecia inițiativa ca fiind una sinceră (dăm în CSR? ).

Feed parțial sau întreg?

Știi ca de obicei pe newsletter informația se trimite într-o formă cât mai completă, dar pe RSS ai opțiunea unui feed RSS parțial (adică publicarea unui număr limitat de caractere din cadrul unui mesaj pe pagina de net).  Feed-ul parțial îți da posibilitatea să anunți publicarea unui articol, să arăți direct în Readerul RSS un rezumat, însă cititorul va putea citi informația completă doar după un click către articolul publicat pe pagina clientului. Astfel, crezi că dacă ai un feed RSS parțial vei genera vizite site-ului sau, din contră, vei rămâne și fără vizite și cu informația necitită?

Dacă te bazezi pe un conținut EXTREM de interesant, te poți axa pe feed-ul RSS parțial. De ce? Pentru că la niște informații utile/de ultimă oră/șocante nu mai contează un click și timpul de încarcare al unei noi pagini.

Dar dacă ai drept client o companie ca oricare alta? Sugestia noastră este un feed RSS complet, chiar dacă te va „usca” de câteva vizite directe către site. Acest ultim efect îl poți contracara cu mai multe link-uri către articole interne. Exemplu: „Așa cum menționam în ultimul comunicat…” – această formulare generează o întrebare „Care ultim comunicat? Ia să văd dacă menționează același lucru”, care, deduceți și singuri, va trebui să aibă un link intern.

Din exemplul de mai sus reiese sfatul nostru principal: încercați să folosiți cât mai multe expresii și informații care vă dau vouă abilitatea de a adăuga un link intern și care, în același timp, ridică un semn de întrebare cititorului de feed RSS. În plus dacă folosiți această tehnică aveți un bonus: robotul google de indexare apreciează nespus link-uirea interna.

În loc de concluzii

Apelează la RSS doar când ai ceva de transmis. Această este o regulă care se aplică în orice domeniu în care îți excerciți meseria de PR-ist. Nu credem că trebuie să menționăm aplicarea regulii și în cazul RSS-ului, dar tocmai am făcut-o. Articolele publicate prin RSS fără informații utile/interesante/etc. care sunt transmise în mod repetat nu fac altceva decât să convinga cititorul, cu greu câștigat, să se dezaboneze. Nu-i nimic dacă nu ai ce știre să-i faci clientului, poate, puturosul, nu a făcut nimic interesant (dar care-i treaba ta?) timp de o lună, nu-i nimic. Decât să publici bilanțuri plictisitoare mai bine aștepți să vezi de unde poți fabrica o știre interesantă.

O altă parte importantă în munca de PR este cea de evaluare. RSS-ul permite o evaluare destul de simplă dar eficientă: poți știi câți utilizatori sunt abonați la Feed-ul RSS (cel mai simplu prin folosirea feedburner) și știi câți din aceștia au dechis link-uri către site-ul tău, direct din Readerul RSS, folosind orice script de monitorizare a traficului (recomandăm google analytics pentru că nu necesită publicarea unei imagini a vreunui site de trafic).

Dar cum folosim cel mai bine RSS-ul în cazul în care vrem să-l folosim drept resursă pentru noi și nu canal de comunicare cu publicul clientului? Vom dezbate această problemă într-un articol viitor (da, vom veni înapoi și vom face modificarea la aceste cuvinte pentru a conține un link intern către noul articol).

În încheire un sfat: nu luați canalele online (și deci, nici RSS-ul) ca pe înlocuitoare a tradiționalelor metode de relații publice. Așa cum radioul nu a înlocuit presa scrisă și nici televizorul, radioul, așa nici internetul nu va înlocui (complet) aceste mijloace clasice. Și nici RSS-ul nu va înlocui newsletter-ul. Uitați-vă la Google, companie dotcom, cu venituri numai din prestări de servicii online, ce face.

(Sursa foto)

Pentru unii e simplu: îşi pun un RSS feed, încearca să scrie articole bune, sunt tot timpul updataţi la ce se întâmplă şi ascultă ce vor cititorii lor.

E oare suficient?

În 2007, Darren Rowse de la ProBlogger a pus o întrebare simplă şi în acelaşi timp una cu adânci repercusiuni în relaţia blogger – vizitator: “Ce te face să te dezabonezi de la feed-ul unui blog”?

Răspunsurile sunt variante, astfel încât Darren Rowse a decis să le aranjeze în funcţie de numărul apariţiilor acestora în cuprinsul comentariilor şi a importanţei. Trebuie precizat că analiza aceasta a fost făcută pe cele 103 comentarii primite ca răspunsuri, unele dintre ele menţionând mai mult de un motiv pentru care ei s-ar dezabona de la un feed. Iată, așadar, Top 20 greseli de evitat:

1. Prea multe articole (postate prea des) – 37
2. Articole postate rar – 29
3. Feeed-uri incomplete – 25
4. Blogul işi schimba tematica (prea multe postări înafara subiectului) – 23
5. Prea multe articole preluate, repetate, copiate, reciclate – 19
6. Conţinut neinteresant – 16
7. Conţinut irelevant – 13
8. Prea multă laudă personală – 11
9. Conţinut de slabă calitate – 11
10. Prea multe articole ample – 10
11. Blogging negativ – 7
12. Erori de feed ( îndeosebi când feed-ul încarcă de fiecare dată ultimele 10-20 de articole) – 7
13. Conţinut ofensator/atacuri personale/discriminare – 6
14. Advertoriale (prea multă reclamă în articole) – 6
15. Titlurile articolelor nu spun despre ce e vorba în articol – 5
16. Lipsa sau proasta formatare a textului – 5
17. Modificarea intereselor personale (ale abonatului) – 5
18. Informaţie inutilă sau lipsită de valoare – 4
19. Prea multe link-uri şi prea puţin conţinut – 4
20. Reclama – 3

Așadar, se pare că o foarte mare importanţă este acordată frecvenţei articolelor. Extremele nu sunt bune în blogging. Prea des, prea rar, prea mult, prea puţin “it`s a big no, no”. Şi modul în care conţinutul este prezentat sunt regăsite frecvent în acest top; până la urmă contează şi “ambalajul” şi “împachetarea”. Nu în ultimul rând, cei care şi-au exprimat părerile, fac referire la calitatea, relevanţa şi natura conţinutului, aşa cum de altfel era şi de aşteptat.

Concluziile acestui top sunt că, pentru a-ţi păstra cititorii, e bine să:

• îţi setezi o frecvenţă a postărilor şi ea nu trebuie să fie la niciuna din extreme;
• fii concis; dacă ai un articol lung, mai bine îl împarţi în mai multe parti saua măcar formatează-l bine şi dă-i un titlu reprezentativ;
• scrii constant din toate punctele de vedere;
• fii corect cu cititorii, furnizează-le informaţii noi şi fii cât mai conştient de valoarea pe care acestia o au.

Mai mult decât atât, intervine și posibilitatea de a distribui informațiile mai departe, de a le comenta, de a ține evidența activității tale.

O altă caracteristică importantă, este posibilitatea de a salva feedurile pentru a le citi ulterior, mai precis pentru a le putea accesa chiar și atunci când nu există o conexiune la internet.

Pentru Google Reader, transferul informațiilor se poate realiza prin intermediul Google Gears. Este suficientă instalarea unui software pentru ca la următoarea deschidere a browserului feedurile să fie salvate. Nu se salvează automat, va trebui să le descărcați printr-un simplu click pe iconul verde:

După acest proces, aveți libertatea de a accesa informațiile chiar și fără o conexiune la internet.

Și totuși, cum putem utiliza RSSurile în realizarea acțiunilor de PR?

În primul rând putem fi generatori de RSSuri. În momentul în care generăm feedurile, depinde de noi ce fel de informație cuprindem în ele, sub ce formă și în ce cantitate. Astfel, putem promova prin intermediul propriului feed evenimente/persoane/articole, putem lansa concursuri, ș.a.m.d.

În al doilea rând, putem utiliza ca mijloc de promovare  RSSurile unor persoane care deja au o notorietate. Ei adaugă în feedurile lor informația pe care noi dorim să o transmitem în schimbul unei colaborări.

Avantajul esențial oferit de RSS este faptul că informația ajunge acolo unde este nevoie de ea, subscrierea la feed realizându-se exclusiv prin manifestarea voinței individului. Utilizarea acestui serviciu de către presă nu face decât să ușureze munca oamenilor de PR.

Primul lucru pe care îl fac, atunci când ajung la birou, e să răsfoiesc readerul. E locul unde mă pun la curent cu noutățile din domeniu, cu ce s-a mai scris despre agenţie, despre unul dintre colegii mei si de ce nu, despre mine. Şi aş recomanda asta tuturor: să îşi arunce un ochi pe reader cât timp își beau cafeaua, pentru că, în afara faptului că e relaxant, în acelaşi timp e şi util. «RSS-urile reprezintă soluţia cea mai eficientă de a fi la curent cu ultimele ştiri de interes cît şi articolele de pe blogurile de interes», spunea Claudiu Murariu, iar eu nu o puteam spune mai bine.

RSS-ul poate fi privit ca o platformă care strânge conţinut. Conţinut ce îl găseşti pe web, lucruri care se află pe bloguri, news, „chestii” care se află în directoare specifice şi baze de date şi multe altele. Astfel, RSS-ul poate fi văzut ca un filtru, cu un conţinut din oricare dintre aceste tipuri de resurse, conţinut pe care îl pune într-un format standardizat.

Google Reader, alături de Gmail si Office Mail, e pagina de internet care stă deschisă în permanenţă, atât timp cât eu ma aflu în faţa unui calculator. Deoarece se actualizează destul de repede si afli informaţia in timp util/real. Astfel RSS-ul devine puntea de legatură dintre tine și oamenii din mediul în care te acţionezi, oameni cu ale lor gânduri si păreri.

În acest domeniu, al Relaţiilor Publice, doreşti sa obţii cât mai multă vizibilitate, importanţă, expunere, prestigiu pentru un anumit brand, companie sau serviciu. Şi citeam undeva o chestie foarte deşteaptă. Daca o anumită companie e în stare sa producă fluxuri de ştiri pertinente, compania respectivă ajunge sa ţinteasca toate obiectivele de mai sus. Mai mult, reuşeşte sa obţină o vizibilitate sporită in motoarele de căutare. Nu mai e nevoie sa va detaliez ca astfel se pot obţine feedback, referinţe.

Pentru final am sa vă spun ca readerul iţi dă libertatea sa organizezi cum vrei tu subscrierile, pe domenii de activitate. Practic, iţi usurează zilnic munca si obţii informaţii noi legate de domeniile tale preferate. Nu vă gândiţi ca singura mea pasiune e PR-ul. Urmăresc cu acelasi interes site-uri/blog-uri de moda şi muzică. Şi le găsesc pe toate la un loc… în reader.

Sunt aproape sigură că şi eu, ca şi mulţi alţi internauţi, ne-am  considerat geniali când am descoperit RSS. De ce? Pentru că prin el am aflat cum îmi pot permite să stau ceva mai relaxată, să iau o pauză şi să citesc ce-mi place. Asta pentru că RSS-ul este o modalitate prin care site-ul web vine la utilizator, şi nu invers. Astfel poţi citi zeci sau sute de ştiri în câteva minute.

RSS e o tehnologie menită să te ţină la curent cu ultimele ştiri, blog-uri sau orice alt gen de informaţii de pe site-uri care îşi schimbă des conţinutul. De fapt, RSS este un sistem care îţi permite să urmăreşti dintr-o singură pagină, mai multe site-uri care se actualizează permanent şi este mult mai eficient decât bookmark-urile cel puţin ca timp alocat.

Aşadar, dacă încă nu-l foloseşti îmi permit să te sfătuiesc s-o faci, iar dacă deja îl utilizezi şi esti un guru în domeniu, te rog să mă ajuţi cu nişte mesaje de completare.

Cum începi să-l utilizezi?

Este mai simplu decât îţi imaginezi.

Pasul 1: Îţi trebuie un Reader, iar cel recomandat de majoritatea cunoscătorilor este Google Reader. (este gratuit şi usor de manevrat). Îţi faci un cont apăsând “Create an account“, iar dacă ai deja un user Gmail, poţi să îl foloseşti.

Pasul 2: Dupa ce te loghezi aduni adresele care te interesează şi care bineînteles suportă sistemul RSS. Nici acest pas nu îţi complică viaţa. Poţi să dai click pe Add subscription şi să introduci adresa site-ului

sau să dai click pe o iconiţă (sau, dacă vreți, „butonaş”) ca aceea pe care o găsiți la finalul acestui articol.

Concluzie? RSS-ul este mană cerească. Este metoda cea mai eficientă de a fi la curent cu ultimile ştiri din domeniul care te interesează şi mâna dreapta a tuturor oamenilor ocupaţi. Cu atât mai mult a jurnalistilor şi comunicatorilor.