Că se datoarează unui monitor care a luminat constat, de dimineață până târziu în noapte, sau unor degete iscusite care știu să facă atmosferă la rând cu pixelii omniprezenți în horile noastre,  de la apus și de la rasarit, trei săptămâni au trecut.

Din culise…

Trei săptămâni rotunde în care primul internship 2.0, ce a dansat idei și proiecte sinonime cu instinctele noastre față de o lume ideală, a oprit, pentru moment, muzica. De ce? Pentru că repetiția din culise trebuia să se termine, pentru că a venit vremea să lovim treptele scărilor și să ne așezăm privirea pe scenă, a noastră și a tuturor. Dar, despre aceast viitor episod vor scrie alții, mai bravi. Din culise. Cadența a fost menținută de un personaj bine conturat, înalt, care, în aparență, se deosebea de noi doar printr-un joben negru.

… și din afara lor

În prima zi am crezut că toți avem același rol, si ne miram cum, noi, făpturi atât de diferite și asemenea, ne-au fost date aceleași replici. Dar, confuzia noastră, născută dintr-o individualitate ce începuse să-și caute ecoul, nu făcea decât să mire previzibil pe Cineva cu un joben negru, care era de acord că nu ai de unde să știi ce-ți dorești până nu încerci. Iar noi nu încercasem nimic, însă vroiam cam tot. Adică Totul. Spre a nimănui dezamăgire, nu am învățat chiar totul, însă am învățat părți întregi. Amănunt. “La final”, acel joben avea să fie purtat de toți ceilalți, dar acest lucru, pe acea vreme, era încă necunoscut.  Revenind. Nu știam cum e să lucrezi pe scenă, actori în rolul comunicării fiind, dar aici așa ne-am simțit. O bulă ruptă din realitate, dar destinată tot realității. Astfel de artificii doar magicienii le pot face. Să  joci după și în fața unei cortine invizibile, să fii și actor și spectator, să te împiedici pe o scară sau să urci două trepte din prima, câte simbioze, tot atâtea lucruri clare. Stagiul III va mai juca, la cererea publicului, dar mai ales la cererea scenei  înseși. Momentan, ne vom schimba costumele pentru aceleași roluri, ale comunicării, iar regia va fi tot sub îndrumarea aceluiași joben negru. Magic.

Semnat,

Gândurile unui joben de magician

PR-ul minte! Fără excepţie! Denaturează adevărul şi transformă răţuşca cea urîtă în lebădă stirea in poveste.

Cam asta am auzit şoptindu-se despre PR. Chiar in primele zile de internship cineva m-a întrebat: dar ce face PR-ul iar răspunsul meu a venit ezitant. Vreau să fac PR, dar nici eu nu ştiu ce vreau să fac defapt.

În online, cu zăhărelul

Referindu-mă la prima propoziţie din articol cu mîna pe inimă spun că nu e chiar aşa. Dacă şi relaţiile publice mint, publicitatea cu ce se mai ocupă? Ori poate ne-am adunat noi prea mulţi mincinoşi într-un colţ de internet, încercând ducerea cu zăhărelul a multelor mase – de oameni că altfel erau mese.

Între proiecte şi lansări în aceste două săptămâni am învăţat cum să mă privesc şi altfel şi cum să învăţ relaţionarea online când offline nu este nici timp, nici loc.

PR, masculin, feminin

Sună simplu dar e puţin reconfortantă dezbaterea intensă numai prin intermediul tastelor cu oameni care nu îţi cunosc nici prezentul şi nici trecutul, nici prea de aproape faţa şi nu pot decât să te ghicească. Cum altfel? Printre taste!

Astfel, tastele tale ajung să se confrunte intens cu tastele lor şi sunt momente în care nu mai e vorba de dreptate ci de orgolii. Întrebare tipic masculină apărută într-un grup de fete: cine o are mai mare? Şi aici, e vorba de mândrie!

Dar până la urmă nu doar ne-am învăţat cu stilul reciproc de muncă dar ne-am apropiat în scop comun: 500 de chestionare, poezii, lectură, recitiri.

Ne-au mai apropiat în timp şi berile unde, puţin câte puţin, am început pe rând să spunem adevărul despre noi. Cât de mare o are în fapt, măsurată, fiecare. Mândria!

O oră pentru mai departe

Vorbind despre internship voi relata partea asta de poveste. Unde nu totul a fost roz, unde ne-am lovit unii de alţi apoi de noi, ieşind în final la lumină, cu capul sus! Am răzbit 3 săptămâni fiecare pe unde am fost: la munte, la mare, în provincie sau capitală, la masă, cu familia, internshipul a fost mereu problema principală.

Acum suntem o serie de oameni îndrăgostiţi de o oră matinală: ora nouă!

Promisiune? Vom continua. Iar promisiunea asta este dovata opusului primei fraze!

Sursă foto

Ne-am intrat repede în pâine, cu şedinţele şi proiectele despre care ştiţi deja, de pe pr365, de pe recitiri, de pe blogurile colegilor mei. De fapt, mie nu mi-a rămas mare lucru de zis.

Decât că sunt mândră că am fost o parte din echipa pr365. Că îmi plăcea atât de mult să lucrez, că uitam cu zilele de mâncare. Că nici la concert, nici în fuga din oraş n-am plecat fără laptop.  Că era să pic de pe scaun când am auzit că facem cenaclu. Că îmi pare rău că n-am putut să le fac pe toate, să nu ratez nici un cuvânt, să ajut (sau să încurc) puţin la toate proiectele. Că mă bucur că punctul nu-i punct final, ci un fel de linie de pauză deghizată. Staţi pe-aproape, internii mai au lucruri faine de zis.

(foto de-aici)

Când am citit mail-ul de acceptare în internship, am început să ţip şi să sar în sus de fericire, gândindu-mă că voi învăţa o groază de lucruri şi va fi şi foarte relaxant. Şi asta pentru că nu luasem prea mult în seamă cuvintele bine tălmăcite ale lui Sorin: „internship-ul consumă o mulţime de timp”. Numai că, bineînţeles, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar deja după prima zi de internship visam noaptea că nu mă voi descurca cu deadline-urile. De aici încolo, ce a urmat, e poveste: prima săptămâna – haotică, nebună, frumoasă; a doua – plină de nervi, stres, dar şi de încurajări prieteneşti; a treia a – cu excese, finalizări şi adânci mulţumiri sufleteşti.

În rândurile ce urmează, nu voi unge articolul cu „siropul de despărţire”, aşa cum o dragă colegă de internship spunea, fiindcă nu ne vom „despărţi” niciodată. Ci, am să le dau câteva sfaturi rezultate din experienţa proprie,  celor care vor avea ocazia să facă parte dintr-un internship online:

• Ai grijă ce limbaj foloseşti! De cele mai multe ori, limbajul pe care îl foloseşti în grupul de prieteni nu se pretează cu colectivul de muncă, fie el şi online.
• Încearcă să comunici deschis cu toţi membrii echipei, chiar şi cu „mentorul” acesteia. Fii tu primul care îi spune şefului păsurile tale!
• Stăpâneşte-ţi furia! În căsuţa de ym poţi da uşor „delete” unui cuvânt scris, înainte să apeşi ENTER! Fii chibzuit!
• Deşi comunici online, limbajul colocvial nu este întotdeauna cel mai potrivit. Nu folosi înjurături, chiar dacă nu indică persoana cu care vorbeşti. Limbajul tău poate intimida receptorul!
• Nu îi ignora pe acei membrii ai echipei care nu au reuşit să fie online din diverse motive. Oferă-le ajutorul tău pentru a-i pune pe aceştia la curent cu noile sarcini. Comunică eficient cu ei în vederea unei bune cooperări şi a acoperirii golurilor din proiecte.

În loc de „la revedere!”

Nu îmi iau rămas bun de la echipa 3 a internship-ului 2.0, fiindcă tot o să mai interacţionăm. Doar le mulţumesc tuturor colegilor pentru răbdarea şi pasiunea de care au dat dovadă pe parcursul ultimelor trei săptămâni şi îl FELICIT pe Sorin că avut înţelepciunea să ne înţeleagă şi să aibă, la rându-i, răbdare cu noi.

(sursa foto)

Ce poate fi mai potrivit ca să înţelegi „cum e cu PR-ul ăsta online” decât un internship online? Proiect cu un avantaj major pentru pasionaţii de comunicare din afara Bucureştiului, care au acces la destul de puţine evenimente de soi: poţi să participi de oriunde, cât timp ai un terminal şi-o conexiune la internet. Şi n-are limitări de vârstă, aşa că e bun şi pentru PR-iştii cărora li se pare că sunt depăşiti de tehnologie, ca şi pentru cei care au online-ul în vârful degetului mic şi îşi doresc o carieră în PR.

Pe de o parte, te lămureşte ce şi cum e cu tot felul de cuvinte pe care le-ai auzit, dar nu ţi-ai făcut niciodată timp să le experimentezi – twitter, facebook, linkedIn, google docs, gravatar, RSS (ca să enumăr doar câteva dintre ele). Pe de altă parte, te ajută „să punctezi” la capitolul experienţă şi să-ţi faci un portofoliu de PR online. Ce mai, câştig pentru toată lumea. Iată, pe scurt, ce-a făcut stagiul III al internship-ului 2.0:

- şedinţe pe twitter – cele matinale au fost cele mai solicitante ;
- lucru în echipe, în conferinţe pe YM şi google docs – să vedeţi cum se lucrează la strategii şi texte în echipe de 6-8 oameni cu background diferit şi care nu se cunosc între ei…;
- materiale legate de tematica stagiului – le găsiţi pe pr365.ro;
- generarea unei dezbateri (vezi aici şi aici ) despre influencers în .ro şi profilele unora dintre ei – unde am avut ocazia să-i cunoaştem direct pe câţiva;
- campanie online pentru un proiect social demarat de Ambasada Marii Britanii la Bucureşti – de la elaborarea strategiei la facebook, wiki, twitter, promovare pe site-uri şi bloguri ş.a.;
- un cenaclu adaptat timpurilor noastre – nu doar offline, ci şi online;
- un cod propus bloggerilor interesaţi de social media;
- şi câteva beri băute offline .

Destul de multe pentru un timp atât de scurt, nu?

În concluzie, un internship de unde am învăţat cu toţii câte ceva. Şi pe care o să-l recomand tuturor prietenilor mei interesaţi de domeniu, pentru ediţiile viitoare. Fiindcă merită.

Sursă foto

Timp de 3 saptămâni se amestecă continuu, la început la foc mic (compoziția nefiind omogenă), apoi din ce în ce mai intens. Având toate ingredientele proaspete și-o rețetă de succes, rezultatul final n-are cum să fie altfel decât de aplaudat.

Așadar, stagiul 3 și-a atins și el obiectivele, alături de stagiile anterioare. Ne-am „jucat” cu toții de-a „PR-iștii” și am îndrăznit chiar să dăm sfaturi din când în când. Am arătat că posedăm suficiente cunoștinte pe anumite domenii și am învățat cât cuprinde de la ceilalți pe ramurile în care aveam nevoie.

Personal, cel mai mult la acest internship mi-a plăcut că mi-am găsit mentorul căruia îi simțeam lipsa la începutul verii. Chiar dacă perioada aleasă n-a fost cea mai potrivită pentru mine și-n ciuda tuturor rugăminților de la prieteni de-a ieși ziua în oraș, de-a face una, alta, am preferat întotdeauna să mă dedic internshipului. Fiindcă am privit totul ca pe o șansă imensă ce mi-a fost dată.

Mulțumesc frumos, colegi de internship, și mulțumesc, șefu’!

Sursă poză

Și-uite așa ne-am întâlnit noi la ceainăria Randez-Vouz, un Sorin Tudor, 7 fete cucuiete din stagiul 3, un invitat special (Adrian Ciubotaru) si o veterană din echipa 2.

De data asta am făcut și poze și nu le ținem doar pentru noi!

Iar am pus țara la cale, discutând vrute și nevrute, dar mai ales stabilind detaliile întâlnirii de azi. Fiindcă Adrian Ciubotaru nu ne-a vizitat doar din curtoazie, ci pentru că el este din nou invitat special și astăzi, în cadrul întâlnirii Cenaclului Recitiri.

Așa cum vă ziceam, astăzi după-amiază așteptăm oameni frumoși cu inimi calde să recitească alături de noi povești. Povești și mai frumoase ca aceasta de la care a pornit totul.

Deci: Absintherie Sixtina, ora 16.00, înarmați cu gânduri bune!

Cum a fost?

În nici un caz ca povestea sforăitoare de mai sus. Am ajuns La Scena pe ploaie şi am descoperit că suntem exilaţi în sala de teatru de la mansardă, din motive obiective. După care am descoperit că în sala de teatru nu se fumează; ne-am mutat pe hol. După care ne-am mutat totuşi într-un salon, unde am fost admonestaţi de patronul (?) stabilimentului că “ţinem lecţie în casa lui”. Nebănuite sunt căile offline-ului, zic, iar erorile de comunicare sunt amuzante foc.

Ce a fost?

Au fost discuţii despre online, deloc surprinzător, şi comentarii despre cum semănăm sau nu cu pozele de pe Twitter şi Messenger. Au mai fost discuţii despre facultăţi, mastere şi sistemul de învăţământ în general, despre cv-uri online şi cum să le ratezi magistral, despre poezie şi politică. Desigur, a fost şi berea din titlu, ba chiar şi cafele, cocktail-uri şi o salată bulgărească. Pe sfârşit, au fost taxiuri, autobuze şi plimbări prin ploaie.

Cine a fost?

Din stagiul 3, doar fete: Anca, Dumitriţa, Elena, Ileana, Magda, Sabina, Simona, Ştefania şi cu mine. Dintre veterani, au ţinut secrete faţă de noi Anca, Andreea, Silviu şi, bineînţeles, Şefu‘. Dacă am fost atât de mulţi la întâlnirea privată, staţi să vedeţi la Offline 2.0!

Ei, cum fu?

Bine, fată! Am ratat toţi concetrul Madonna pentru treaba asta, dar zău că a meritat! Eu, cel puţin, m-am trezit în mijlocul unor oameni interesanţi rău! Am avut parte de lecţii de viaţă la un pahar, sau, după caz, o zacuscă (să-ţi fie de bine, Ionuţ!).

Cândva, pe la al 3-lea rând de bere, mi-am adus aminte că în comunicare e foarte important să ştii să asculţi. Şi aici am avut ce asculta! Prindeam cu voie bună din zbor ideile. Despre una dintre ele o să auziţi cât de curând.

Nici nu ştiu când s-a făcut atât de târziu încât devenise devreme, şi mă gândesc că ăsta e doar un preview la Offline 2.0. Întâlnirea a fost mult mai utilă decât orice şedinţă online, am aflat lucruri pe care numai prin “viu grai” le poţi afla şi simţi în acelaşi timp. Am descoperit oamenii din spatele pozelor, articolelor, oamenii cu care am petrecut ore peste ore discutând virtual. Şi aşa am aflat că, de fapt, calităţile lor se accentuează când îi vezi pe bune.

Printre alte activităţi am avut şi un interviu pentru job ad-hoc, precum şi o exemplificare instant de PR reuşit (mulţumim Copolovici).

De prezenţa cui ne-am bucurat?

- Silviu, reprezentând stagiul I

- Noi, cei din stagiul II: Andreea, Bogdan, Ligia, Mihai şi eu

- din stagiul III: Andrei și Ştefania. În plus, ni s-au alăturat Viorel Copolovici, Ionuţ Tudor și Horia, iar Sorin a fost cel care a găsit “mixul ăsta bun”.

Ce să mai zic? Trebuia să fiţi acolo:). Da, aşa-i, era “private party”. Dar de Offline 2.0 să nu ziceţi că nu v-am zis!

Îti vorbesc aici în numele tuturor colegilor mei de stagiu şi, îmi place mie să cred, în numele celor care au fost “înainte-mergătorii” noştri, cei din stagiul I.

Felicitări pentru că ai ajuns până aici!

Ce va urma de acum încolo e din ce în ce mai interesant. Lucruri pe care poate le ştiai, care poate nu-ţi vor plăcea, pe care le vei considera antice dar toate având o singură caracteristică: utilitatea în relaţiile publice.

Suntem siguri că vei face aceleaşi greseli ca noi <insert evil laugh here> , că îţi vei da seama că erau lucruri banale şi la fel de siguri suntem că Sorin te va dojeni în stilu-i caracteristic.

De asta suntem aici, să învăţăm împreună din greşeli!

It`s part of the game!

Nu te speria de volumul mare de muncă (e trecător), o să aştepţi cu sufletul la gură urmatoarea şedinţă şi deadline-ul o să se apropie cu repeziciune. E un vârtej de noutăţi, de lucruri pe care e posibil ca acum să le faci pentru prima dată (bine!) şi o să ai ocazia de a-ţi măsura puterile.

Ia-o ca pe o provocare. Una nici uşoară, nici foarte grea ci mai degrabă una din care vei ieşi la final cu fruntea sus şi, pe lângă tot ceea ce ai învăţat, îţi vei da seama că ai cunoscut oameni extraordinari. Niciunul din ei nu e vre-un “guru” sau dacă e, nu o să-ţi dai seama pentru că în acest Internship, toţi aveţi şansa voastră.

Bucură-te că eşti unde eşti! Să nu crezi că prezenţa în acest Internship ţi se cuvine! Participă la toate şedinţele şi pe langă toate astea, încearcă să-ţi cunoşti colegii. Fă-ţi prieteni în domeniu! Cel mai de preţ lucru pe care o să-l obţii în urma Internship-ului e respectul de sine, încrederea în forţele proprii și caţiva prieteni extraordinari.

Indiferent că sunteti 5 sau 15 în stagiul III, gândeşte-te că mai sunt încă 19 oameni care te pot ajuta şi, dacă ai nevoie de un sfat sau de o idee, ştii unde ne găseşti.

Până atunci, îţi spunem un sincer “Bine ai venit!” şi îţi urăm mult succes! Acum, eşti unul de-al nostru.

Cu prietenie,

Bogdan