Carte de vizită

Mail: piticu[la]piticu[dot]ro; Twitter: @piticu21; Linkedin: profil.

Blogging as news as passion as me

În momentul de faţă este Project Manager la Realitatea.net. Şi, fireşte, blogger profesionist. În CV-ul său mai apar: administrator IT  (2000-2005) şi Inginer Multimedia (2005-2008), tot la Realitatea.net. A urmat Universitatea din Piteşti şi deţine atestare CCNA (aşa că, dacă ai probleme cu reţeaua ,cu siguranţă este persoana de care ai nevoie).

Este o persoană foarte sociabilă – participă la majoritatea întâlnirilor unde găsiţi mulţi alţi  bloggeri şi în special la evenimentele legate de tehnologie şi evaluarea proiectelor online. Pe blogul personal nu tratează o temă anume. Găsiţi acolo ştiri, reviewuri, recomandări, lucruri personale, politică, reclame etc. De altfel chiar el a descris piticu.ro într-un director de blogguri ca “blogging as news as passion as me”.

Pentru a-l prezenta cât mai bine i-am adresat câteva întrebări.

Piticu e un rebel

S.S: Cine e Piticu?

Cristi Dorombach: Of, Doamne, greu de spus. Piticu e un rebel. E un tip care se bagă în orice, foarte activ, care comentează orice, vorbeşte mult şi de cele mai multe ori are dreptate. Urăşte să aibă dreptate.

S.S: În ce direcţie se îndreaptă?

Cristi Dorombach: Asta e o întrebare gen Istodor. Încolo. Dracu’ ştie unde mă îndrept. În sus, n-am nici un ţel … ba da, dar asta ar însemna să vreau să fiu preşedinte. Vreau să fac cât mai multe, să fac orice, oricum, oricând. Pentru mine ziua de 24 de ore e prea mică şi pe la 2 – 3 noaptea îmi pun întrebarea de ce mi se face somn, de ce trebuie să mi se facă somn în fiecare noapte.

S.S: Care ţi s-a părut cea mai interesantă campanie pe care ai susţinut-o şi de ce?

Cristi Dorombach: Campanie susţinută de mine … aia în care am dus haine şi jucării copiilor de la Valea Plopului de Paşte. De ce? Pentru că mi-am dovedit mie, pentru că am dovedit altora că se poate mişca ceva … şi cu puţin.

Anca a fost cea care m-a schimbat

S.S: Te întrebi ce vor spune copii tăi când vor citi blogul tău?

Cristi Dorombach: Nu.  Surorile mele îl citesc pentru că le e mai uşor să afle despre mine de pe blog în loc să mă bâzâie în fiecare zi.

S.S: În afară de oamenii din online cât de mult mai ai timp să te vezi cu prietenii care nu au blog sau twitter?

Cristi Dorombach: Încă am foarte mulţi prieteni care n-au blog sau twitter. Asta mă face pe mine … mai special. Dacă aş fi unul dintre geeksi … n-aş mai conta.

S.S: Te consideri mai mult blogger, jurnalist sau om de comunicare?

Cristi Dorombach: O întrebare dificilă. Jurnalism s-a numit facultatea, blogger e ceea ce fac, comunicarea am învăţat-o datorită primelor două lucruri.

S.S: Ce faci când nu scrii pe blog?

Cristian Dorombach: Internet, muzică, condusul, călătorii …

S.S: De când eşti blogger, care sunt lucrurile care au avut un impact foarte mare asupra ta?

Cristi Dorombach: Nu ştiu ce a avut un impact foarte mare asupra mea … am învăţat să trec foarte repede prin lucruri şi să opresc doar ce este într-adevar bun. Un impact foarte mare … păi cred  că Anca¹ a fost cea care m-a schimbat.

Mă deranjează comentariile fără acoperire.

S.S: Ce te deranjează cel mai tare legat de blogosferă?

Cristi Dorombach: Mă gândesc ce să răspund aici fără să atac pe nimeni.
Mă deranjează comentariile fără acoperire. Ceva de genul a zis ăla o chestie naşpa, hai să zic şi eu că e gratis. Şi o dovedeşte cineva? Nu.

S.S: Primeşti des critici sau ameninţări?

Cristi Dorombach: Nu primesc ameninţări. Criticile ori le înţeleg şi le iau ca atare, ori le explic şi se domolesc, dar nu`s foarte dese. Acum nici nu stiu dacă să cred că asta e de bine sau nu.

Cum să îl abordați pe Piticu?

Chiar dacă spune ca PR-ul tot cafele face, nu se sfieste sa ia apararea oamenilor din PR:

Nu sar sa apar PR-istii  pentru ca stiu cativa care chiar fac treaba buna, lucreaza peste program si abia se tin pe picioare ca relatiile publice ale firmei sa fie puternice, dar sunt ofticat cand vad ca sunt toti bagati in aceeasi oala. Atunci sa facem 2 tabere de PR-isti, aia buni si leprele².

Cum defineste „leprele”? Puteti afla, de pildă, citind această însemnare. Așa cum din această însemnare, puteți afla unul dintre lucrurile pe care nu trebuie sa le faceți.

Cum să îl abordați? Ne spune chiar el:

salut bloggere … uite ceva ce te va interesa / sau avem pentru tine / noi aducem ceva interesant / nu vreau să fac spam.

În plus, noi vă mai sfătuim să înlocuiti adresarea „bloggere” cu „Cristi” (nu, nu-i place sa-i spuneti Cristian ).

Sociabil și săritor din fire, este foarte probabil să răspundă afirmativ unei invitații la un eveniment. Și dacă vă comportați onest, să vă ajute mai mult decât v-ați aștepta. Este bloggerul pe care nu vrei să îl superi pentru că se ia la trântă cu oricine și, în același timp, bloggerul care poate naște vedete. Doriți un exemplu? Bubu. Iar dacă nu știți cine este Bubu, înseamnă că nu v-ați făcut temele. Și vă recomandăm să începeți de aici.

1. Anca – @InnOcente, twitter; Innocente.ro, blog – este soţia sa . Naşii cuplului sunt Arhi si Nevasta
2. Ce aveti cu PR-ul?

Ei, cum fu?

Bine, fată! Am ratat toţi concetrul Madonna pentru treaba asta, dar zău că a meritat! Eu, cel puţin, m-am trezit în mijlocul unor oameni interesanţi rău! Am avut parte de lecţii de viaţă la un pahar, sau, după caz, o zacuscă (să-ţi fie de bine, Ionuţ!).

Cândva, pe la al 3-lea rând de bere, mi-am adus aminte că în comunicare e foarte important să ştii să asculţi. Şi aici am avut ce asculta! Prindeam cu voie bună din zbor ideile. Despre una dintre ele o să auziţi cât de curând.

Nici nu ştiu când s-a făcut atât de târziu încât devenise devreme, şi mă gândesc că ăsta e doar un preview la Offline 2.0. Întâlnirea a fost mult mai utilă decât orice şedinţă online, am aflat lucruri pe care numai prin “viu grai” le poţi afla şi simţi în acelaşi timp. Am descoperit oamenii din spatele pozelor, articolelor, oamenii cu care am petrecut ore peste ore discutând virtual. Şi aşa am aflat că, de fapt, calităţile lor se accentuează când îi vezi pe bune.

Printre alte activităţi am avut şi un interviu pentru job ad-hoc, precum şi o exemplificare instant de PR reuşit (mulţumim Copolovici).

De prezenţa cui ne-am bucurat?

- Silviu, reprezentând stagiul I

- Noi, cei din stagiul II: Andreea, Bogdan, Ligia, Mihai şi eu

- din stagiul III: Andrei și Ştefania. În plus, ni s-au alăturat Viorel Copolovici, Ionuţ Tudor și Horia, iar Sorin a fost cel care a găsit “mixul ăsta bun”.

Ce să mai zic? Trebuia să fiţi acolo:). Da, aşa-i, era “private party”. Dar de Offline 2.0 să nu ziceţi că nu v-am zis!

Constantin Cocioabă (aka eCostin) și-a început activitatea pe Internet în ’97. În prezent este IBU Project Manager la ProTv și se ocupă de reFresh.ro – site care, după cum spune și Costin, nu își propune să să schimbe, să convingă sau să ofere cele mai proaspete știri din online, ci are intenția de a arhiva idei, proiecte, schimbări și decizii pentru a le dezbate împreună cu cititorii. De asemenea, eCostin se mai ocupă și de extensia reFresh.ro în offline, reseminar.ro și sp2.ro – un site util amatorilor de twitter.

Si, daca tot am pomenit de twitter: interviul care urmeaza mi-a fost acordat tocmai prin intermediul acestei platforme.

@Bombina În secţiunea România, trezeşte-te! a blogului dvs., vorbiţi despre societate. Speraţi să să schimbaţi ceva?

@eCostin Da, pentru ca multi romani gandesc haotic. Daca schimb 1 persoana inseamna ca sectiunea aceea si-a atins scopul.

@Bombina Care consideraţi că este rolul refresh.ro în mediul online românesc?

@eCostin Avem nevoie sa ordonam corect verbele a cunoaste si a utiliza. In plus e nevoie si de infomare obiectiva si documentata

@Bombina Ce înseamnă „cotribuţie” la refresh.ro şi cine poate participa la dezvoltarea proiectului?

@eCostin Daca exista pasionati si vor sa scrie pe refresh.ro nu ramane decat sa ma contacteze. (cred ca la asta te refereai)

@Bombina Sunteţi cunoscut mai ales în mediul online. De ce aţi ales ca Re:Seminar să se desfăşoare în offline?

@eCostin Pentru a aduce profesionisti in domeniu, pentru discutii “la cald” pe subiecte clare si pentru networking.

@Bombina Cât de important este mediul online pentru un PR-ist? Se poate face PR fără web 2.0?

@eCostin Probabil e la fel de important ca pentru toata lumea. Cred ca depinde si la ce face PR

@Bombina Un concept la modă este Brand-ul Personal. Cât de important este el pentru un om de comunicare?

@eCostin Depinde unde vrea sa ajunga. Banuiesc ca brand-ul personal al PR-istului il “creste” munca lui efectiva in industrie

@Bombina Daca pentru o perioada (o saptamana/ o luna) online-ul ar fi nefunctional, cu ce v-ati ocupa?

@eCostin Cu reparatia lui

@Bombina Ok . Multumesc frumos!

Reporter la ziarul AZI apoi la Tele 7abc, prezentator de ştiri şi redactor-şef la Antena 1, redactor-şef la Jurnalul Naţional şi director editorial al departamentului de ştiri din Antena 3, Vlad Petreanu este în prezent nu doar producător şi realizator la Antena 3, ci şi o voce apreciată în blogosferă”.

Activ pe Internet din mai 2007 (iniţial pe http://amardezi.blogspot.com/, migrând ulterior la http://www.petreanu.ro/), Petreanu abordează pe blogul său teme din cele mai variate, de la media sau politică până la fotbal, filme sau călătorii. Ce l-a determinat să aleagă jurnalul online, după aproape 20 de ani de presă clasică? Aflăm chiar de la el: „E plăcerea de a publica fără restricţii. Pentru un gazetar (deja) vechi, asta e o posibilitate fascinantă. Este, evident, vorba şi despre interacţiunea cu cititorii textelor pe care le public aici. În media tradiţională, această relaţie este mai degrabă una instituţională – aici putem conversa direct.”

Feedback-ul de la cititori este văzut ca principalul avantaj al bloggingului, comparativ cu jurnalismul tradiţional. Cititorii sunt „şefii”, cei care decid subiectele interesante, iar bloggerul are libertatea de a stabili conceptul editorial şi formatul, „o provocare pentru orice jurnalist”. Anumite principii de etică în comunicare trebuie, totuşi, respectate şi în blogosferă, susţine Vlad Petreanu într-un interviu derulat pe Twitter în cadrul proiectului Internship PR 2.0 :”libertatea de exprimare nu exclude etica, dimpotrivă. E diferenţa între libertate şi libertăţi. Libertăţi îşi iau mitocanii.”

Chiar dacă Asociaţia de Monitorizare a Presei (AMP) nu poate reglementa comunicarea pe bloguri, dezbaterea legată de codul deontologic pentru mediul virtual „este una justificată”, apreciază Petreanu. Sperăm să ne împărtăşească în curând şi 10 principii ale bloggingului, similare celor enunţate pentru breasla jurnalistică, în contextul în care este foarte probabil ca în următorii ani graniţele dintre bloggeri şi jurnalişti să se estompeze (după cum estimează Jeremy Wright), “întrucât vor fi toţi uniţi de acelaşi ideal: de a sluji adevărul”. Probabil o veste bună pentru bloggerii care se plâng adeseori că oamenii de PR nu îi tratează la fel ca pe jurnalişti; dar nici nu trebuie, nuanţează Vlad Petreanu: cea mai bună abordare este una „personalizată, indiferent de categoria socială”.

Însă până la momentul înfrăţirii supreme de-o parte şi de cealaltă a tastelor, avem cinci reguli de etică a bloggingului enunţate de acelaşi Jeremy Wright, prezent la conferinţa RoNew Media 3.0:

• scrii doar ce ştii că e adevărat;
• dacă ai dovezi online sau informaţii din surse online, pune linkuri;
• nu scrie ca şi când ai putea să corectezi mai târziu;
• identifică fiecare potenţial conflict de interese;
• dacă altcineva ar scrie mai bine informaţia decât tine, lasă-l pe el să o facă.

În online-ul românesc s-a încercat formularea acestui gen de bune practici de trei ani încoace – din păcate fără rezultate vizibile. Îndreptate mai mult spre „ce” decât spre „cum” să scrii, normele luate în discuţie de AMP vizează pentru moment evitarea atacurilor discriminatorii şi a prejudecăţilor legate de rasă, vârstă, sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut social. Pe scurt – corectitudinea politică. Noţiune devenită un-cool în ultima vreme şi ignorată suveran de mare parte a blogosferei româneşti – nu politeţea aduce trafic, ci limbajul agresiv şi conflictele virtuale, echivalentul pe web al scandalurilor din presa tabloidă. Şi-apoi, minciună sau adevăr – cui îi mai pasă, atâta timp cât e vorba de un subiect fierbinte?

„A sluji adevărul” nu este doar un motto nimerit pentru micul manual de conduită online ce întârzie să apară, ci şi una dintre „poruncile” codului de etică în relaţii publice citat de Andrei Chirica pe blogul său. Etica în PR înseamnă să comunici onest, responsabil, şi să acorzi prezumţia de inteligenţă jurnaliştilor cu care intri în contact. Un bun profesionist în relaţii publice ar trebui să se bazeze pe valoarea de ştire a comunicatului său, iar nu pe varii metode de “influenţare” a presei. Altminteri riscă să comită una din cele mai frecvente greşeli, semnalată de Vlad Petreanu, şi anume să confunde jurnaliştii cu “transmiţători de mesaj fără capacitate de analiză proprie”.

(sursa foto)