va determina social media metamorfozarea strategiilor de relatii publice pâna la punctul in care rolul media tradiţionale nu doar că va fi mult diminuat, dar se va putea vorbi chiar despre dispariţia totală a acestuia?

O intrebare care, pe fondul evolutiilor din ultima vreme, apare firesc de vreme ce tot mai mulţi jurnalişti cu experienţă cocheteaza cu părăsirea mass-media şi înregimentarea în mediul online. Ba chiar mai mult: există o tendință, manifestată tot mai pregnant în Occident¹, ca acesta să se înroleaze direct în armata pr-istilor, devenind responsabil de crearea şi livrarea de conţinut direct consumatorului, fără implicarea prealabilă a mediului pe care, până recent, îl slujise.

[citat]O specie pe cale de aparitie[/citat]

Este motivul pentru care, tot mai des, începem să auzim vorbindu-se despre o nouă specie: “jurnalisto-pr-istul”. Practic, jurnalisto-PR-istul construieşte poveşti a căror integrare în social media se realizează perfect natural, iar marele lui atu-uri constau în valoarea şi gradul ridicat de credibilitate oferit. Iar ariile acoperite până acum de “vechile media” şi intermediate de către agenţiile de publicitate şi publishing ar putea fi chiar total acaparate de către acesta.

Mai mult, social media va fi mediul propice dezvoltării şi transformării companiilor chiar în proprii lor publisheri. Renunţând la clasicele site-uri şi comunicate de presă, companiile vor avea capacitatea de a proiecta şi oferi consumatorului conţinut credibil şi original, bazat pe un dialog direct. Iar în acest context, atribuţiile mass media vor fi cel mai probabil preluate chiar de PR şi mai puţin de publicitate.

[citat]Un concept foarte nou pentru multe companii autohtone[/citat]

Toate acestea se întâmplă şi devin realităţi palpabile în Occident. Însă, într-un mediu în care presa scrisă este în moarte clinică, iar migrarea în online se face lent şi relativ haotic, rolul PR-ului online care ar fi? Social Media este încă un concept foarte nou pentru multe companii autohtone, iar campaniile online complexe sunt adesea doar întâmplări punctuale. De cele mai multe ori, comunicarea online se rezumă la crearea de platforme şi colaborarea cu bloggerii cunoscuţi, iar, de ceva timp, câte o “scăpare” pe hi5 sau Facebook.

Și totuși, mulţi dintre jurnaliştii rămăşi în afară online-ului au migrat către agenţiile de PR româneşti. Iar dacă asociem acest lucru cu, de exemplu, creşterea explozivă înregistrată Facebook în ultimul an, am putea considera că naşterea jurnalisto-PR-istului român este doar o problemă de timp. Sau nu?

Se va ajunge şi în .ro la stadiul în care se va vorbi despre o redistribuire a rolurilor, în lipsa unei presei puternice şi, mai ales, coerente? Totuşi, dat fiind că încă ne aflăm în stadiul în care încercam să stabilim funcţionalitatea şi modalităţile de utilizare a social media, cel mai probabil, va mai dura o vreme până viitorul PR-ului online va fi atât de intens pus in discuţie.

Între timp… v-aţi gandit ca nici nu există un concept românesc echivalent al social media?

1. Vezi, de pilda, The Independent – PR stunt or the new journalism?

Ca rezultat al parteneriatului încheiat, pe news.mediafax.biz se vor putea accesa informaţii, analize şi previziuni furnizate de analiştii STRATFOR, din domenii de interes pentru România, precum şi la declaraţii sau interviuri acordate de aceştia în exclusivitate pentru Mediafax.

Materialele vizează, cu precădere, evenimente din Uniunea Europeană şi America de Nord, dar şi mişcări politice, strategii şi evenimente din zone ca Orientul Mijlociu şi fostul spaţiu sovietic.

Analizele STRATFOR oferă contextul unor evenimente importante şi dezvăluie semnificaţia lor. Totodată, experţii agenţiei americane anticipează evoluţiile din plan politic sau economic, pe baza cercetării riguroase a ceea ce s-a întâmplat deja.

Informaţiile STRATFOR sunt publicate în principal în fluxurile de ştiri Externe şi Politic extern, precum şi în Politic intern, Economic şi Intelligence.

(Sursa: Mediafax.ro)

1. STRATFOR este principalul editor online de analize geopolitice din lume. Experţii agenţiei furnizează interpretări ale evoluţiilor politice, economice şi militare, în special pentru companii şi departamente guvernamentale din Statele Unite şi ţări din întreaga lume. Fondată în 1996, STRATFOR este o companie privată cu sediul principal în Austin, Texas, SUA

„Neexistând un stat, şi deci o cancelarie care să emită acte oficiale, se explică şi de ce documentele interne cu privire la istoria noastră lipsesc cu desăvârşire timp de 1000 de ani, adică până la întemeierea statelor medievale româneşti în secolul XIV.

(…)Pentru a umple golul, unii istorici, ca de exemplu Bogdan Petriceicu Haşdeu, au publicat documente care s-au dovedit a fi falsuri. Astfel, Haşdeu a publicat un act, aşa-numita „Diplomă Bârlădeană”, o scriere ce ar fi datat din 1134. (…)Tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea a mai apărut un fals: hronica lui Huru.”

„O ciudată întârziere istorică, pe care o plătim şi astăzi”

„Românii au cunoscut, într-un fel, o ciudată întârziere istorică, pe care o plătim şi astăzi. E vorba şi de întârzierea zonei în care ne aflăm, Europa Răsăriteană faţă de Europa Occidentală. Dar chiar şi în interiorul acestui spaţiu e o întârziere semnificativă, şi curioasă. Statele româneşti sunt create pe la 1300 sau după 1300. Sunt ultimele state din Europa. În zona asta în care ne aflăm, deja în epocă şi de multe secole, Ungaria şi Polonia sunt mari puteri regionale, chiar vecinul ceva mai mic, Bulgaria, a cunoscut şi el momente de extindere, de glorie, cu secole bune, cu jumătate de mileniu înainte de crearea statelor româneşti. Serbia, de asemenea”, spune istoricul Lucian Boia.

(…)Mărturisit sau nu, ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de 1000 de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiţii politice adânc înrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine”, scrie Lucian Boia, în cartea sa „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

„Eu cred că dacă există într-adevăr un complex, ăsta nu ne-a venit decât în veacul al XIX-lea, pentru că mai devreme populaţiile sau chiar învăţaţii sau boierimea nu puteau să facă asemenea socoteli că noi am venit mai târziu. Eu cred că nu şi-au făcut un asemenea gând, chiar deloc. În secolul XIX, într-adevăr, până să intrăm în istoria Europei, să fim independenţi, la 1877, să fim relativ uniţi la 1859, atunci am avut noi impresia că parcă ieşim dintr-un neant”, conchide Neagu Djuvara.

1. Golul de 1000 de ani din istoria românilor, mit sau adevăr? – Evenimentul zilei, 2 decembrie 2009