Dar, înainte de toate, iată câteva scurte aduceri aminte.

2008

iulie 2008: Jason Calacanis, co-fondator Weblogs Inc, anunță oficial¹ că renunță la blogging: Blogging is simply too big, too impersonal, and lacks the intimacy that drew me to it.

noiembrie 2008: Se vorbește tot mai mult despre supremația microbloggingului. Twitter is to 2008 what the blogosphere was to 2004. (Wired.com² ).

2009

august 2009: un studiu pearanalitycs vine cu cateva statistici interesante³- 5% din tweeple (oamenii de pe twitter) creează 75% din tweet-uri, 24% dintre tweet-uri sunt generate de twitter bots, iar 20% din conturile totale sunt “moarte”(sau abandonate).

noiembrie 2009: Potrivit datelor furnizate de comScore.com în luna noiembrie, în timp ce prin prisma numărului de vizitatori unici Twitter.com înregistrează o stagnare, WordPress.com își reia creșterea.

decembrie 2009: potrivit Bloomberg.com⁴, Twitter ar fi deja profitabil, dar informația este privită cu scepticism⁵.

2010?

În ceea ce mă privește, cred că în 2010:

- Twitter va continua să fie vedeta discutiilor referitoare la social media;

- câteva platforme de microblogging mai mici vor începe să profite serios de pe urma bâjbâielilor Twitter;

- vom fi bombardați cu afirmații de genul „chiar dacă presa scrisă în varianta sa tiparită are probleme, presa scrisă în varianta sa digitală va cunoaște noi și noi succese”. Și vom fi atât de bombardați, iar interesele din jurul acestui bombardament vor fi atât de mari, încât această viziune va deveni mainstream;

- comunitățile Web 2.0 create în jurul „presei scrise digitale” își vor găsi loc în mainstream. Celelalte vor fi considerate „comunități de mâna a doua”;

- în .ro, presiunea marilor trusturi va deveni atât de puternică încât, pentru a avea o minimă șansă la supraviețuire, antreprenorii de succes de astăzi vor fi nevoiți sa colaboreze mai strâns decât și-ar fi imaginat vreodată…

Și, în final, scurta prezentare de la Conferințele KFC. O prezentare care s-a dorit a fi o invitație la discuții. Așadar,

tu cum crezi că va fi Web 2.0 în 2.0.10?

1. Jason Calacanis: Official announcement regarding my retirement from blogging
2. În noiembrie 2008, Wired.com mergea chiar mai departe: „Thinking about launching your own blog? Here’s some friendly advice: Don’t. And if you’ve already got one, pull the plug”
3. Jumatate dintre utilizatorii de Twitter sunt lenesi
4. Twitter Is Said to Be Profitable After Making Search Agreements
5. Twitter May Be Profitable — No, Seriously!

M-am simțit foarte bine, atmosfera a fost excelentă, iar Carmen Holotescu și comunitatea Cirip.ro au contribuit decisiv la reușita evenimentului. M-am bucurat să-l revăd pe Dan și să o cunosc pe Gabriela Grosseck, m-am bucurat să văd oameni pe care nu-i văzusem de ceva vreme sau îi știam doar „din online”, m-am bucurat să cunosc oameni noi.

Iată doar câteva imagini.

KFC Romania are bucuria de a va invita sambata, 19 decembrie, la Timisoara, la debutul Conferintelor KFC.

Conferintele KFC doresc sa reprezinte un prilej de discutie pentru toti aceia care, pasionati fiind de un anumit domeniu, doresc sa-si impartaseasca ideile, idealurile, si sperantele de viitor. Si, mai ales, Conferintele KFC doresc sa fie un prilej de ne cunoaste cu totii mai bine. Si de a ne bucura impreuna.

Conferintele KFC vor debuta la Timisoara, in cadrul celui mai nou restaurant KFC deschis in Romania, cu tema “Blogging vs. Microblogging”. Partenerii primei editii ai Conferintelor KFC sunt comunitatea Cirip.ro si pr365.ro.

Toti aceia care doresc sa participe la prima editie a Conferintelor KFC sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestei insemnari de pe blogul KFC.

Sursa: blogul KFC Romania

1. Prima editie a Olimpiadei 2.0 a avut loc in perioada 17 august – 4 septembrie 2009.

O festivitate „plină de viață și de poftă de comunicare”. O festivitate la care, alături de câștigători, de invitați și, firește, alături de echipa KFC România, am luat parte și eu alături de colegii mei de internship.

Ce ar fi de spus?

Așa cum am afirmat de la început, Olimpiada 2.0 și-a propus

să încurajeze „creativitatea, obișnuința unei documentări corecte, interactivitatea și persuasiunea realizată inteligent și situată în normele bunului simț”. Și să „arate companiilor că relațiile publice pot face casă bună cu online-ul. Și că este momentul să pășească mai ferm pe acest tărâm.

Fie și numai prin prisma acestor obiective, Olimpiada 2.0 a fost o reușită. Iar pentru această reușită, pe lângă meritatele felicitări adresate participanților la probele de Blogging și Microblogging, se cuvine să felicităm și KFC România.

Pentru că a înțeles să creadă în noua generație de comunicatori și în Web 2.0 fără a pune și impune condiții. Și pentru că semnalul dat astăzi de către KFC România va putea fi preluat mâine și de către alte companii.

Comunicarea de mâine – indiferent de cum va arăta acel „mâine” – nu va putea fi făcută de către comunicatorii zilei de ieri.

Olimpiada 2.0 va continua

Mulțumim KFC România. Și mulțumim acelora care ieri au fost alături de noi:

Ligia Adam, Catalina Banica, Alexandra Bombita, Denisa-Simona Botu, Andreea Burlacu, Dragos Cazacu, Adrian Ciubotaru, Catalin Dragoi, Ileana Ghita, Ana-Maria Iana, Silviu Istrate, Gabi Macovei, Lucian Marin, Auras Mihai, Magda Mihaila,  Stefania Muca, Malina Paun, Anca Nelersa, Maria Nistor, Iulian Pavel, Stefan Poieana, Tiberiu Ioan Popescu, Sorin Rusi, Simona Stanescu, Daniela Stefan, Teatrul Masca, Razvan Valceanu, Cristian Voiculescu.

Olimpiada 2.0 va continua. Cu ediția a doua, firește.

(Foto: Cristian Voiculescu și Sorin Rusi)

Nu vreau cele 3 dorinţe ale peştişorului de aur, nu vreau lampa fermecată şi nici măcar nu am o dorinţa anume de ziua mea; vreau doar două lucruri să ştiu:

1. - Unde e ascuns Osama şi, implicit, să iau banii pe recompensă;
2. - Care sunt cele 11 mirodenii şi cum sunt ele amestecate pentru a obţine gustul KFC.

În aceste vremuri tulburi, de insecuritate financiară şi fluctuaţii economice majore, mi-ar prinde bine să am câteva informaţii care să mă ajute, dacă nu să trăiesc regeşte, măcar să nu adorm cu burta goală.

Cum am foarte puţine şanse să aflu unde e ascuns, în cazul în care înca mai trăieşte, Osama, mă gândeam să încerc să aflu secretul celor de la KFC.

Vezi să nu!

Reţeta Originală KFC este păstrăta într-un seif al Trezoreriei din Louisville, Kentucky şi vă spun, din proprie experienţă, că nu poţi intra “să tragi un ochi” pe acolo. De fapt nici şapcă nu ai voie să porţi dacă intri într-o bancă.

Bine, să zicem că în seif nu pot intra dar sigur trebuie să fie cineva care ştie Reţeta şi poate aflu ceva de la el. Mda, cu siguranţă! Multă vreme numai Colonelul Sanders a ştiut Reţeta în valoare de cateva milioane de dolari iar în prezent, cei care o ştiu au semnat contracte de confidenţialitate foarte restrictive.

Supriza şi mai mare vine din partea companiilor care se ocupă de producţia condimentelor. Una amestecă o parte iar alta restul şi astfel niciuna nu are habar de procesul complet de producţie iar securizarea şi standardizarea se face cu ajutorul unui program informatic. Frumos, nu?

Acum că v-am zis toate astea, cum rămâne cu dorinţele mele? Să mai sper oare la prinderea lui Osama?

Nota: acest articol este un demo pentru Olimpiada 2.0.

De la începutul acestui an, KFC a intrat în rândul companiilor eco, protejând mediul înconjurător şi orientându-şi activităţile de responsabilitate socială către acesta.

Compania a decis să-şi ambaleze produsele în hârtie biodegradabilă  şi carton reciclat, propunându-şi să reducă cantitatea de materiale de împachetare cu până la 1.400 de tone, potrivit Green Report.

Această măsură vine în continuarea unei iniţiative similare realizată anul trecut, ce presupune ca mâncarea savurată în restaurant să nu fie împachetată. Combinarea celor două măsuri va duce la salvarea a aproximativ 2000 de tone de ambalaje anual.

Salutăm iniţiativa KFC şi îi dorim: “La câţi mai mulţi copaci salvaţi!”

Şi pentru a va aduce aminte de Colonelul Sanders, vă invit să urmăriţi  un spot publicitar din 1969!

Finger lickin’ good (“Bun de te lingi pe degete”)- o frază care a intrat în istorie. Curioşi să aflaţi istoria ei?

Colonelul Sanders – dezvoltatorul KFC –  a devenit cunoscut la nivel global prin intermediul reclamelor tv în care îşi promova produsele “bune de te lingi pe degete”. A rămas în memoria tutor ca bătrânul îmbrăcat în costum alb imaculat, cu cravată subţire neagră, care, sprijinit în baston, povestea la televizor despre reţeta lui secretă, prin carnea de pui devine atât de bună încât… îți lingi degetele.

Cum s-a ajuns la acest slogan?

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=wt9VctrBOZY[/youtube]

În anii ’60 se transmitea în direct una dintre primele reclame pentru restaurantele KFC (Kentucky Fried Chicken). Pe la mijlocul spotului tv, o doamnă sună la postul care transmitea reclama şi spune agitată: “Domnul acela îşi linge degetele!”.  Atunci, colonelul a replicat: “Well ma’am, it’s finger lickin’ good” (“Păi, doamnă, e bun de te lingi pe degete.”).

Această propoziţie, rostită spontan, a rămas sloganul KFC (până în ziua de azi). Cum de a rămas acestă expresia aproape sinonimă cu brandul Kentucky Fried Chicken? Pentru ca este uşor de reţinut şi te duce direct cu gândul la delicioasele preparatele proaspete de pui, gătite după reţeta colonelului Sanders, inventată cu şaptezeci de ani în urmă.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=8aCn1UXbH2Q[/youtube]

Longevivul colonel Sanders a murit în anul 1980, la vârsta de 90 ani. În ultimii ani de viaţă, străbătuse câte 250.000 mile pe an, vizitând restaurantele KFC din întreaga lume. Rămâne în continuare simbolul companiei pe care a înfiinţat-o,  iar acesta continuă să facă oamenii să se lingă pe degete după ce mănânca produse KFC

Sursele articolului: Forbes.com; blogul KFC; essortment.com.