Internetul a adus schimbări majore în vieţile noastre: activităţi care altădată ar fi fost îndeplinite în zile, acum sunt realizate în câteva secunde; îndemânări dezvoltate de-a lungul secolelor au devenit acum inutile; vieţile unor oameni nevinovaţi pot fi distruse de clipuri virale, iar activiştii îşi duc lupta împotriva regimurilor opresive folosind www-ul.

Pornind de la articolul publicat de Telegraph, am adunat o listă de 15 de lucruri care au fost distruse de apariţia Internetului in vieţile noastre – de la simple produse la strategii de business, de la experienţe de viaţă la obiceiuri de consum. Voi ce credeţi că ar mai trebui trecut în lista_

1) Magazinele de muzică

Într-o lume în care oamenii nu vor să plătească nimic pentru muzică, să ceri 40 – 60 RON pentru 12 melodii într-o cutiuţă de plastic nu este tocmai un model de business de succes.

2) Mitul inteligenţei pisiceşti

Cele mai mândre dintre animăluţele de casă au ajuns subiectul celor mai amuzante imagini cu mesaj care se găsesc pe net. Icanhasreputashunback?

3) Memoria

Când ştii că absolut orice informaţie, oricât ar fi de nesemnificativă, poate fi găsită în câteva secunde prin Google sau Wikipedia nu mai faci efortul de a ţine minte tot felul de date.

4) Timpul liber

Când ai stat ultima oară să te uiţi pe geam o oră…la nori, la păsări, la stele, admirând frumuseţea lumii? Când ai recitit cartea preferată ultima oară? Tentaţia Internetului este implacabilă şi ne este din ce în ce mai greu să-i rezistăm.

5) Albumele foto

Acum împărtăşim pozele cu cei dragi prin Facebook, Flickr sau Snapfish. Anul acesta Kodak a anunţat că va întrerupe producţia de filme Kodachrome, din cauza cererii foarte scăzute.

6) Nevoia şi respectul pentru medici

Răspândirea site-urilor medicale unde poţi beneficia de consultaţii online gratuite a început să submineze autoritatea doctorilor.

7) Misterul limbilor străine

Pagini ca Babelfish sau Google Translate oferă traduceri instante din zeci de limbi, care deşi sunt corecte gramatical, distrug frumuseţea şi ritmul respectivelor limbi străine.

8 ) Reputaţia lui Chuck Norris

Deşi Adevărul despre Chuck Norris a fost scris cu drag, cine îl va mai lua acum în serios?

9) Puterea de concentrare

Când te plimbi dintr-o fereastră în alta, verificând Gmail, Facebook, Twitter sau citind ştirile de pe diferite site-uri e de mirare că mai apuci să îţi îndeplineşti sarcinile de serviciu. Dacă v-aţi muta de pe calculator pe o maşină de scris, ar ieşi cam asta.

10) Reinventarea personală

Cum îţi poţi crea o nouă personalitate mai cool când ajungi la facultate dacă Facebook e plin de poze cu tine din liceu?

11) Artiştii nedescoperiţi

Dacă îţi uploadezi fotografiile şi picturile pe DeviantArt şi pe Flickr, iar poeziile le postezi pe WriteBuzz, poţi fi sigur că operele tale nu vor fi complet ignorate.

12) Emoţiile dinaintea reuniunilor

Le urmăreşti cu atenţie profilele de Facebook, te uiţi dacă s-au mai îngrăşat sau nu, LinkedIn te ajută să fii la curent cu joburile şi avansările lor – nu mai ai de ce să fii emoţionat când te întâlneşti cu o iubire din tinereţe sau cu colegii de liceu. Ştii exact unde să ataci.

13) Intimitatea

Ne supărăm pe sistemele de supraveghere impuse de Guvern, dar utilizatorii reţelelor sociale oferă mult mai multe informaţii despre ei decât a sperat Big Brother vreodată să obţină.

14) Scrisorile trimise prin poştă

E-mailul este mai rapid, mai ieftin şi mai convenabil; să primeşti o scrisoare scrisă de mână de la un prieten a devenit o raritate şi o bucurie imensă pentru nostalgici.

15) Pauza de masă

Te-ai ridicat azi de la birou? Sau ai mâncat un sandwich în timp ce ai trimis câteva mailuri personale şi ai verificat preţurile unei vacanţe de-o săptămână în Grecia?

Mă uitam zilele acestea peste datele demografice din Facebook (via pagina de targetare ads) și Twitter România (via Manafu), dar și pe datele strânse laolalta de colegul Bogdan.

Rezultatele acestor studii sunt interesante, însă oamenii de PR ar trebui sa fie interesați și de cum se comportă acest public și de interesele sale.

Va rog, de aceea, sa participati la acest mini-sondaj, adresat indeosebi twitteristilor (va fi promovat doar pe Twitter), care este primul pas dintr-o prelungita incercare de a afla raspunsuri cat mai exacte la nedumeriri precum cine interactioneaza pe internet, ce preferinte au si cum au evoluat ca si e-caractere.

Un rezumat al rezultatelor, precum si urmatorii pasi pe care ii vor lua pentru a raspunde la intrebarile pe care mi-am propus sa le deslusesc vor aparea pe siteul nostru. Multumesc anticipat pentru participare si feedback!

Din observaţiile personale am remarcat că în România copiilor nu li se mai pun in faţă jucăriile, ci calculatorul, conectat bineînţeles la internet. Ba mai mult, daca puştiul/puştoaica vrea sa iasă in evidenţa, sa fie “cool”, are propriul lui/ei laptop. Si cu toate astea intr-un alt articol scria că mai puţin de 34% dintre români folosesc internetul. Imi pare rău dragă Uniune Europeană, dar nu te cred!

Poveştile au fost inlocuite uşor de Counter Strike, papuşile Barbie de pozele de pe hi-5, jocurile în faţa blocului cu discuţii interminabile pe messenger. Deci, noi facem cunoştinţă cu internetul incă din pruncie. De aceea m-am gândit că acele concluzii, trase de către studiul de caz facut in Marea Britanie, sunt aplicabile şi la noi.

De asemenea, am observat că in ultimul timp reţele sociale ca facebook sau twitter coptează din ce in ce mai mulţi utilizatori. Ca să nu mai zic de hi5, dar el reprezintă un studiu aparte. Ba mai mult, in cazul in care se intamplă ca una din reţele sa intalnească ceva probleme tehnice, utilizatorii nu sunt deloc răbdători.

E mai uşor oare sa ne deschidem in faţa unor străini, in faţa unor fotografii in spatele cărora, de cele mai multe ori, nu ai de unde sa ştii cine se află ? Nu cumva devenim vulnerabili ?

Eu, personal, mi-am făcut prieteni pe twitter sau linkedin. Mulţi, aşa imi place sa cred, insă am incercat sa nu mă limitez niciodată la prietenia pe online ci am continuat sa o duc şi pe offline, să o concretizez. Astfel, am cui să cer ajutor cand vine vorba de proiecte sau de job, să râd şi să glumesc. Pentru că înainte sa îmi destăinui visele, trebuie sa ştiu pe mâna cui le incredinţez.

Voi? Cum îmbinati online-ul cu offline-ul?

Eu cred că da, dar în acelaşi timp nu.

2005 reprezintă anul de cotitură pentru dezvoltarea internetului, principala sursă de informare pentru aproximativ 40% din populaţia lumii. Apariţia blogului, reţelelor sociale, twitter-ului au schimbat ireversibil lumea. În mod gradual, deadline-urile au dispărut, embargoul este din ce în ce mai greu de aplicat, graniţele au dispărut.

Robert Scoble, „evanghelistul” şef al Canalului 9 MSDN Video team al Microsoft a reuşit prin câteva tehnici ieftine (adăugarea numărului său de telefon pe blog, filmarea activităţilor interne etc.) să dea o faţă umană Microsoft, văzută până atunci ca cea mai rea companie din lume.
Pentru o companie a nu se înrola în acest trend este o greşeală enormă. Nu se vorbeşte despre tine pe niciun blog, pe niciun forum, nu se trimite niciun tweet, atunci tu nu exişti.

În această nouă lume, nu mai este suficient să trimiţi comunicate de presă către ziare, să organizezi evenimente şi să ai la dispoziţie câţiva jurnalişti care să scrie despre tine. Acum, trebuie să cunoşti zeci sau poate sute de bloggeri de interes pentru organizaţie şi să ai twitter followers astfel încât evenimentul tău să aibă promovarea pe măsură. Şi totul la un cost scăzut.

Este mult mai uşor şi recomandabil pentru orice organizaţie să menţină şi să actualizeze în timp real conţinutul de pe unul, două conturi din reţelele sociale decât să aibă cont în fiecare reţea şi să nu le actualizeze simultan.

În România, reţelele sociale sau platforma de micro-blogging Twitter nu sunt folosite decât de aproximativ 5% din totalul de organizaţii. Poate din reticenţa managerilor faţă de nou, poate din lipsa unui personal capabil, poate pur şi simplu din dezinteres.

Web-ul românesc e plin de reţele sociale care pot aduce oricărei organizaţii, care este capabilă să gestioneze acest mediu, armate de fani. Putem distinge deja o demarcare clară între două tipuri de reţele sociale: de amuzament sau business.

Ce lipseşte reţelelor sociale româneşti? Individualitatea. Este, într-adevăr, mult mai simplu să copiezi şi să funcţionezi după un model de succes dar acel dram de individualitate este chiar ceea ce trebuie utilizat pentru a avea succes.

Din câte se pare, puţine sunt organizaţiile care au înţeles necesitatea unei prezenţe puternice pe internet. Politicul însă a înţeles acest lucru, exemple fiind blogurile următorilor: Adrian Năstase, Elena Udrea, Andrei Chiliman etc.

Voi încheia acest articol cu două mici exemple privind puterea deţinută de către Twitter: revolta din Moldova (chiar dacă există suspiciuni că ar fi fost organizată de prietenii noştrii americani) şi revolta din Iran, precum şi cu îndemnul DO TWEET.

Sursa pozei: Paul Watson

Sursa poză Robert Scoble: Wikipedia