Limba de lemn: prin bucătăria de campanie

Potrivit lui Françoise Thom¹, printre trasaturile definitorii ale limbii de lemn se pot enumera:

- folosirea predilectă a frazelor impersonale; folosirea imperativului și a verbului trebuie; folosirea formelor fixe; folosirea construcțiilor verbale în locul verbelor; folosirea pronumelui noi în locul pronumelui eu; prezenta excesiva a comparațiilor.

Acestea fiind spuse, iată un fragmente din cea mai recentă însemnare de pe blogul lui Miron Mitrea²:

Cele mai negre previziuni ale mele sunt pe cale sa se implineasca. Mircea Geoana si gasca lui au inceput operatiunea de aranjare a Congresului PSD din 20 februarie, exact asa cum scriam in urma cu trei saptamani. Dovada cea mai clara este modul in care se stabileste norma de reprezentare a organizatiilor judetene la Congres.

In totala contradictie cu statutul si cu democratia interna de partid, Geoana si gasca vor ca singurul criteriu care stabileste numarul de delegati din fiecare judet sa fie rezultatele din turul doi al alegerilor prezidentiale din 2009. Adica voturile obtinute de Geoana cu sprijinul PNL, UDMR, PRM si PNG.

Iar dacă acest fragment nu vă este suficient, iată un altul, extras din PSD revine la putere³, proiectul pe care Miron Mitrea mizează pentru a câștiga funcția de președinte al partidului:

La Congresul din 20 februarie trebuie să-i dăm o șansă partidului nostru. Trebuie să ne dăm o șansă nouă, pesediștilor. PSD nu este un partid de rangul doi, ci un partid puternic care a avut o conducere slabă. Eu știu și pot să readuc acest partid pe primul loc. Eu știu și pot să reconstruiesc PSD astfel încât să revenim la putere până cel târziu în 2012. Eu vă rog să fim optimițti: PSD revine la putere!

Acestea fiind spuse, să ne mai amintim că, potrivit lui Vladimir Volkoff⁴,

„limba de lemn este considerata capodopera dezinformarii, deoarece este imposibil de folosit de cineva fara ca acesta sa nu devina in acelasi timp si dezinformator, si dezinformat”.

Și, înainte de a trece mai departe, să ne punem o întrebare: în cazurile prezentate, folosirea limbii de lemn este sau nu o greșeală?

1. Françoise Thom, Limba de lemn, 2005
2. Miron Mitrea – Scrisoare către șefii de organizații ai PSD
3. Proiectul poate fi accesat aici
4. Vladimir Volkoff – Wiki

Conferința internațională de marketing politic se va desfășura în acesta an la Salonic (Grecia), între 23-25 aprilie 2010.

Ajunsă la cea de a șasea ediție, conferința are ca temă utilizarea cu succes a  internetului ca mediu de comunicare pe piața politică, pornindu-se de la modelul Obama.

Mai multe detalii despre subiectele propuse de organizatori puteți găsi pe blogul Agenției de Rating Politic și pe site-ul evenimentului.

(Sursa foto)

Acum, presupunem că staff-ul unui candidat închiriaza câteva spații publicitare pe care pune banner de atac. O lovitura bună am putea spune, chiar dacă nu una foarte corectă: în orice campanie, scopul scuză mijloacele. Ce face contracandidatul? Modifică mesajul inițial, tranformându-se din victimă în atacator.

Oare aşa o fi? Din punctul meu de vedere, NU.

Personal, cred că această campanie/strategie a fost gandită de la bun început de către cei de la, să zicem, PD-L.

Ce ar avea de câştigat? Să vedem:

• Câştigă imagine/voturi prin faptul că este “victima” unui presupus atac al concurenţilor (fie PSD, fie PNL) şi ne este cunoscut faptul că oamenii au tendinţa să ia partea celui defavorizat;

• Câştigă prin faptul că au un raspuns prompt şi “înţepător” la adresa principalilor contracandidaţi, lucru apreciat în mod special de oamenii inteligenţi şi de către cei tineri, electorat pe care altfel nu-l aveau de partea lor.

Spun toate aceste lururi pentru că: raspunsul celui “atacat” a venit foarte repede şi a fost unul foarte bun, aparenţele te fac să crezi exact ceea ce au vrut ei să transmită şi nu în ultimul rand pentru că cei din staff-ul PD-L au cumpărat spaţiu publicitar pe care să ruleze spotul cu “Trăiţi bine? Noi nu. Furam mai bine până-n 2004.”

Și, pentru ceva mai multă sare și piper, iată cum se petrec lucrurile pe tărâmul spoturilor electorale:

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=IOaz01CkUN0[/youtube] [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=G-Z1XpXA_ac[/youtube]

“Raportându-ne la nivelul la care se află campaniile româneşti, site-ul spunesitu.ro este o încercare demnă de amintit, mai ales prin sumele alocate promovării. Cred că acesta a stabilit deja recordul pentru suma investită într-un site electoral. Din punct de vedere al strategiei, site-ul este doar o încercare de marketing politic online, ale cărei carenţe majore la nivel strategic îl vor transforma într-o simplă investiţie nefericita”, consideră Sorin Tudor, managing director la Project 365 Communication şi autor al cărţii Politica 2.0.

Citatul face parte dintr-un material publicat¹ astăzi în Business Standard. Fără a mă hazarda² să vehiculez sume precum o face Dragoș Stanca³

„Proiectul spunesitu.ro a costat, în opinia mea, minimum 500.000 de euro, cu o bună parte din bani investiţi în media, plus salarii şi colaboratori în activism online”

ma voi rezuma la a spune care sunt, în opinia mea, hibele strategice ale proiectelui spunesitu.ro.

Nu-i online-ul ca offline-ul

Înainte de aceasta, câteva precizări se cuvin a fi făcute. Prin urmare, din punct de vedere online:

- spunesitu.ro este un proiect online corect realizat, iar oamenii care se ocupă strict de online sunt profesioniști care își cunosc bine meseria;

- într-o eventuală istorie a marketingului politic online din România, proiectul spunesitu.ro va stabili cel puțin o piatră de hotar: aceea a primei încercări de a trata online-ul ca pe un mediu care poate genera eficiență electorală;

- în cazul în care cifrele⁴ vehiculate pe site sunt reale, eficiența proiectului trebuie să țină cont, între altele și de accesul la baza de date nou creată.

Spune și tu: care sunt greșelile strategice?

1. Este ca și când s-ar fi cheltuit bani cu organizarea unui miting anti-poluare pentru ca, după ce participanții s-au strâns, să li se spună că nu este o miting de protest, ci o acțiune de plantat flori.

Inițial, spunesitu.ro s-a dorit a fi o platformă care să strângă cele mai diverse nemulțumiri⁵ ale românilor. Apoi, o dată cu începerea campaniei electorale s-a transformat într-o platformă de susținere a candidatului PNL, Crin Antonescu.

2. Este ca și când s-ar fi cheltuit bani cu un miting anti-poluare la Timișoara în timp ce acțiunea de plantat flori are loc la București. Iar participanților din Timișoara nu li se pune niciun mijloc de transport la dispoziție.

Chiar dacă sumele investite în promovarea spunesitu.ro au fost consistente, materiale și informațiile de campanie se regăsesc doar pe site-ul oficial al lui Crin Antonescu⁶. Mai mult, o data cu începerea campaniei nu a fost făcută nici cea mai timidă încercare de a transforma spunesitu.ro într-o platforma oficială a susținătorilor lui Crin Antonescu.

3. Este ca și când s-ar fi cheltuit bani cu un miting anti-poluare la Timișoara pentru o acțiune de plantat flori din București și, în timp ce alții încep să planteze flori, tu lași oamenii strânși în Timișoara să stea la taclale, părând că i-ai abandonat.

Nu numai că PD-L contracarează prin intermediul site-ului spunesituda.ro⁷, dar, la momentul scrierii acestor rânduri, ultimele postări din partea unor lideri de opinie⁸  pe spunesitu.ro sunt din data de 22 octombrie, iar ultimul mesaj lansat prin contul de twitter⁹ este din data de 23 octombrie…

Nu-i offline-ul ca online-ul…

Și totuși: nu întotdeauna strategia electorală face casă bună cu logica electorală. Iar logica electorală presupune, între altele, asigurarea unui flux finaciar și logistic care este greu de judecat în lipsa unor informații complete (și, uneori, sensibile). Altfel spus: este posibil ca, în afara de obiectivele vizibile, spunesitu.ro să atingă obiective de campanie mult mai pragmatice.

(Sursa imagine Crin Antonescu: ComunitateaDeArta.com)

1. Cel mai scump site de campanie, un potenţial eşec
2. Afirmația mea privind recordul investiției in spunesitu.ro se bazează pe simpla observație a frecvenței spoturilor prin care acest site a fost promovat pe diverse televiziuni
3. Dragoș Stanca, Managing Director, F5 Realitatea-Catavencu, a vehiculat aceasta estimare mai întâi pe blogul personal
4. În momentul scrierii acestui articol, pe spunesitu.ro se lasa a se intelege ca site-ul ar fi avut peste 1.300.000 de vizitatori unici
5. Exemple de astfel de nemulțumiri: câinii vagabonzi care distrug mașinile; banii intrați în buzunarele Microsoft;  calitatea reality-show-urilor; abuzurile administratorilor de bloc etc
6. Site oficial Crin Antonescu – CrinAntonescu.ro
7. Realizat cu o sumă modestă, spunesituda.ro promovează necesitatea referendumului și, prin urmare, principalul mesaj de campanie al lui Traian Băsescu
8. Exemple: Mircea Diaconu, Varujan Vosganian, Daniela Crăsnaru
9. spunesitu.ro – cont pe twitter

Problemele apar atunci când nu se face diferența între un enunț de genul „ești o floare, ești un crin, ești parfumul cel mai fin…” și un enunț de genul „Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, vineri, la Lugoj…”.

Iar când o astfel de diferențiere nu se face, prenumele candidatului PNL la președinție este folosit pe Mediafax.ro pentru a face publicitate la Glade. Taman în campania electorală!

Priviți imaginea de mai jos (click pentru mărire).

Sigur, din afară situația ar putea să pară amuzantă, iar competitorii lui Crin pot mulțimi Mediafax pentru campania negativă. Și, la fel de sigur, este o simplă neatenție și nu ceva voit. O neatenție care ar fi frumos să se rezolve cât mai repede.

(Sursa imagine Crin Antonescu: ComunitateaDeArta.com)

O secțiune care va găzdui, între altele, profilele principalilor candidați pentru Cotroceni și care va fi ilustrată cu ajutorul lucrărilor găzduite de ComunitateaDeArta.com.

Acestea fiind spuse, iată doar câteva dintre prevederile din Legea electorală care mă determină să zâmbesc:

În unităţile militare, în unităţile de învăţământ, în timpul programului de învăţământ, în sediile reprezentanţelor diplomatice, precum şi în penitenciare, acţiunile de campanie electorală de orice tip sunt interzise.

Zâmbesc pentru că „oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze ori să nu voteze un anumit candidat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”. Prin urmare, penitenciarele ar trebui să fie chiar potrivite pentru acțiunile de campanie.

Pe durata campaniei electorale, sondaje de opinie referitoare la scrutin trebuiesc însoţite de numele instituţiei care a realizat sondajul, data sau intervalul de timp în care cercetarea s-a realizat, metodologia utilizată, dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare şi cine a solicitat şi plătit realizarea studiului.

Zâmbesc pentru că problema credibilității sondajelor are prea puțin de a face cu aceste prevederi.

Pe un panou electoral nu poate apărea mai mult de un afiş al fiecărui candidat. Afișele electorale nu pot depăşi dimensiunile de 500 x 300 de mm. Afișele prin care se anunţă o reunine electorală nu pot depăşi dimensiunile de 400 x 250 de mm.

Zâmbesc pentru că nu cred să fie cineva care să creadă că, în România, o astfel de prevedere poate fi luată în seamă.

Afişele electorale nu pot fi lipite pe pereţii sau pilonii de susţinere a podurilor, tunelurilor, viaductelor, pe indicatoarele rutiere, panourile de orientare şi informare rutieră, precum şi pe sistemele electronice de reglementare a circulaţiei.

Zâmbesc pentru că trăiesc în România. Altfel aș râde cu hohote.

PR sau marketing politic? Care dintre opţiuni este oportună în faţa unui electorat suspicios, agresat şi cu reflexe colectiviste în reacţie? Cum faci să fii crezut? Când se termină campania? Cum strici după campanie tot ce ai construit înainte? Pănă la urmă, avem cu adevărat de ales? Iată doar câteva dintre provocările lansate de interviul de mai jos.
Măturaţi-l cu spirit critic şi comentaţi-l. Pornesc de la premisa că gimnastica mintală e un exerciţiu de maturizare a gândirii democratice. De aceea vă invit să mă contraziceţi.
Ai votat? Nu contează. Acum se comentează.

1. Aţi fost consilierul preşedintelui în timpul guvernării CDR iar recent aţi consiliat un fost senator PSD. Cum se manifestă diferenţa de viziune politică în strategia de comunicare ?

Radu Negrei: Există două răspunsuri, ambele la fel de adevărate. Primul este că, în timp ce viziunea politică aparţine candidatului, responsabilitatea pentru strategia de comunicare aparţine consultantului. Astfel, din punct de vedere al comunicării, viziunea politică devine doar un aspect de care trebuie să se ţină seama în elaborarea strategică. Cu atât mai mult cu cât, într-o democraţie, viziunea politică este fluidă chiar şi în interiorul unei formaţiuni politice.
Cel de al doilea răspuns este că, atât preşedintele Constantinescu, cât şi actualul primar Sorin Oprescu au candidat ca independenţi.

2. În debutul campaniei electorale i-aţi oferit domnului Oprescu sprijinul dvs în mod voluntar. Ce obiective aveaţi în momentul în care aţi făcut acest lucru?

Radu Negrei: Aşa cum am mai spus public, factorul determinant a fost vechea noastră prietenie. Iar obiectivul avut în vedere cred că a fost, pentru toată lumea, cât se poate de evident: să câştigăm alegerile.

3. Suspiciunea poate fi considerată un reflex de percepţie al publicurilor vizate de marketingul politic. Cum faci să fii crezut?

Radu Negrei: A vorbi despre suspiciunea publicului doar în contextul marketingului politic echivalează cu a privi doar parţial lucrurile. Publicul este suspicios şi faţă de oamenii de afaceri. Şi faţă de marile companii. Şi în raport cu calităţile unui produs sau ale unui serviciu. În cele din urmă, suspiciunea este atât o parte a motorului economic cât şi a motorului democratic. Revenind la marketingul politic: în esenţă, dacă o parte a publicului manifestă un grad de suspiciune mai ridicat faţă de un anumit candidat înseamnă că, în acelaşi timp, manifestă un grad de încredere mai mare în contracandidatul său. Ceea ce înseamnă că ambele tabere au măcar un punct de plecare.

4. Marketing sau PR? Campania electorala vinde un produs înainte de a consolida o imagine sau consolidează o imagine înainte de a vinde un produs?

Radu Negrei: Campania electorală nu vinde. Iar PR-ul este o parte a marketingului. Dincolo de aceste aspecte, marketingul politic a împrumutat tehnici din marketingul tradiţional însă şi reciproca s-a dovedit a fi valabilă.

5. Comunicare politică se manifestă cu precădere sezonier. Ce parte a clasei politice ar trebui să se considere permanent in campanie?

Radu Negrei: Comunicarea politică este permanentă. Doar campaniile sunt definite în timp. Orice politician este nevoit să comunice permanent în cadrul oricărei democraţii.

6. Care e principala capcană pentru comunicarea post-campanie?

Radu Negrei: Să nu inţelegi rezultatele campaniei şi, ca urmare, să nu începi imediat să acţionezi în consecinţă.

7. Cum transformi un eşec politic într-un succes de comunicare?

Radu Negrei: Un eşec nu poate fi transformat într-un succes. Este o afirmaţie valabilă indiferent de domeniu. În unele cazuri, se poate găsi însă un unghi favorabil de a privi lucrurile, unghi din care, pe o anumită nişă, avem de a face cu un succes. Iar de aici se poate construi o nouă strategie.