Ca o continuare a filmului „Ziua în care Pământul a stat în loc”, daunloadat cu 3 mb/sec de pe torenţi vă prezint timid „Ziua în care a căzut netul”.
Internet. Web 2.0. PR. Marketing. Advertising. Iată cele mai folosite cuvinte ale secolului XXI. Orice activitate se rezumă la ele. Munceşti prin internet, cumperi prin internet, comunici prin internet. Orice descoperire, orice ştire şi orice produs cultural apare întâi pe internet şi apoi în ziare sau pe scenă.
Mi se întamplă din ce în ce mai des să mă întreb ce ar face omenirea fără internet; în definitiv, parcă e mai important decât omenirea în sine. Ce s-ar întampla dacă mâine ar cădea netu’?
În primă fază, specialiştii s-ar agita să îl repare. Isteric, şi-ar pune toate cunoştinţele la bătaie pentru a remedia problema. Ar folosi frenetic trabălşutul, dar fără rezultat. PR-ul ar da telepatic comunicate de presă pentru a diminua panica. Advertising-ul ar face spoturi şi printuri pentru folosirea telefonului.
Următoarea fază ar revolta: a căzut netu’! Şi noi ce facem acum? Ar începe greve, revolte şi manifestări violente, pancarte „noi vrem net”, „reparaţi internetul!!!”, „Fară net, nu exişti”.
În ultimă fază, resemnarea. Elevii şi studenţii s-ar duce la bibliotecă pentru referate, clienţii băncilor ar rămâne doar cei din cartier, oamenii şi-ar plăti facturile la ghişeu, tinerii şi-ar face o viaţă în offline, doamnele de la căi ferate ar da acelaşi loc în tren de două ori (oricum se întâmplă…), cinematografele ar fi pline, casele de discuri ar fi mai bogate şi lumea ar citi mai mult.
Oare s-ar mai putea obişnui omenirea fără internet? S-ar putea lumea obişnui cu imaginea proprie în loc de cea PR-izată? Ar putea oamenii să discute faţă-n faţă şi nu pe net? Ar putea oamenii să îşi facă un brand personal şi în offline? Ar putea oamenii să critice (a se citi „înjura”) drept în faţă şi nu pe blog ca un erou al anonimatului? Poate că da, lumea ar reînvăţa simplitatea. Sau opusul ei, depinde cum priveşti problema.
Chiar dacă şi eu, ca şi mulţi alţii, sunt dependentă de net şi unde mă duc caut wireless, mă gândesc ce aş face dacă de mâine ar trebui să mă limitez la telefon. Refuz să recunosc, dar internetul e parte din mine. Şi sunt din ce în ce mai convinsă că îi dăm prea mare importanţă.
Până la urmă, vorba unei amice, „progresăm şi uităm să fim fericiţi”. Tu ce ai face dacă mâine ar cădea netul?
Ca-n episodul din South Park cu overlogging – http://www.southparkstudios.com/episodes/166179/